Citate despre copaci și noapte, pagina 3
Un copac otrăvitor [A poison tree]
M-am supărat pe un amic,
I-am spus n-am mai avut nimic;
M-am supărat pe un dușman
Și ura-mi crește an de an.
Și o hrănesc cu frici pe-ascuns,
Noapte și zi o ud cu plâns,
Cu zâmbet larg o luminez,
Cu viclenie o înzestrez.
Și zi de zi crește frumos
Purtând ca rod un măr lucios,
Și-al meu dușman privind mereu
A înțeles că e al meu.
Și în grădină a intrat
Când vălul nopții s-a lăsat;
Iar dimineață l-am văzut
Că sub copac zăcea căzut.
poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magdalena
Când jalea vântului tomnatic
Prin desfrunziții arbori trece,
Tu te gândești la baluri, doamnă, -
Eu mă gândesc la soba rece...
Când primii fluturi de zăpadă
Plutesc în zarea albicioasă,
Tu te gândești la rochii scumpe -
Eu mă gândesc că-s zdrențuroasă...
Și când în nopțile de iarnă
Cânți la clavirul tău, visând,
Tu te gândești că ești iubită, -
Eu mă gândesc c-o să mă vând...
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări călătoare
moto:
nopți cu lună pe alee
ce mister care scânteie
duce dorul mai departe
literele dintr-o carte
--------------------------
Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi și lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care liniștea, oricum
Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă
Clipocește apa de subțire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neant
Astupă fluierul, vioara
Oprește-o să mai sune.
Vreau s-amuțească tot ce cîntă,
Flaute, naiuri, orgi și strune.
Vreau să adoarmă toate,
Să nu răzbată nici- o șoaptă.
Să văd că viață-i spînzurată
Într-un albastru fund de noapte.
Tăceți copaci, tăceți fîntîni,
Ca și cum viața n-a-nceput,
Pămîntul nostru să ramîie
În cer și soare, orb și mut.
Căci ar ajunge o silabă
Rostită nu pot ști de cine,
Ca să se prăbușească iarăș
Tăcerea veche peste mine.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un domn străin ca păsările
În colivia galbenă-o maimuță
mai clănțăne glumeț dintr-o idee,
iar pomi rotunzi cu stelele se-asmuță
din cerul nopții plin de orhidee.
"N-ați fost de-aici" îmi spun dintre perdele
inelele-nserărilor ciudate.
Și-un domn străin la poarta casei mele,
din când în când ca păsările bate.
Și-un duh lunatic bântuite din umbră
vacanța ruginitelor orații.
Sub lespedea pe vis crescută sumbră,
mi-ascult atunci cum intră conjurații.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre vechi de mii de ani peste pământ iarăși vin, iar voci sumbre din copaci ne șoptesc: În noaptea asta e Halloween!
citat din Dexter Kozen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii
Nu pot să dorm,
Mi s-a plâns copacul;
Visez urât.
Apar în juru-mi
Fel de fel de nopți,
Și, de spaimă, pe trunchiul meu coaja
Face riduri.
Uneori mă zvârcolesc și gem,
Și atunci trebuie să mă clatine puțin
Vântul,
Ca nu cumva să mă usuc
În somn.
Dar când mă trezesc
Văd un ochi care mă pândește
În piatra de colo,
Și aud pași de groază
Apropiindu-se.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu îmi fortific somnul
Eu locuiesc un munte în care intru seara
prin ușa larg deschisă a jnepenilor suri
și mă întind pe lavița de piatră
mutilată de furia fulgerului
pe lavița de piatră în care e-ngropată
ninsoarea neagră a insomniei mele
eu îmi fortific somnul și el o piatră veche
rostogolită din culmea muntelui
spre ferigile văii
fereastra mea e mărul tăiat în jumătate
cu sâmburii ca două fecioare la scăldat
adorm în rădăcina copacilor bătrâni
mă scoală noaptea foșnetul coroanei
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi eterne plâng
Privesc cum soarele sărută pământul
și mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul își cântă anii
din flaut subțire de trestii.
Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.
Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
și-n liniștea nopții ascult
zăpezile eterne cum plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În munți
Lângă schit miezul nopții găsește
făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed
umblă prin văgăuni.
Din răsărit vin fluturi cât buhele
să-și caute în focuri cenușa.
La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor
ciobanul pune pământ
peste mieii uciși de puterile codrului.
Peste muche trecând
fetele stânilor - își freacă de lună umerii goi,
aventura lor se pătrunde suprafirească
de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi.
Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi.
Mocnind subt copaci Dumnezeu se face
mai mic să aibă loc ciupercile roșii
să crească subt spatele lui.
În sângele oilor noaptea pădurii e vis lung și greu.
Pe patru vânturi adânci pătrunde somnul în fagi bătrâni.
Subt scut de stânci, undeva
un bălaur cu ochii întorși spre steaua polară
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Copacii aceștia sunt albi,
ca după o noapte de dragoste...
până la stele s-a înălțat
foșnetul lor
de frunze în delir.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flux
Ca înspre pești hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Și când se furișează pomii toamna înspre mine.
În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereți
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereți.
Printre pașii de asasin ai nopții
Așteptarea este o floare de oțel
Dacă te sfâșii în perdele și dantela
Se așează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc țipetele de metal
Și o grindină lovește panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subțiori:
Ți-aduci aminte?
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre Shantung catre Tu Fu
Ȋntrebi cum îmi petrec timpul
Mă sprijin de un trunchi de copac
și ascult zi și noapte
vânturile toamnei prin pini.
Vinul de Shantung nu mă poate îmbăta.
Poeții de aici mă obosesc.
Gândurile mele rămân cu tine,
asemeni fluviului Wen, curgând fără încetare.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crește un copac in mine
contratimp al păsărilor migratoare
ascunzându-mă într-o femeie măritată
în fiecare noapte răstignesc în inima ta luna
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea ei dinlăuntruu
Când am fost sfetnic de taină
la zidirea lumii
atunci am văzut luna
prima oară
înainte de a se naște
era ca în noaptea de Paște
frumusețea ei dinlăuntru
de multe ori m-a răpit
nu știu cum am ieșit și iar am intrat
de câte ori am murit și am înviat
dragostea de lună
e mărturie
a ceea ce ea întotdeauna vrea
dar niciodată nu reușește să spună
cămara lunii cu mușchi de copac
proaspăt mătăsos
ucenicim la ea preț de o viață
și preț de o moarte
ca Pavel urmând lui Hristos
poezie de Thedor Damian din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh privește;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.
Curvă, care-n fiori de gheață naște un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobește ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.
Dar liniștită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
În zgomot de potcoavă și freamăt de stejar,
Centaurii din noapte se nasc în herghelii.
Mă înfrățesc cu ele cărărilor pustii:
Prin ramuri îndoite luceferii transpar,
Iar sunetul copitei pe frunze argintii
Răzbate cu putere, înăbușit și rar.
Nebuni de nemurire gonim prin codrul sfânt,
Pribegi prin țări de umbră și goluri de lumină.
Pe valuri de verdeață se-nalță luna plină;
Văpaia ei urmează sălbaticul avânt.
Deodată mă simt slobod. Gândirea mea străină
O leapăd, mă cutremur ca un copac în vânt.
Pricep tot ce nechează iubitul meu popor.
Mărire ție, Zeus, al veșniciei faur!
Azi unul sunt, de-un sânge, cu aprigul centaur
Colind pădurea largă cu el rătăcitor
Iar noaptea, pe sub bolta de stele și de laur,
Pornim fără mișcare cu râul mișcător.
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ironie
Aud primăvara printre ramurile negre amorțite
O poți urmări doar în acest ceas, trecând printre
casele singure cu propriile gânduri.
Este ceasul ferestrelor închise, dar
această tristețe a întoarcerilor mi-a răpit somnul.
Un văl de verdeață va zvâcni mâine dimineață din acești
arbori, ce puțin mai înainte când se așternuse
noaptea, erau uscați.
Dumnezeu nu-și dă răgaz.
Și doar în acest ceas îi este dat, vreunui rar visător,
martiriul de a-i urmări opera.
În această noapte, deși este aprilie, ninge peste oraș.
Nici o violență nu o depășește pe cea cu înfățișări
liniștite și reci.
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya
Plăcerea de a gândi nu are sfârșit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea și cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopții să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munți, Steaua Sudului,
O ceață lină ridicându-se deasupra apei
Și luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Și să fiu doar un om bătrân cu undița lui.
poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Copacii iarna se trezesc buimaci
sub cerul nopții găurit de stele.
în fiecare parcă a dormit un vraci
ce scârțâie din ramuri mărunțele.
sub gerul ăsta, ce poți ca să faci
spre a-mbuna pornirile rebele?
te-nchizi între cuvinte și le taci
și-asculți cum vântul cântă la cinele.
copacii iarna parcă nu-s copaci,
când se salută cu zăpezuri grele.
neobservându-și vrabia dintre craci,
privesc înspre iatac, printre perdele.
în rădăcini copacii se au dragi,
deși aci sub cer cată proptele.
poezie de Vasile Ionac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copaci și noapte, adresa este: