Citate despre copilărie și naivitate, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și naivitate, dar cu o relevanță mică.
Avertisment
Eu te previn, iubita mea,
Că într-o zi cred că-n curând
De suflet mi-te-voi lega
Că nu vei mai scăpa nicicând.
Te voi lega așa cum leagă
Pârâu-și apa de izvor,
Așa cum leagă-și lumea-ntreagă
Speranțele de viitor.
Tu Feți-Frumoși vei căuta...
Dar tu să știi să știi prea bine
Că sufletu-mi nu te-o lăsa
Să te îndepărtezi de mine.
Te-o ține-n lanțuri aurii,
Te-o dezmierda cu dulci cuvinte,
Ți-o umple clipele pustii
Cu mângâieri să fii cuminte.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fatalitate (Unitate și diversitate)
Toți suntem oameni, este drept,
De când eram mici naivi prunci,
Dar fiecare e adept
Unui alt crez, altei porunci.
Cu toții suntem supuși sorții,
Unor mișcări, unor șederi,
Aceiași ochi avem cu toții,
Însă... avem alte vederi.
Eu văd cum dintr-un colț de stâncă
Se poate modela un Sfinx
Și-o frunte cu gândire-adâncă,
Eu văd în piatra de onix.
Iar dintr-un bloc de marmură
Eu văd ieșind o Afrodită
Și dintr-un ciot de ramură
O melodie inedită.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
spune-ne povestea
despre crăiasa de gheață
suntem atât de mici încât
încăpem în cutia de chibrituri
a bietei fetițe
vocea ta de abur
topește toți monștrii
și ne învăluie ca o plapumă
niciun rău nu ni se poate întâmpla
atâta timp cât stai pe marginea patului
citind din cartea cu desene frumoase
promite-ne că vom fi nedespărțiți
ca și degetele mâinii care
ne mângâie pe obraji
te vom crede negreșit
așa sunt copiii cuminți
naivi
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glezna rănită
În umblet pe țărm
s-a rănit glezna în cioburi de scoici.
Apa se-ndură și-i alină durerea
în dantelă de spumă.
Ce trup și ce viață se târăște la marginea mării?
De ce-s mute cuvintele pictate-n nisipurile fine?
Cărarea-i prea strâmtă
să vezi clar între lumi,
e mult prea îngustă.
Îngrozit să te frângi de trădări,
nici nu vrei să privești,
prea mult ai fost înșelat.
Naivitatea copilului din tine,
atinsă dureros,
tânjește după ce n-a fost să fie.
În fântână adâncă-i căzut
copilul din tine.
De te iubești, lasă-l să lupte,
să se salveze
prin rugă spre binele tău.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul Mariei
Mă uit atent cum ți-e cusută ia,
În dreptul sânilor tăi falnici,
Solemni în formă și, în fond, năvalnici,
Și mă întreb, ca un naiv, Maria,
Ca un copil ce-și pierde jucăria:
Cine-ți sărută ochii verzi, șăgalnici,
Și pașii fermi, de-a pururea, obraznici,
Și cine ți-a sorbit, vai!, fecioria?
Și-așa cum mă întreb, năuc și trist,
Îmi pare că se-aude soneria,
Mă pipăi și mă caut, deci, exist,
Atât cât mai persistă teoria,
În spațiul ăsta trist, post-comunist,
Că nu mai e la modă gelozia!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăire
Ce nostalgii-mi provoci, de nu ai spune,
Că nici n-am apucat să te trăiesc.
Și parcă de o viață te iubesc,
Și parcă m-ai lăsat singur pe lume...
Așa mă simt și-mi pare chiar firesc.
În suflet, umbra ta, mi-a lăsat urme,
Iar inima refuză să-și asume
Al ei avânt naiv copilăresc.
Ceva în mine, încă te mai speră.
Încă îți simt dorința de a-mi fi...
Și nici dorința mea nu-i efemeră,
Căci te visez în fiecare zi
Cu ochii larg deschiși. Ce atmosferă
Mi-aduci în suflet! Nu m-aș mai trezi...
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu spui că ești un om fără nume. Nu ești așa pentru soția și copilul tău. Nu vei rămâne așa pentru mult timp pentru colegii tăi apropiați dacă le poți răspunde la întrebările lor simple când aceștia vin în biroul tău. Tu pentru mine nu ești fără nume. Să nu rămâi fără nume pentru tine - este un prea trist mod de a fi. Tu îți cunoști locul tău în lume și te evaluezi în mod corect, nu în termenii idealurilor naive ale tinereții tale, nici în termenii pe care ți-i imaginezi tu greșit că ar fi idealurile profesorilor tăi.
citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conflict
Puteți să râdeți, voi,
generații noi!
Dacă îmi reneg trecutul,
dacă uit de părinți,
de tradiții,
de jocurile copiilor naivi și cuminți,
sunt pierdut.
Încerc să înțeleg
nerăbdarea și graba.
Încerc să descifrez
noutățile lumii voastre
superficiale și terne,
simplificate, abreviate,
fără sentimente,
doar de ban guvernate.
Încerc să mă modernizez,
să acumulez.
Dar voi?
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor tresări și el la auzul tunetelor, deloc timide; bubuia de se zgâlțâiau ferestrele! Se mai pornise brusc și un vânt puternic, iar ploaia izbea furios în geamuri. Lunganul privi ceasul: era 04.00; încă întuneric și prea devreme. Dar mai era chip să adoarmă? Nici gând! Însă pentru a se calma, în cazul lui, exista o singură soluție, foarte eficientă: dulciurile! Se ridică doar pentru a consuma în voie vreo câteva; gândul îi zbură la Adela, adolescenta cea bălaie, naivă și inocentă, cu mintea unui copilaș. Cum să mai adoarmă?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna flutur alb de vânt
Crivățu își făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
Strânse-n sânul ei de gheață
valvârtejuri și ninsori.
Și când șade să asculte
triste suflete de flori,
le așterne pe pământ.
Trece palid soarele,
stelele de ger
îmbracă fața lui diamantină.
Iată-l înghițit de cer,
scuturându-și pletele
într-o pată de lumină.
În răsuflu' ei deodată
ridică cetate albă:
în risipă să te scuturi
de visarea care scaldă
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Copilul și Norul (10 aprilie 2009)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dulce et decorum est
Încovoiați sub pânzele de cort, ca niște bătrâni cerșetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânați de flama napalmului, de gloanțele miilor de trăgători,
Ne târam sleiți înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărșăluind în somn. Mulți își pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau șchiopătând, plini de sânge. Orbiți; schilozi și reumatici.
Beți de oboseală; surzi până și la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărșăluind, mărșăluind istoviți și-apatici.
GAZ! Iute, băieți! valuri de mișcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măștile-n ultima secundă,
Însă cineva țipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măștii aburită,-n lumina zilei verde crud
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.
De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Și-l văd cum țipă și cum din șanț întinde mâna, sufocat.
Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coșmar, ai putea fi
[...] Citește tot
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pare rău
Îmi pare rău de cărăbușii harnci,
Fragili și delicați ce, până ieri,
Se zbenguiau pe sub cireșii darnici,
Pe sub caiși și meri și pruni și peri!
Îmi pare rău de meri, de peri, de pruni,
De vișini, de cireși și de caiși,
De zarzări, de gutui, smochini, aluni,
Ce-au înflorit năvalnici și deciși!
Îmi pare rău de via de pe coastă,
Ce-și etalase mugurii în soare,
Ținându-i la vedere ca o proastă!
Îmi pare rău de toți, de fiecare...
Îmi pare rău de nucul plin de flori,
Ce s-a deschis, naiv ca un copil...
I-am prevenit pe toți, de-atâtea ori:
Feriți-vă de-nghețul din april!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil naiv cu păr bălai
Mă văd copil într-o căruță
Mergând cu cei mai mari la târg
Când visele-mi dădeau în pârg,
Pe lângă hanul lui Măruță;
Purtam cu mine-un univers întreg
Alai de Feți-frumoși și cosânzene
Și nu știam că, nota bene,
Va trebui să mă dezleg
de tot ce-a fost. Ce-a mai rămas
Din landu-acela cu povești,
Cu bunătățile-i regești
Când te pune viața în impas?
O fi aievea sau doar cred
C-am fost un prinț așa ferice
Cu grații, jocuri și arșice
Sau numai visul lui Tancred?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ascultat?
Ochii blanzi aduc furtuna,
Gura blanda va musca,
Mama a-ncercat sa-mi spuna
Eu am ascultat ceva?
Tu, copila inocenta,
Eu romanticul naiv,
Tu jucandu-ti bine rolul,
Eu in jocul tau captiv.
Ai dorit sa fii cu mine,
Sincer, chiar nu stiu de ce,
M-am indragostit de tine,
Si mi-ai intors spatele.
M-ai lovit doar cu tacere,
Ce ciudat s-a terminat!
Nici n-ai spus ca ma mai vrei,
Nici n-ai spus " s-a terminat!".
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un joc de copii
Un fel de allegro îmi încetinește vârsta
E ca un joc ingenios de copii...
Care număr e mai mare 4 sau 5,
cinci sau patru?
Și cum le legi ca să-ți dea jumătatea lui 90? -
Cifră la care visez să ajung la maturitate completă
Nu mai am grabă în trăirile-mi personale
Îmi trăiesc prezentul în fâșii de vise ornate cu iubire
Bradul meu lăuntric e plin de globuri multicolore
Care glob e mai frumos? Cel în formă de inimă
Sau cel ce irizează cerul în idile neîncepute?
Nu simt nicio diferență între zborul trecut
Și cel de acum când încep al 45-lea raid
Printre oameni, lumi și visele-mi juvenile
Am tot atâtea naivități ca și acum un an
Ca și acum 5 ani, ca și acum 30 ani...
Care naivitate e mai frumoasă dintre cele vechi și noi?
Cea dintr-un eu adolescentin sau cea ce mă însoțește acum?
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii
De-or trece anii cum trecură,
Cei care până acum s-au dus,
Nu cred că voi avea motive
Să spun că cel care a spus
În vorbe aproximative...
Acum că ochii mei văzură
Împlinirea unui vis
Facă-se ce mi-a fost scris,
Căci visurile mele toate
Și speranțele deșarte,
N-au fost decât frunze moarte,
De vântul toamnei spulberate.
În ani oi fi destul de vârstnic
Și dacă acum eu sunt bunic,
Dar fără a face abstracții
În împliniri și satisfacții
Sunt în anii pubertății...
În tainele realității
Și al oricărui joc subtil
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă duceai la gară
Mă duceai la gară
să scapi de mine,
de umbra genelor mele,
de naivitatea mea
de ciută speriată,
scăldată in cuvintele
și necuvintele tale...
alergai să nu pierdem trenul,
să scapi de mine
pentru încă un an,
eu veneam obsedant
vară de vară,
aproape ilogic
perpetuând aceeași prostie
la granița dintre real și filosofie,
acolo unde se trăgea linie:
până aici, restul jos,
nu aveți loc in tren;
și pierdeam tren după tren...
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți cădeam din câte-un catalog
Îți mai amintești acu-ntr-o doară
Cum schimbam bilete pe sub bănci?
Răzbăteau din geamuri de afară
Strigăte-n ghiocuri la țigănci
Toți cădeam din câte-un catalog
Ca niște recruți în banca-ntâi
Afară m-aștepta un timp olog
Tu mă rugai cu lacrimi: mai rămâi!
O trăsură, singura din sat
A trecut prin viața mea fugară
Cui îi pasă c-a abandonat
Copilăria mea, la gară?!
Parcă te mai văd și-acum în bancă
Ochii tăi senini și visători
Oricât i-aș invoca, e-n van, că
M-au vegheat în somn de-atâtea ori
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
Vine iarna în vis frumos de sărbători
Colindătorii șerpuiesc în inimile noastre înghețate
Cântându-ne o streașină plină de țurțuri
Ce se topește în vraja albului de copil naiv
Focul neistovit arde în soba iubirilor
Trosnesc inimile timidele de lumină roșie
Nucile bătrânele și colacii încolăciți se miră
De atâta cald și atâta bine revărsat în mine
Ninge cu povești cerești și amintiri uitate
O noapte de iubire se ridică prin coșul casei
Să încălzească frigul din cerul nefericit
Și vinul insinuat mișelește ne sufocă plăcut
În patima trupului desfrânat în desfătare
Să fie iarna cât mai grea, ce-mi pasă mie
În mine soarele pârjolește și crește verde
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând într-o lume diferită
Uneori suntem un pic naivi
trăim într-o lume imaginară,
care pictează cum copiii sunt neajutorați,
pentru că ei nu cunosc ipocrizia
și nu au scuturi pentru a se proteja.
Ei sunt sensibili, vulnerabili,
visând într-o lume diferită,
liberă, afară din această cutie.
Fără prejudecăți,
fără nebunia celor mari.
Uneori sunt atât de fragili
de ți se rupe inima într-o mie de bucăți.
Copiii au mult de învățat,
cum trebuie să repare
tot ce alții au distrus fără milă.
Adunați-vă și de fiecare dată când se vor gândi
rămâne o cicatrice în plus, în suflet.
Asta îi face să fie mai prețioși și mai puternici,
ușor determinați pentru a face dreptate,
într-o lume atât de imperfectă.
poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și naivitate, adresa este: