compozitori şi muzică

Să fii o compozitoare bună înseamnă să acorzi atenţie şi să scoţi mâna pe geam ca să prinzi cântecul ce se află în drum spre locuinţa altcuiva!

citat din Nanci Griffith
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jazzul poate servi ca bază creaţiilor simfonice valoroase, dacă compozitorul reuşeşte să se adapteze în acelaşi timp şi muzicii simfonice.

citat din George Gershwin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul este artist, femeia este Arta însăşi: bărbatul este sculptor, femeia este Sculptura; bărbatul este pictor, femeia este Pictura; bărbatul este istoric, femeia este Istoria; bărbatul este compozitor, femeia este Muzica; bărbatul este coregraf, femeia este Dansul; bărbatul este dramaturg, femeia este Comedia, Drama şi Tragedia; bărbatul este poet, femeia este însăşi Poezia.

George Budoi (1 martie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguire

Somn şi moarte, sumbrii vulturi
Înconjoară noaptea-ntreagă ăst căpătâi:
Al omului chip auriu
Înghite cu-ngheţatul val
Al veşniciei. Pe groaznice recife
Se sfarmă trupul violet
Se plânge glasu-ntunecat
Deasupra mării.
Soră furtunoasei melancolii
Iată se scufundă o barcă
Sub stele.
Al nopţii chip tăcut.

Comentarii

"Vino, o, moarte, fratele somnambul" este titlul unei cantate de Johann Sebastian Bach - iar în corul final "Vreau să port bârna crucii". Subiectul cantatei este speranţa mântuirii la sfârşitul unei căi de suferinţă.
Poemul lui Trakl "Jeluire" a fost scris în septembrie 1914, în timpul când Trakl a fost farmacist militar, în acelaşi timp cu "Grodek", cu puţin timp înainte de moartea lui.
Mai există un al doilea poem al lui Trakl cu acelaşi titlu din iulie 1914, care, cu toate acestea, nu poate fi considerat precursor al poeziei din septembrie, referinţele fiind nesemnificative. Ambele texte au fost publicate în revista "Brenner".

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultătorii cu gândire convenţională, tulburaţi de disonanţele sălbatice ale altor romantici, puteau să stea liniştiţi şi să se relaxeze atunci când ascultau muzica lui Mendelssohn. Aceasta era puternic înrudită cu muzica foarte la modă pe atunci a lui Hummel, Cherubini, ba chiar şi a unor compozitori de salon. Dar ceea ce situa muzica lui cu mult mai sus faţă de a celorlalţi era deosebita ei graţie şi eleganţă, construcţia remarcabilă prin claritatea sa.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de Mozart s-au scris multe opere comice, dar prea puţine dintre ele prezintă imortanţă. Mozart a fost primul compozitor care a făcut ca opera comică să depăşească statutul de lucrare distractivă. Şi a reuşit aceasta, pentru că el însuşi era vesel, iubea oamenii şi a încercat să facă în aşa fel încât muzica lui să explice stările sufleteşti, situaţiile, personajele. De aceea e considerat primul psiholog modern al operei.

citat clasic din Harold C. Schonberg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general dintr-o singură parte, poemul simfonic este lipsit de ajutorul cuvintelor. Caută, aşadar, echivalentul sonor al ideii literare narative şi descriptive, punând toate resursele orchestrei în slujba comentariului, evocării, ilustrării, meditaţiei sau a descrierii. Dacă "compozitorii de poeme simfonice se bazează în majoritatea timpului pe forme catalogate" (Jean-Pierre Bartoli), caracteristica muzicală esenţială a genului rămâne marea sa libertate structurală, instrumentală şi armonică. Ca în teatrul liric, muzicienii depăşesc adeseori regulile muzicii "pure", conferind orchestrei culorile cele mai evocatoare şi neezitând să folosească acorduri sau ritmuri insolite care, dată fiind funcţia lor ilustrativă, nu au nevoie să fie legitimate de coerenţa discursului muzical.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, Mendelssohn s-a dezvoltat mai repede decât Mozart, pentru că a compus admirabilul octet în mi bemol la vârsta de şaisprezece ani şi uvertura "Visul unei nopţi de vară" la şaptesprezece, eclipsându-l în această privinţă pe Mozart - şi pe oricare compozitor din istoria muzicii - la o vârstă echivalentă... La fel ca şi Mozart, putea să facă orice. A fost unul dintre cei mai buni pianişti ai vremii, cel mai mare compozitor (a început să dirijeze înaintea lui Liszt şi Wagner) şi probabil cel mai mare organist. Dacă ar fi vrut, ar fi putut deveni şi unul dintre cei mai mari violonişti. Avea un auz perfect, o memorie prodigioasă. În plus, era un mare umanist - un om foarte cultivat, care ar fi repurtat succese strălucite indiferent de domeniul spre care s-ar fi îndreptat. Dar nu a ajuns să îndreptăţească speranţele iniţiale. Un anumit conservatorism, o inhibiţie emoţională l-au împiedicat să se propulseze în vârful ierarhiei. Muzica lui, în privinţa căreia a manifestat întotdeauna o mare exigenţă, s-a transformat din ce în ce mai mult într-o serie de gesturi politicoase şi corecte pe măsură ce a înaintat în vârstă.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor îl consideră cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor. De ce aceasta? Pentru că Beethoven a luat toate regulile clasice ale lui Haydn şi Mozart şi le-a dezvoltat până când muzica sa a devenit mai cuprinzătoare din toate punctele de vedere. Acolo unde Haydn a făcut o glumă care putea fi spusă într-un salon, Beethoven face glume bărbăteşti, de hohotul cărora se cutremură lumea, şi care trebuie ţipate în toiul furtunii urlătoare. Acolo unde Haydn făcea mici surprize amuzante, Beethoven îţi face surprize cutremurătoare, care te lasă cu gura căscată, fără surâs. Acolo unde Mozart era vesel, Beethoven e nebun de bucurie. E ca şi cum ai privi muzica clasică printr-o lupă – e dintr-o dată mult mai mare. Însă lucrul principal pe care Beethoven l-a adăugat muzicii clasice a fost o mult mai mare cantitate de emoţie personală. Emoţiile sale sunt mai puternice, şi mai vizibile.

Leonard Bernstein în Cum să înţelegem muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui compozitor

Cu câtă trudă, cu ce artă,
Compune muzica, ce greu,
Pe când iubita lui consoartă...
Îi face "muzică" mereu.

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

George Enescu nu a fost un compozitor spiritual, el n-are nicio compoziţie pentru Dumnezeu, pentru Biserică. Eu am 100. De la muzică de cameră, la naiuri suprapuse, până la recviem, rapsodii, concerte şi simfonii, aproape toată opera mea este religioasă.

Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul pe care mi l-am ales a fost motivat de două lucruri foarte importante. Primul a fost faptul că am început să fac muzică de teatru înainte de a face muzică de scenă. Debutul meu în calitate de compozitor de muzică de teatru s-a întâmplat cu un an înainte de debutul scenic.

citat din Nicu Alifantis
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră de moară

M-am indrăgostit...
De cine?
Ar fi bine.... n-ar fi bine,
Să vă spun? A fi discret
Pare totuşi un talent!
Dar vă spun.... pe inserat
Butonând un aparat
Ascult muzică perfectă
Si-o poveste coerentă
Textul are autor
Muzica, compozitor
Pe care să il aleg
Stau ascult si mă intreb
Doi in unul nu se poate
Dar nimic nu ii desparte
Impreună fac un tot
Si cer sfatul la nepot
-Stai bunica, nu ai zor
E poet... compzitor...
N-are nicio importanţă

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce frecventasem cu asiduitate festivalul de la Bayreuth timp de câţiva ani, am început să am dubii cu privire la formula wagneriană sau, mai bine zis, mi s-a părut că este potrivită numai pentru geniul deosebit al compozitorului, mare colecţionar de clişee pe care le asambla într-o formulă aparent neobişnuită, numai pentru că oamenii nu cunoşteau muzica suficient de bine.

citat din Claude Debussy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să simt o nemulţumire crescândă faţă de relaţiile dintre publicul iubitor de muzică şi compozitorul în viaţă. Vechiul public special al concertelor de muzică modernă a dispărut, şi publicul concertelor convenţionale continuă să fie apatic şi indiferent faţă de tot ceea ce nu este clasicism bine conturat. Mi se părea că noi, compozitorii, eram pândiţi de primejdia de a lucra într-un vid. Mai mult chiar, un public cu totul nou se formase în jurul aparatului de radio şi al fonografului. Nu avea sens să îl ignorăm şi să continuăm să scriem ca şi când n-ar exista. Aveam sentimentul că trebuia să încerc să spun ceea ce am de spus în termenii cei mai simpli cu putinţă.

citat din Aaron Copland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfloreşte bucuria

Sunt un compozitor al fluturilor albi,
înfloreşte bucuria
în cântecele luminoase de mai
şi ploile ascultă cum cresc ierburile.

Fumegă verdele pe văile ochiului
zilele şi nopţile se prind împreună,
piscurile munţilor trag cerul în jos
şi-l scutură de stele peste câmpii.

Cireşii se coc mai devreme şi zâmbesc.

Piramide de poleială sclipesc,
păsări de aur palide
n-au aripi de zbor,
dar şi le închipuie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compozitor

O netemeinică apelare
Doar de muzicieni, de sunet
Ca şi cum libretist n-o are
Sau n-ar avea şi el răsunet.

Identic cu romancier,
Poet, pictor sau eseist,
Astronom desenându-mi cer,
Actor pe scenă sau artist.

Prozaic poate fi chimist
Ce din soluţii se compune
Şi proiectant, un colorist,
Zugravul, modelist, pop-june.

E-operatorul de mixaj,
E bar-made sau un bucătar,
Este şotronul pe pavaj,
E editorul de la ziar.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată, în timpul hoinărelilor mele prin Central Park, priveam zgârie-norii ce-l încadrau şi mă gândeam cu o furie rece la toate orchestrele minunate ale Americii care nu ştiau nimic despre muzica mea; mă gândeam la criticii care nu făceau altceva decât să înşire mereu platitudini imbecile de genul: "Beethoven este un mare compozitor" şi care lătrau violent la orice noutate; mă gândeam la impresarii care organizau turnee nesfârşite cu un singur program, ce se repeta exasperant de câte cincizeci-şaizeci de ori. Venisem aici prea devreme: copilul nu era destul de matur pentru a înţelege muzica nouă.

Serghei Prokofiev în Memorii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai veche meserie

De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orişicine ştie.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aş putea să le enumăr toate, toate câte sânt.

Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Şi prin multe mai micuţe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie şi ce-a fost în viaţă: inginer, actor, soprană,

Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreţ, compozitor;
Dar, niciunde-n ţări străine şi niciunde-n a mea ţară,
N-am văzut să scrie curvă pe vreo piatră funerară.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Orbul

Cântasem toată ziua la festivalul ţinutului;
Pe drumul către casă, "Butch" Weldy şi Jack McGuire,
Cu chef şi arţag, m-au făcut să cânt încontinuu la vioară
Cântecul despre Susie Cea cu Vino-ncoace, în vremea asta ei biciuind caii –
Până când au rupt hamurile şi au luat-o razna.
Orb cum eram, am încercat să sar din căruţa
Care se prăbuşea într-o râpă,
Dar am fost prins între roţi şi ucis.
Aici unde mă aflu acum este un orb cu o frunte
Largă şi albă ca un nor.
Toţi violoniştii, de la mic la mare,
Compozitorii şi povestitorii
Stăm la picioarele lui
Şi îl ascultăm cântând despre căderea Troiei.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!