Citate despre constelații și lumină, pagina 3
Odată cu venirea verii noaptea începe să scadă ca durată și constelațiile de primăvară să dispară repede în lumina crepusculului. La sud, înspre orizont, se observă o stea roșiatică ce are la vest încă trei stele dispuse pe o linie verticală. Este steaua Antares din constelația Scorpius. Antares înseamnă "rivalul lui Ares" și vine de la culoarea roșie a stelei. Pentru a vedea cleștii scorpionului priviși în dreapta lui Antares unde se află trei stele relativ strălucitoare, dispuse vertical. Dacă orizontul de sud este liber veți remarca și coada scorpionului, un traseu cu formă de semicerc. În zona aceasta Calea Lactee este destul de strălucitoare.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la constelații și lumină, dar cu o relevanță mică.
Duceți o linie prin α, γ și η din constelația Perseu și cam la jumătatea drumului spre Casiopeia veți da de un nor luminos, ce se vede bine cu ochii liberi. Cu binoclul se vede cum norul acela se desface în multe stele mici, cari strălucesc pe un fond alb. Cu luneta tot fondul acela alb se desface și el în nenumărate stele mici. Și cu cât te uiți mai mult, cu atât vezi cum apar noi steluțe, mici, mici de tot, acolo unde până adineauri părea că nu mai e decât fondul negru al cerului. Nu voi uita niciodată priveliștea aceasta cerească văzută prin marea lunetă a observatorului Amiral Urseanu din București. Stelele acestui cluster, sau mai bine zis ale acestor clustere, căci sunt două apropiate, sclipeau ca niște diamante, pe când una dintre ele, mai strălucitoare, părea un mare rubin. În aceeași seară am văzut nebuloasa din Andromeda, gama din Andromeda și cometa Brooks.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație
E noapte senină, pe cer
Sclipesc mereu aceleași stele,
Caut cu privirea printre ele
Pe una poate, care o prefer.
Dar în zadar atâta căutare
Degeaba străbat nesfârșitul,
Până unde mă duce gândul
Nu e atâta depărtare.
Nu-s ani lumină până la ea
Dar calea ce-o străbat alene,
Va fi mai lungă sau pesemne,
Va avea un Fine undeva.
Să știu precis cât va dura
Aș alerga voios prin spații,
Și timpul l-aș accelera,
Plimbându-mă prin constelații.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul cometei
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau abia urangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era deloc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă oricum...
Iubește-mă oricum, dovadă vie a mersului pe Lună,
Iubește-mă oricum, plecat pe țărm să-nece
Acea umbră de rece crescândă-n urma mea.
Iubește-mă oricum, prin tainic vrej ceresc,
Și-n vajnicele pulberi ce-mi năpădesc iubirea,
Până-n fugarnicele clipe ce-mi cuceresc murirea.
Rămân aici, iubește-mă oricum, cu-obloanele de ceață
Gigante delirări când trupul n-are zvâcnă...
Respir de-atâta tu sevă de constelații,
Iubește-mă oricum, infern și rai, lumina mea-i în ochiu-ți.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare din pat
Umbre și luminițe din bucătărie și din salon se strecoară
Prin draperii, jaluzele și vergelele de la ferești,
Iar deasupra capului, traversând noaptea de vară,
Luminează milioane de aștri cerești.
Nu sunt în niciun pom vreodată atâtea frunze, mii,
Nici oameni în biserică sau la vreun festival
Câte stele sclipesc pe-acoperișul lumii,
Făcându-mi cu ochiul în întuneric, amical.
Câinele Mare, Vânătorul cu centură* și priviri șirete,
Carul Mare, Steaua marinarului* și, roșie, planeta Marte
Sclipesc pe crugul cerului, iar vadra de lângă perete-i
Plină jumătate cu apă și cu stele cealaltă jumătate,
Stele care mă urmăresc atent cu curios și teafăr temei,
Ele văd cum mă strecor și cum adorm în pat,
Nici în somn gloria lor sclipitoare nu părăsește ochii mei
Ceru-și rotește până-n zori aștrii în capu-mi fermecat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre infinit
Privea în pacea nopței făptura-i transportată,
O perlă uriașe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăție
Gigantica-i vâltoare de fer și de fosfor.
Din recea-i înălțime lumina lui trufașe
Neantul îl despică prin falduri uriașe
Și răspândește o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.
Atunci pradă unei sublime-alucinații
Uitând de timp, de moarte, de lume și de spații,
El vede din cereasca și falnica cupolă
Plutind într'o senină și vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista Orion (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am supus atingerilor captive
M-ai ascuns în tine cu sufletul în mâini
și m-ai lăsat să-ți consum iubirea
fără libertatea de a o gândi altfel,
mă știu cu inima înflorită de mărinimie
respir cu sângele întregul dimineților firii
în dorul de tine mă macin fermecat.
M-am supus atingerilor captive
lăsându-mă pradă șarpelui viclean
cu ochii plini de aroma lacrimilor dulci
la umbra cireșilor cu spirit divin.
Mă rup totuși, în cuvintele mierii
alunecând vâscos printre pietre
împreună până-n constelații albastre,
să sorbim lumina din cuvântul prim.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O notă de egoism
Iradiind speranțe doar visate,
Jocuri de stele ce dansează ușor
Aducând lumină în al inimii pridvor,
Un mare nesecat de viață izvor,
Fără gânduri de moarte.
Lasă-mi gândul să alerge vioi
Spre constelații, sisteme vecine,
În univers nimeni nu fie ca mine
S-adun meteoriți și pulberi fine.
Podoabe pentru voi!
Coborând din înălțimile astrale,
Din Lebăda și până la Steaua Polară,
Îmi voi găsi o situație mai clară
Căutând în adâncuri calea normală
În liniști abisale.
Dar nu. Nimic nu-mi place,
Nici pulberile fine de asteroizi,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (25 ianuarie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când rămâi gol
astă seară stăm cocoțați pe lună spargem semințe
gândim la țăranii care-și duc dorul
leului vândut
a vieții pierdute și al coasei care a străpuns crucea
nimeni nu mai crede în nimic
"Dumnezeu în care spui că nu crezi
crede El in tine"
te rupe deasupra vânturilor și se sărută
cu aceași discreție prin care vrei să te naști
a nu știu câta oară
back to december
inima e prea mică pentru toate astea
spargem cerul stând în rugăciunea sorții
privim anotimpurile cum își schimbă florile
lumina păcătoasă erupe din fragmentele constelației
te sărut pentru ultima dată
tu firava ființă care nu exiști
creată doar în interiorul exteriorului ești peste tot
[...] Citește tot
poezie de Andrei Surugiu (16 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurând tăcerea
cerul s-a extins și în sufletul meu
constelații de stele vibrează ne-ncetat
cu credință pură îl cuprind pe Dumnezeu
absolutul iubirii mereu am căutat.
gânduri se strecoară în culorile toamnei
dragostea din aer o respir în plămâni
mă simt pătrunsă de lumina icoanei
transpune pozitiv traiul printre români.
din recolta toamnei îmi extrag puterea
cu soarele pe creștet mă străluminez
dintre sute de gânduri azi alung tăcerea.
un codru de speranțe freamătă în crez.
în noian de versuri transfigurez tăcerea
vise mă îndeamnă luceferi să urmez.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
nescrise-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
și toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
și-acelaș posesiv olimp
năștea la rându-i, filiații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie II
Visez cu ochii mari, deschiși
Visuri doar ideale
Ochii ce mi-s dragi îs prinși
Steluțe pe bolți siderale.
Dar stelele lumină rece
Iar ochii tăi emană-n spații
O căldură care trece,
Ca furtuni prin constelații.
Răpești din inimă ce-ai cucerit,
Iubirea, liniștea și fericirea
Și-n ochii ce odată i-ai privit.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseidele
Ca într-o ploaie de lumină
Cad perseidele din cer
Lăsând o dâră pe retină
Când se destramă în eter.
Sunt meteori dintr-o cometă
Din Constelația Perseu
Și fenomenul se repetă
În fiecare an, mereu...
Căci Sf. Laurențiu plânge
Și lacrimile-i sunt de foc
Pentru Isus și Sixt se frânge
Martir, cu perseide-n joc...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la diviziune
Împart tăcerea nopții la minus infinit,
Spre a divide timpul în ere neștiute,
Căci îngerul speranței, la mine a venit...
Mi-a plâns tăcut pe umeri, dorind să mă asculte...
În lumea lui de sticlă, prin semne mi-a urmat
Și am deschis lumina în versuri de fotoni,
Mi-am mângâiat privirea cu verbe de bazalt,
Născute din iubire de pace și de sori.
Plecate gene parcă, din lumea celor drepți,
Puneau o barieră prezentului din care,
Venisem ca o umbră. Dar îngeri înțelepți,
Deschisu-mi-au în noaptea uitării, altă cale.
Pe cai de constelații, am alergat. În vis,
Atâtea generații s-au dat spre-a fii cărare.
În lumea asta parcă așa stătuse scris:
"A scrie despre lume, cu literă de soare".
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nutrind idealuri
trăiesc ca gânditorii la suprafața vieții
cu sita-nțelepciunii cern minciuni de adevăruri
substanța pasiunii mă poartă spre poeții
care sunt pentru lume înmiresmate săruri.
dependență psihică de versuri de opal
noaptea nu dorm sorb lumini de la stele
inexplicabil și ciudat cu simț senzorial
se limpezesc ca ploaia mirările mele.
despic timpul în patru ca un filozof
anotimpuri de speranțe le aștern creații
îndepărtez suspinul, netrebnicul of
poemele luminii să urce-n constelații.
nutresc la idealurile timpului teozof
lucidități creștine să scriu cu inspirații.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ape
era atât de întuneric în mine
încât mă împiedicam de gânduri
mi-am lăsat sufletul în vatră
plecând să dorm între ape
m-am trezit în zori, printre flori
roua se scurgea din inimă în iarbă
țineam în mâinii flacăra
o așezam în zori din poartă în poartă
să lumineze calea celor ce vin
se tânguiau constelații între gene
eram neliniște, lacrimă și sânge
lunecam printre gânduri, tăcerea aceea și azi mă apasă
căutam bezmetic începutul în lumea asta surdă și oarbă
apele au uitat apoi să mai curgă
timpul a tăcut în bezna din jur
umbre se frângeau printre șoapte, în noapte
mă învălui în despletiri de ape
în stropii cruzi de rouă
iar vântul printre stele privirea și-o coboară
pășesc prin veacuri înghețate, veșnicia să o mângâi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara și toamna Calea Lactee este bine situată pentru noi. Însă că să o vedeți trebuie să iesiți din orașele poluate luminos. Calea Lactee se observă cel mai bine în constelațiile Sagittarius, Scutum (Scutul), Aquila (Vulturul) și Cygnus (Lebada). Observați în lunile iulie, august și septembrie, seara la zenit, o stea strălucitoare. Este Vega din constelația Lyra. La est și sud de Vega se observă alte două stele strălucitoare: Deneb, la est, și Altair, la sud. Aceste trei stele formează "triunghiul de vară". Triunghiul de vară se află sus pe cer seara dar se apropie de orizontul vestic în timpul nopții.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e somn (poem de adio)
Voi, dinți ai florilor, mâini ale ierbii,
stropi de rouă, voi, infirmiere perfecte,
pregătiți-mi așternutul pământesc
și, deasupra cuvertură de mușchi verde.
Mi-e somn. Oh, așează-mă-n pat, sora mea.
Pune-mi o veioză pe noptieră; sau, la o adică,
o constelație; sau orice îți place; toate-s bune;
acum, fă lumina mai mică.
Lasă-mă singură: auzi, se desfac bobocii-n floare...
Un picior celest te leagănă de sus
și-o pasăre trasează-un drum pentru tine, o cărare,
iar tu vei uita... Mulțumesc. Oh, o rugăminte:
dacă mă va căuta la telefona iarăși,
spune-i c-am plecat unde, nu mai ții minte...
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și Cosmosul surâde!...
Și Cosmosul surâde; rozalba Auroră
Aprinde o cerească și falnică Gomoră
În nourii gigantici, monstruoși prizonieri,
Pe care-o adiere îi pune-n libertate,
Redeșteptând din somnul profundelor tăceri
Pădurea, câmpul, valea de plante parfumate
Și soarele din umbra de munți și de talazuri
Și sufletul din umbra de griji și de necazuri.
Nebăgător în seamă din lumea lui sublimă
De oameni cu-o mână, în moarte ș'altă'n crimă,
Soboli în groapa tristă și neagră a vieței
Ș'în faptul după prânzei și'n faptul dimineței,
Imensele neanturi explică și arată.
Lumina, cerul, vraja de valuri și de flori,
Născând din creuzetul de forțe și splendori.
*
Și Cosmosul visează și peste universe
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre constelații și lumină, adresa este: