coşmaruri şi viaţă

Coşmar

şarpe din noapte, mistică cu venin,
tu, osmişcătoare născută din ritm,
m-ai văzut de atâtea ori visând,
elemental decupând vene cu degete lungi.

luna plină înseamnă dans pentru tine

umbră lilin cu buze fine,
brunetă succubus cu gene atemporale,
mă întrebi din ochii verzi de jad:
dacă te trezeşti eu ce fac?

te simt lângă mine în cameră

eşti primul păcat atât de sofisticat,
vînător negru da! suavă ajnat,
somnul meu e tatuat pe pielea ta,
cât am să trăiesc, am să te visez.

acest coşmar perfect este tot ce mi-am dorit

poezie de Hadrian Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia se culcă şi e puţin mângâiată

femeia se culcă
cu bărbatul ăsta aş sta toată viaţa
culcată - spune
ea - pe urechea ce gâlgâie sânge
tăiată de un
artist în refacere
a forţelor sale sensibile - unde
va o pensulă plată mângâie o idee
departe
de-a fi un coşmar episodic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce trist!

Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ţi zâmbească,
Să te primească aşa cum eşti,
Să-ţi fie alături la bine şi la rău,
Să te înţeleagă,
Să te ajute,
Să-ţi arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.

Ce trist când viaţa ta are lumină,
Când lumea ta şi a lui se contopesc,
Totul este zâmbet şi căldură,
Toate frumos se împletesc
Şi dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coşmar
Şi sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a schimbat lumea

Nu înţeleg de ce în juru-mi toate s-au schimbat,
Tot ce înainte era rotund perfect, acuma e pătrat,
Natura-a luat–o razna, nu ştii cum să te–mbraci,
Zăpada–i mult mai rece, şi oamenii–s săraci.

Ziua–i acum mai scurtă, banii nu–ţi sunt destui,
Să te descarci de ofuri, demult nu mai ai cui,
Lumea e mai grăbită, nu–i mai ajunge vremea,
Iubirea de aproape s–a dus, lăsând în loc asprimea.

Viaţa devine tot mai grea, cu fiecare zi ce trece,
Şi sufletul din oameni acum, este nepăsător şi rece.
A dispărut din lumea noastră lucruri precum copilăria,
Contemporanii habar nu au ce înseamnă prietenia.

Floarea nu mai miroase, aşa cum mirosea odată,
S–a defrişat pădurea, apa din râuri nu–i curată,
Tot ce era-nainte dulce, astăzi e acru sau amar,
Şi viaţa noastră s–a transformat într– un coşmar.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mâna mi-ai întins

Credeam că iubirea
e o mare minciună,
dupa o grea despărţire,
dar acum cred că împreună,
ceva frumos o să se lege.
Credeam că totul e la fel,
că el a fost cel ce m-a-nvins,
acum nu pot să cred defel
că tu mâna mi-ai întins.
Şi dacă vrei mergem pe creste,
pe munţii înalţi şi dealuri multe,
un gând curat şi o poveste,
povestind de inimi frânte.
Sperăm să nu ne mai trezim,
niciodată-n coşmarul vieţii,
iar iubirea în care trăim,
să stingă inima tristeţii.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo, la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim în ţara lui "n-ai cu cine", iar asta e mai mult decât de-ajuns pentru a nu putea fi mai presus de această vorbă.
Bineînţeles, toate acestea în cazul în care îţi doreşti să fii mai presus.
În schimb, aici, pentru a fi mai presus, trebuie să nu îţi doreşti acest lucru, ci, din contră, să fii dispus să tragi pe oricine în jos. Astfel arată "oamenii mari" pe la noi pe aici. Ori ajungi ca "ăla", pentru a putea să îţi meargă bine, ori tânjeşti după respectul de sine al celor civilizaţi de prin ţări civilizate şi ajungi să te stingi în mizerie în propria ta ţară, agăţat fiind de acest vis.
Nu-i de mirare că, cei cu cea din urmă gândire şi cele din urmă principii, au ajuns să părăsească ţara. Şi, adevărul, acesta este: trebuie să fii prea idiot să sfârşeşti într-un asemenea coşmar, agăţat fiind de un asemenea vis, care, până la urmă, nu are ca esenţă decât normalitatea.
Într-un final, aici vor rămâne doar "şobolanii" şi cei care, neavând alte variante, vor avea ca unică scurtătură, în ceea ce priveşte sfârşitul suferinţelor, a se lăsa pradă "şobolanilor".

Andrei Ş.L. Evelin în Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întins în iarbă, cu faţa în sus, priveam cerul. Cerul senin al zorilor de zi, însângerat la orizont de razele unui Soare îmbătrânit, aproape fără de viaţă. Contemplarea aceasta îmi făcea bine, mă liniştea şi îmi dădea forţe noi. Aşa am început să mă simt mai uşor, eliberat de tristeţea şi de coşmarul existenţei mele confuze de până atunci. Aşa am început să mă simt din nou demn, puternic, liber, şi am ştiut că puteam începe de-acum o nouă viaţă, viaţa mea cea adevărată, o viaţă de om.

Constantin Cubleşan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care ştiu să viseze

toate vocile din capul meu au amuţit
e atâta linişte aici
încât aud trecutul vibrând
bună dimineaţa vă spun
noapte bună gândesc
este ziua când toate stihiile ies din plămânul stâng
coşmarurile îşi fac de cap în grădina efemeridelor
iar demonii nu vă cer decât viaţa
pentru îndrăzneala de a iubi prea mult

voi cei care aţi ştiut să visaţi frumos
sinucigaşi anonimi cu minutarele smulse
în numele vostru vorbesc
Doamne ne eşti dator
c-o iubire, un suflet şi-o viaţă

poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea era frumoasă

lui nichita stănescu şi lui florin iaru

ea era înnebunitor de frumoasă şi se arăta doar când voia
o dată într-un an, o dată într-o viaţă
după ce cuvintele ultimului poet care a scris despre ea ajunseseră
pe fundul oceanului
şi ceilalţi credeau deja că este numai o legendă, precum atlantida
sau el dorado
toate ale ei – pantofii, rochia neagră, părul alungindu-se la infinit
linia ghicită a coapsei, unghiile siclam, fructele de mare mâncate delicat
cafeaua băută doar pe jumătate, dezordinea lăsată în dormitor
ogarul care aleargă fără să latre vreodată
privirile care o urmăresc fără şanse
limuzinele cu jenţi frecate până la strălucire
păsările migratoare, fierul de călcat şi tâmplăria de secunde
toate există doar în visul nostru
cel de noapte cu noapte
pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere şi de întâmplare
visul revine la nesfârşit
coşmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan O. Popescu din Aerobiciclete (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Tu eşti clepsidra vieţii mele,
Eşti ceasul meu deşteptător;
Eu te-am iubit de când venitu-mi-ai în cale,
Eşti înger bun şi păzitor.

Nu cred că noi jucăm vreo festă
Ca să ne amăgească demonul ispititor.
El ne-nvrăjbeşte şi ne îndeamnă
La tot cei rău şi-njositor.

Ai îndurat multe calvaruri
Nedrepte şi nemeritate
Cu plânsete, multe coşmaruri
Potrivnice, necugetate.

Acum încrede-te în tine
Ia din viaţă doar ce-i bun
Că-n fond aceasta îţi rămâne
Din viaţă cu al tău destin.

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduci aminte de nişte grindină pe pervaz?

Îţi aduci aminte de nişte grindină pe pervaz?
Ne-a salvat de noaptea
în care ne-am contopit coşmarurile.
Dimineaţa am făcut dragoste fără să ne privim în ochi
pentru a nu descoperi groaza ce-a rămas în urmă.
"A fost o zi deosebită, mi-ai spus în uşă
am învăţat să nu iubim."
Am tăcut şi m-am uitat la tine în timp ce coborai scările
şi trântirea uşii a fost ca o împuşcătură în inimă.
Şi-atunci mi-aş fi dorit să alerg după tine şi să te îmbrăţişez prelung,
am vrut să-ţi spun că aş vrea să te ţin în viaţă
când această teribilă moarte, care se repetă
precum cometele în august,
ca mareea zilnică pe ţărmurile noastre,
va trece.

poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăţia noastră

Nicicând nu va apune a noastră-mpărăţie
Stă neclintită pe temelie de granit
E-un fapt ce muritorii ar trebui să-l ştie
Să-şi schimbe-nchipuirea în trai neprihănit.

Au dispărut imperii bazate pe decepţii
Şi amintirea lor e, azi, avertisment
Pentru guvernele ce-şi întreţin adepţii
Cu pâinea înşelării pe post de fundament.

Cum cad copaci uscaţi s-au prăbuşit regate
Şi nu au fost în stare să se ridice iar
Căci şi-au zidit structura nu pe integritate
Ci doar pe rămăşiţe din zgură şi coşmar.

Dar turma ce-i hrănită cu idealuri sfinte
Trăieşte fără teama că vor veni surpări
Şi nu se sprijineşte pe zone cu morminte
Ci doar pe entitatea ce dă stabilizări.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din La umbra harului (25 februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire

M-am trezit dintr-un
somn în care visasem mult,
în episoade - viaţa mea.
Fiecare anotimp - un episod.
Fiecare an - un episod.
Cel mai urât lucru
a fost, că nu puteam să mă trezesc
din acest lung somn.
Cineva îmi lipise ochii
Şi nu vedeam în jur,
decât cu ochii ascunşi
ai minţii.
Nu vreau să mai dorm.
Nu-mi plac visele când
se transformă în adevărate
coşmaruri...
Îmi place viaţa mea aşa
şi va fi şi mai bună,
Căci sunt trezită din somnul
greu în care intrasem....

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tăvălug de gânduri

Ce tăvălug de gânduri, noapte zbuciumată,
Eu, trupul tău, Zeiţă, nu-l voi uita vreodată!
S-a spulberat iubirea ca şi cum n-ar fi fost
Şi nu mai am pe lume, de astăzi, niciun rost.

Ce tăvălug de gânduri, ce absurdă încercare
Să vezi iubirea vieţii topindu-se în zare,
Povara-i mult prea mare, mă simt abandonat,
Dar ştiu, de astă dată, doar eu sunt vinovat.

Ce tăvălug de gânduri, mintea împresoară
Şi-n depărtări, ce jalnic se-aude o vioară,
Dar marea fremătândă, cu al său rece val,
Parcă mă trezeşte din cel absurd coşmar.

Ce tăvălug de gânduri zac pe nisipul fin,
Cătând pe cerul nopţii o urmă de destin
Pe care să-l invoc, în cel din urmă ceas,
Mă amăgesc, desigur, e tot ce mi-a rămas.

poezie de Alex Dospian (mai 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uscate stări ascund trăiri pierdute...

obrazul tău e roşu ca laleaua
şi mi-a zâmbit în loc să înflorească
pe-un timp în care mreaja sufletească
încheagă-a ta candoare şi o beau; a

întors deceniul chipul să-mi jelească
coşmarul vieţii când am strâns cureaua
greşelilor în noaptea dintre steaua
şi ochiul meu de-o rază nefirească

uscate stări ascund trăiri pierdute
şi-n spaţiul nostru am golit din plin
izvorul minţii, rece...- ne asmute

un gând fragil avântul în declin
ce-a tremurat în văi printre cucute
şi mi-a lăsat elogii să-ţi închin

sonet de Ionuţ Popa (20 august 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii viaţa e un vis urât, un coşmar... din care se mai trezesc doar ca să moară...

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezit cu foame

de viaţă în coşmarul toamnei
beau cafeaua rece în faţa
televizorului care ne spune
misterul ordonanţelor la energie
ţigara o aprind să ridic poluarea
mă gândesc să-mi anunţ vecinii
delatori prin vocaţie la colţul
blocului unde un bişon lasă
semne olfactive pentru căţele
cafeaua călâie mă înviorează încet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmarul vieţii

trăiesc ca un copac cu viermi sub scoarţă
rod nestingheriţi din nervurile mele
îmi vine cu cerul să mă iau la harţă
curând o să m-acopere o pulbere de stele.

curând n-am să mai văd magia luminii
nici farmecul culorilor formând un curcubeu
voi rătăci ca duh şi-o să mă latre câinii
până voi găşi un drum spre Dumnezeu.

voi fi un suflet pe clopotul din turlă
sperând să-l fac să cânte la liturghie
voi pleca de-aici cu trâmbiţă şi surlă
căci mi-am croit un drum prin poezie.

ce pot să fac când sufletul meu urlă?
ca lupii la lună în noaptea târzie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul castel

Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Şi-acum când e gata, prieteni
Priviţi-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------

Îşi rupe din suflet zidarul
Punându-şi ades temelie
Din nopţile albe, tiparul
Pe care singur îl ştie

Poate că n-are de sus alte daruri
Şi sapă de-o viaţă-n cuvinte
Mânat de himere, coşmaruri
Şi-şi vede de treabă-nainte

Îşi face mortarul, liantul
Şi punţile lui se-ncovoaie
El ştie ce-nseamnă neantul

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!