Citate despre coșmaruri și lumină, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la coșmaruri și lumină, dar cu o relevanță mică.
Altarul iubirii
dragostea mea e ca argintul viu
alunecă prin trup până la glezne
i-am compus în inimă poemul candriu
să scriu de fericire-mi este lesne.
iubirea adorată înscrisă-n univers
alungă coșmarul din pântecul nopții
stele sunt mesagere din spectacol divers
umplu cu lumină întinderea sorții.
încercăm visând fericirea supremă
luceferii sunt martori întru veșnicie
frumos alimentează latura boemă
și dau căsniciei sacră temeinicie.
iubirea e miracol fără nici o dilemă
i-am construit altarul cu mare dărnicie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O Spanie tânără
Era o vreme-a infamiei și-a minciunii. Întreaga Spanie,
o Spanie rănită, era îmbrăcată pentru carnaval,
un saltimbanc trist și meschin; era o campanie
făcută s-ascundă rana pricinuită de glonțul mortal.
Asta a fost atunci. Eram aproape-adolescenți:
timp tulbure, prevestiri rele, zări gri, grave,
coșmaruri în spatele unor ochi inocenți,
iar marea dormita, umflată de-atâtea epave.
Am jurat că vom abandona acea galeră sordidă,
că vom naviga departe pe catifeaua marină,
că vom părăsi portul pe-o corabie de-argint, rapidă,
că vom ridica velele și vom cunoaște libertatea deplină.
Chiar și atunci, în abisul acelui vis copleșit
de-a secolului insuficiență, confuzie și erori
n-am încetat să căutăm lumina care n-am devenit,
idealul pierdut, să navigăm prin noapte spre zori.
[...] Citește tot
poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Travaliu poetic
cerneala se evaporă la căldura silabei
poezia se naște din dor și suspin
ard gânduri uscate în flăcările sobei
să nu simt în travaliu nici urmă de chin.
îmi place să scriu inspirată de stele
să-mi dăruiesc sufletul în fel și chip
purific în raze sentimentele mele
în coșmarul nopții mă abțin să nu țip.
nimic nu e mai trainic ca un poem
l-am sculptat în stâncă și în piatră
modelat în lemn ca un magic totem
veghează casa, minunata vatră.
nasc gânduri în lumină, nu mă tem
să cuceresc timpul sub bolta albastră.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire sub lupă
zori mângâietori mă trezesc din coșmar
energizez dimineața cu o dulce cafea
ce sublim e timpul când nu este amar
când cerne peste mine lumini de catifea.
mă las purtată de visul real
speranțe ardente picură din condei
cu fiecare vers plutesc pe val
pe marea iubirii navighează idei.
timpul mă străbate romantică târzie
adâncimi de suflet le transcriu discret
bețiile toamnei transpun în poezie
mirări mirobolante din raiul concret.
mi-am construit destinul cu multă fantezie
din versatilitatea universului poet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vată de zahăr
Tot ce scriu
îmi sună
de parcă ar fi
inventat
chiar dacă
acest ecran alb
e singura oglindă
în care mă pot vedea
cu adevărat,
în unele nopți, când o voce neagră,
ca un bruiaj seducător, își
începe cântecul,
mă așez
pe canapea, după o baie fierbinte,
sunt toată numai abur
și iasomie,
doar ruj ruginiu pe buze, părul umed și-ntunecat
cu vârfurile proaspăt retezate
picurând sânge,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești acum
unde ești acum când am nevoie de tine
și cerul s-a prăvălit peste mine ca un opac tavan
când florile-au murit
căci ochii mei scurși de lumină
n-au mai zărit petalele-n culoare
când păsările aripi n-au ca să mai zboare
și în abisuri cad
unde ești acum când coșmarul mă bântuie
și ceasul orele îngheață pe un ruginit cadran
în noaptea venită parcă din iad
de ce nimeni nu m-aude
când inima mi-e plină de un gol nemăsurat
unde ești când am nevoie de tine
si te strig neîncetat... neîncetat...
chiar de-mi sunt rugile surde
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâncătorii de visuri
Trăim într-o lume de minuni banale
în care răul devine credința cea mai de preț
și te întrebi de ce strig?
Trezește-te, copile,
îți dăruiesc un nou suflet făurit de inima mea,
încă nestinsă de alizeele dorului!
Te-aștept la statuia ce-și plânge speranța
în fântâna dorințelor,
numai acolo
oamenii sunt fără măști,
o mie de ochi nemișcați
în o mie și una de nopți.
Mă rog să plouă peste dunele planetei albastre,
să încolțească semințele noastre
însetate de iubire.
În depărtare aud cântecul fantomatic
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psaltir
la poarta paradisului se aud armonii
un dans în lumină întru veșnicie
ore fără necazuri și fără demonii
când fericirea lumii are trăinicie.
credința mea atinge punctul culminant
Dumnezeu locuiește și în sufletul meu
dezleagă timpul de coșmar terifiant
la viziuni supreme mă inspiră mereu.
nutresc conceptul grațios al nemuririi
o lume fără timp și fără de durere
melancolia îngerilor ca o lege a firii
noianul de speranțe cules din emisfere.
intervenția divină în principiul iubirii
ce voalează căderile din sfânta înviere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile iubirii
clipe desprinse din zidurile timpului
adună-n poala nopții zâmbete de stele
iubirea ce mă poartă pe-aripa visului
destramă coșmarul gândurilor grele.
fluturi zamisliti ca-ntr-un joc entropic
invadează inima și sufletul flămând
de mângâieri exotice cu scop filantropic
sărută-mă iubite să mă auzi cântând.
mă topesc în consistența unui ecou
urc trepte de lumină către un extaz
cerul mă îndeamnă să am suflu nou
să răzbat prin viață precum un viteaz.
mă simt curcubeul pictat în tablou
empatice culori îmi țin sufletul treaz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezire din somnul rațiunii
zei aruncă peste noi aroganțe penale
găuri negre mari se cască-n urma lor
romănii toți se luptă cu biruri infernale
n-au unde să mai fugă din calea hoților.
ciuma roșie s-a răspândit în țară
ca pesta porcină prin satele gliei
ne-a încolțit mătrăguna ordinară
îndepărtându-ne de cântul ciocărliei.
când zeii respiră furtuna se pornește
aruncând în neant orice urmă de zâmbet
ca un blestem de viață ce scrâșnește
sfinți și îngeri se revoltă cu urlet.
o rază de lumină tandră ne trezește
din coșmarul vremii suspendat în sunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub raze creative
steaua din zori de zi mă sărută pe pleoape
coșmarul nopții se sfârșește-n lumină
o nouă zi pătrunde în terne horoscoape
superbă, duioasă, candidă, divină.
razele solare țin timpul în brațe
îi așează pe tâmple nimbul auriu
pe frunze de laur se leagănă speranțe
cerul făgăduinței zâmbește candriu.
pe câmpul fericirii mari lanuri de grâu
așteaptă secerișul doar cu voie bună
orele de vacanță se scaldă-n vesel râu
poeții iubirii slove știu să compună.
condeiul lucrează în frenetic desfrâu
pe fila albă, pură cuvinte se-mpreună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești
pamflet dedicat profesorilor Dumitru Iilie Săndoiu și Aurelian Penescu, urmașii de azi ai lui Șișești la catedră
La intrarea-n facultate străjuiește ea, divină;
De un sfert de veac încoace plânge-ntruna și suspină.
Când prin preajmă-i trec Săndoiu și Penescu,-ntoarce fața,
Fi'ndcă de atâta scârbă simte c-o cuprinde greața.
O-ntrebai: "Ce plângi, divino?" Ea atunci zâmbi amar:
"Plâng, căci știu ce-a fost odată, iar ce-i azi e un coșmar;
Facultatea,-n loc de genii, are oameni de duzină,
Căci profesori fără merit sunt chemați să dea lumină.
Unde eu tăiam odată mari copaci, vai, națiune,
Ăștia de-azi nu sunt în stare nici surcele să adune!"
pamflet de George Budoi din Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete (7 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interogatoriu obligatoriu
Mă-ntorc într-un coșmar fixat în patru ace,
Lumina pe zăbrele apucă să se joace,
Pereți de mucegai se-apleacă peste mine,
Iar luna prin chepeng se tulbură și tace.
Se-aude clipocit dintr-un canal defect,
Afară se aude îndemnul pentru pace,
Din val în val se sparge întinderea de ape
Și-n pântecul celest, câte un nor ce zace,
Pornește-o cruciadă, dar numai în tăcere,
Căci ploaia s-a ascuns în ochii mei, tenace;
Aștept și azi sentința pentru decapitare,
Călăul îmi pândește tot sângele, rapace,
Îmi pun mâna la frunte să simt dacă rămâne
O urmă de nădejde, ce-n aur se preface.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din rana ultimei raze...
din rana ultimei raze de lumină
s-a născut și tata
apoi a plecat
nici n-a apucat să-mi spună
că o să plece
nimeni nu știe când pleacă
e musai să treci poarta
ca să poți înțelege totul
despre adevărul de dincolo
cuvântul ăsta e un coșmar
sau poate o capcană
dar ce mai contează
încotro mergi
știi doar că lucrurile tale
trebuie să ți-le lași aici
să nu le mai cari în bagajul de pe spate
și mai știi că
ultimul strigăt al sângelui
îți va ucide umbra
apoi se va face auzit în rana
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orele
1.
cineva a scris undeva
o lege prin care Soarele
doar când apune are dreptate...
o lege care îl obligă
să de-a mărturie
după ce a văzut tot ce se întâmplă.
Doar când apune și lasă din el
sângele pe cer să îl ascultăm...
Asta pentru a nu avea
coșmarul complicității atunci când răsare
La proces este văzut des cum explodează;
cum dă vălvătaia înghețului,
chiar și vara când stă târziu.
El nu mai știe de ce
nu pune odată frână să lumineze alte ceruri inerte...
Acolo unde fenomenele tăcerii de sticlă nu nasc dureri...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dualitate
sunt și înger și demon ambii deopotrivă
unul mă ridică altul mă coboară
când în valuri tulburi înot în derivă
când pe Golgota urc pe-o cale ușoară.
de la agonie la extaz trec des
când mă trezesc din coșmar cu țipete pe buze
sau când cu ciocolată buzunare îndes
cu dulci bucurii să ademenesc muze.
și raiul și iadul sunt aici pe pământ
trec dintr-unul într-altul cu patimă rară
diferența-i făcută de faptă și cuvânt
umbre și lumini oricum mă înconjoară.
înger sau demon, m-așteaptă un mormânt
cu versuri sculptate pe piatra funerară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
La ceas de noapte bufnițe se-adună
Și cântă de pe cornul șui de Lună,
Strigoii la ferestre-și poartă chinul,
Descântă cotoroanțele pelinul,
Paharele-s cădelnițe umplute
Cu smirnă din iubirile trecute,
În lumânări mai pâlpâie speranțe
Și nașii-n fața crucii dau restanțe,
Legați cu verighete de lumină
Mănâncă mirii dragostea la cină;
În glas de cucuvele-ascuns, mormântul
Așteaptă să le-nghită jurământul.
Iar spinii din coroana nemuririi
Însângerează tainic trandafirii,
Mesenii se îmbată la nuntire
Iisus, uitat, se-ntoarce în Psaltire.
poezie de Pavel Lică din Lupta cu strigoii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transcendența bucuriei
urc și cobor o seamă de trepte
mă ține-n echilibru o lumină lină
în față se deschid drumurile drepte
pe care rezonează ritmuri de mandolină.
trăiesc transcendența bucuriei din umbră
voalează suferința căderii în moarte
suport bătrânețea nu mi se pare sumbră
sunt consecventă visului în magii să mă poarte.
zboruri de gânduri ardente, febrile
cu fir de argint de univers mă leagă
speranțe din suflet se măsoară în zile
când noaptea mă apropii de steaua mea dragă.
mă scoate din beznă mă scoate din coșmar
anihilează gustul acru perfid și amar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, panaceu universal
știu ca iubirea este panaceu universal
locuiește în inimă îndulcește amarul
costumează timpul cu aer provensal
în nopți cu lună plină destramă coșmarul.
pregătește visul mirabil cu noi misiuni
să cucerească stele cu ample idealuri
cu farmec și magie în zeci de versiuni
cu valuri de speranțe ce inundă maluri.
iubirea naște-n taină izvoarele de doină
trece printre materii ca zâna cea bună
de farmecul ei sacru nu sunt străină
nobila afecțiune s-a extins pe lună.
stele îmbrățișează cu lumini în cunună
iubirea inventează la toți o viață bună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul vieții
trăiesc ca un copac cu viermi sub scoarță
rod nestingheriți din nervurile mele
îmi vine cu cerul să mă iau la harță
curând o să m-acopere o pulbere de stele.
curând n-am să mai văd magia luminii
nici farmecul culorilor formând un curcubeu
voi rătăci ca duh și-o să mă latre câinii
până voi găși un drum spre Dumnezeu.
voi fi un suflet pe clopotul din turlă
sperând să-l fac să cânte la liturghie
voi pleca de-aici cu trâmbiță și surlă
căci mi-am croit un drum prin poezie.
ce pot să fac când sufletul meu urlă?
ca lupii la lună în noaptea târzie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre coșmaruri și lumină, adresa este: