Citate despre cosmetică și timp, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la cosmetică și timp, dar cu o relevanță mică.
Lorelai (după ce Rory a fost arestată pentru că a furat un iaht): Rory nici măcar nu a furat din magazine vreodată. Nicio bomboană, niciun ruj. A uitat odată să returneze o carte la bibliotecă. Și s-a simțit atât de vinovată, încât s-a pedepsit singură. Îți poți închipui? Stătea în camera ei și urla la mine, "Nimeni n-a mai putut să citească Iliada săptămâna asta din cauza mea!"
replică din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul poetic Unsprezece Septembrie:
Bem - 1
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile mele au luat un caracter de fond, iar forma lor cosmetică s-a risipit în negura nopții. M-am învelit într-o sevă de argint lucitoare și blănuri de liniște formau în jurul meu un zid de lumină din care izvorau, trădate de propriile lor simțuri, cuvintele. Ele, cuvintele, deveniseră fărâme de cer, prin care izvorau adevăruri universale, în timp ce fără să știu, în vâltoarea amară a deznădejdii, lacrimile izvorau de sub umbrela ochilor de chihlimbar. Eram o corabie ce se legăna în genunea furtunii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul zilei
ea venea pe o cale
în rochie înflorată și pantofi din lac
2 fluturi trudeau s-o desăvârșească estetic
zgomotul muzical deschidea o corolă
în lume
se emiteau constant prognoze nefaste
tocmai ce scăpase [pentru a câta oară?]
rochia albă cu magnolii ca o platoșă!
ea venea pe cale
la intervale sonore își pipăia poșeta minusculă:
rujul din coacăze o agendă "autrefois" stiloul cu peniță de aur 3 bomboane cu lapte
întreagă și vie venea!
ingenuitatea ei avea poate să fie trecută cândva
la Poemul zilei
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație
De m-ai uitat, e că ți-ai pierde mintea
Ce-am sechestrat-o-ntr-un seif de gânduri
Ce-l țin în palme și ascult când murmuri
La altul, tot ce te-nvățasem... Rugămintea.
Să nu mă uiți că ce-i mai rău e-a pierde
Când ți-a luat timp să mă ai fără pretenții
În lumea asta unde numai delicvenții
Pot să te-ncânte mimetind... Dezmierde.
Șă știi că sunt lipit de mine, te păzind
Și nu-mi rămâne liber mult, doar o fărâmă
Ce-o țin în așteptare, o exersând... iubind,
Să-ți fie cum un ruj, ce-l pui de vrei... Pe gură.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj de toamnă
în livada cu meri râd magice lumini
fericită culeg roadele delicioase
se ospătează-n treacăt pelegrini
elixirul toamnei revigorează oase
timpul e de partea mea ca un tribun
pe frunze de laur se leagănă speranțe
n-aș fi putut avea un destin mai bun
căci lumini îngerești mă poartă pe brațe
condeiul lucrează într-un ritm frenetic
pe fila albă pură verbe se-mpreunează
machiez cearcăne în salonul cosmetic
profiluri sublime sunt descrise de rază
acopăr ridurile și păcatul bezmetic
toamna vieții mele se strecoară în frază
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E tot mai toamnă
E tot mai toamnă
în cuvintele păstrate printre vișini,
locul de plecare s-a destrămat
pentru o cămașă uitată în cuier.
Liniștea mea fugărită s-a scurs într-o clepsidră,
uitări sonore desprind o lumină nouă,
printre crengile copacului învelit în frunze,
noaptea e-nchisă într-o eclipsă.
Itinerarul pasager atinge sentimente încremenite
dintr-o libertate închipuită,
dincolo de hotarul silabelor,
unde timpul este reciclabil.
Toamna e o trecere spre înserare
unde rugina se-mparte pe frunze,
iar rujul rămâne mereu în calendar.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsirea tainei
Părăsim taina, revine cuvântul,
Sahara rănește pământul,
Pământul face amor cu eterul,
Luna păstrează misterul.
În delta-ncercării m-am simțit ucis
De-un zâmbet nestatornic venit din Paradis,
Ți-am păstrat rujul pe guler de cămașă
Când ai pătruns în mine pe-o rază uriașă.
O, îngere duios din tăinuita vreme,
Zborul plânge, aripa ta geme,
Tulbură lumânarea răsăritului
Singurătatea dureroasă a-nvinuitului.
Luna vorbește cu nuferi de dor,
Furia lacrimilor mă face să mor
Doar blând devorând nisip de Sahara
Trenul ruginit părăsește gara!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseverență
îmi îndrept atenția spre un destin profetic
vreau să se întâmple minuni în univers
rupturii de viață am să-i cos un petic
de nuanță albastră scoasă dintr-un vers.
îndepărtez riduri la salonul cosmetic
nu mă las ispitită de înger pervers
timpul de relaxare este mereu poetic
sub influența stelei din cerul divers.
împletesc romantismul din spectrul genetic
sentimente seci spre fericire au convers
alfabetul dragostei vibrează frenetic
departe, departe de timpul advers.
îmi îndrept atenția spre un destin profetic
rugându-mă să se întîmple minuni în univers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sărutase în grabă urma legăturilor strânse într-o clipă de extaz și rujul roșu îi contura buzele pline, aroma lor proaspătă și vie în contrast cu pielea albă și netedă. Ecoul suspinelor ei suprimat într-un amalgam de simțuri amorțite, răsuna în profunzimi de sine, invadând fărâme de suflet necuprinse în atât de multe căutări si deopotrivă regăsiri trecătoare. Voiam să-i respir amintirea regulat, ritmic, suficient de lent să-i pot aduna emoțiile mute într-un surâs nevăzut. Mirosea iar a fericire și a ispite țesute între cearceafurile albe cărora timpul le răpise graiul, tăinuindu-l în rânduri de șoapte, aliniate pe muchia amurgului.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuie (ne)sănătoase
La douăzecișicinci de ani a fost o eră,
când socoteam că e plăcut să ai
o scrumieră,
pe noptieră.
Și-n noptieră o altă scrumieră, că-n acea eră
n-aveai pirați pe tabacheră, ci parteneră
care marca cu ruj și depunea pierdut
în scrumieră,
pe noptieră,
reziduu cuiului bătut cu tact, pe tabacheră.
Cât de plăcut și ce frumos și-n filme se fuma vârtos,
era sfios, chiar păcătos, să înșiri hainele pe jos,
mai bine le puneai grăbit
pe noptieră
și te-ngrijeai de scrumieră,
să-ncingă atmosfera în garsonieră.
Dar fumul, a înghițit frumoasa eră, a mai rămas
o scrumieră,
pe noptieră,
plină cu nasturii căzuți în lupta mâinilor grăbite
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginea ei clară, trupul gol și fraged îmi era lipit pe retină, adânc și tandru ca o atingere umedă de vis stingher. Îmi sărutase în grabă urma legăturilor strânse într-o clipă de extaz și rujul roșu îi contura buzele pline, aroma lor proaspătă și vie în contrast cu pielea albă și netedă. Ecoul suspinelor ei suprimat într-un amalgam de simțuri amortite, răsuna în profunzimi de sine, invadând fărâme de suflet necuprinse în atât de multe căutări si deopotrivă regăsiri trecătoare. Voiam să-i respir amintirea regulat, ritmic, suficient de lent să-i pot aduna emoțiile mute într-un surâs nevăzut. Mirosea iar a fericire și a ispite țesute între cearceafurile albe cărora timpul le răpise graiul, tăinuindu-l în rânduri de șoapte, aliniate pe muchia amurgului.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian reintră în discotecă doar pentru a le anunța pe fete că este nevoit să plece. Ele nu protestară prea mult, deși nu erau foarte încântate de acest anunț; nu doreau însă să-l supere. Și nu-l sărutară, pentru a nu-i lăsa urme de ruj, să-i pricinuiască alte neplăceri. După câteva îmbrățișări nevinovate, Lucian plecă. Iar dacă plecase el, ceilalți îi urmară exemplul; fără el, distracția nu mai avea farmec, așa că ringul de dans, neîncăpător până-n acel moment, se eliberă în curând, fără eforturi prea mari. Mașina albastră a directorului ieși pe poarta Institutului în viteză și se avântă în negura nocturnă, în drum spre oraș. În interiorul ei se aflau și cei doi body-guarzi, Petre și Adi; aceștia îl așteptaseră pe Lucian chiar și până la acea oră târzie.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Luci, poți să-mi explici ce-i cu obrajii tăi? Iarăși?!
Lucian: Ce-i cu ei, dom' director?
Traian: Ai urme de ruj... Să nu-mi spui că așa te-ai prezentat în fața Comisiei Disciplinară astăzi și așa ai rămas acolo tot timpul, la audierea finală, fără să te ștergi măcar?!
Diana: Vai, dragul meu... Scuză-mă, te rog, Luci, de la mine ți-au rămas urmele astea. Ți-amintești; eu te-am sărutat pe obraji chiar înainte ca tu să intri în sală...
Lucian: Cum așa, mamă?!
Diana: Îmi pare rău, nu mi-am dat seama. Crede-mă, Luci, n-am vrut să te pun într-o asemenea situație neplăcută, în fața celor din Comisie...
Lucian: Mamă, știi ce poate însemna asta?!
Iulian: Vai, Diana, cum ai putut să faci una ca asta?
Diana: Regret, n-am vrut.
Iulian: Lasă, Luci, va fi bine! Orice ar fi...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deci, să rămână în Institut câteva minute, cel mult un sfert de oră, așa spusese directorul. Bun. De acord; să rămână. Asta îi convenea și lui. Putea însă măcar să rămână liniștit? Nu, bineînțeles... Fetele parcă-l miroseau, sau îi ghiceau prezența; se văzu din nou încolțit de mai multe domnișoare, toate din Institut. Le cunoștea pe toate, deși nu-și amintea numele fiecăreia. Insistau să meargă cu ele la discotecă; discoteca Institutului, mai ales că era seară... Și din nou această scenă se petrecu în fața domnișoarei consilier Lia, spre dezavantajul lui. Ce jenant i se părea; lui... ei nu-și putea da seama cum i se părea. Reuși totuși să scape din îngrămădeală, înainte de a se sfârși sfertul de oră, iar Lia să plece singură, fără el și body-guarzi. Timid, i se alătură. Îi era necaz că pățea mereu astfel, mai ales în prezența ei. Ușor rușinat, se șterse cu batista de urmele de ruj lăsate de fete; nu era nevoie ca ea să-i spună că ar fi avut urme de ruj pe obraji, își dădea și singur seama de acest amănunt inevitabil. O privi o clipă atent, suficient pentru a pricepe că era din nou furioasă; ochii ei albaștri scăpărau parcă scântei. De ce era oare furioasă?! Nu-și dădea nici el seama! Dar nici ea. "Don Juan..." își repeta ea în gând, fără a spune nimic cu voce tare. Din fericire, nu pățise nimic uniforma lui. Acum ar fi avut alta de schimb; în navă, evident. Nu era însă nevoit să se înapoieze în navă, pentru a se schimba.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul îl întâlni pe Lucian la intrarea în sediul principal al Institutului; băiatul respira greu, se vedea că venise în grabă, de abia scăpase de grupul de fete de afară. Totuși, ele fuseseră destul de înțelegătoare. Noroc că directorul nu pornise mai din timp în căutarea lui; l-ar fi surprins iarăși în mijlocul admiratoarelor. Dânsul îl întâmpină, încruntându-se ușor... Lucian porni spre locul în care i se hotărea viitorul, cariera; directorul îl urmă. Zărindu-și fiul, Diana îi reproșă și ea întârzierea. Iar Diana îl sărută pe ambii obraji, apoi el intră grăbit. Iată însă cum pe obrajii lui apărură urme de ruj; nu de la fetele de afară, ci de la mama lui. El nu-și dădu seama și nici nu încercă să se șteargă. Înaintă grăbit. În față se afla vicepreședintele Comisiei Disciplinare, domnul Sever Forțan, fostul său profesor de cultură civică...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în general,
nu încurc dozele sau manierele.
de data asta,
ideea îmi stă picior peste picior,
ca o golancă urcată pe un scaun înalt
într-un club,
atee, arogantă și inabordabilă.
în urmă cu un minut,
până să-și pună un picior peste altul,
dragostea părea o religie
cu biblie și dumnezeu aferent.
acum
își privește genunchii,
necredincioși dintr-odată,
parcă sunt mai mișto rotulele așa,
sărace cu duhul.
trage un fum și o privire în jur,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am început să fac un exercițiu nou în această săptămână. Am încercat sa privesc întreg tabloul al vieții de zi cu zi fără să mă văd doar pe mine ca personaj activ. Am văzut o lume de oameni egoiști; Grăbiți să luăm trenul, să mergem la muncă, grabiți să ne cumpărăm mașini luxoase și haine scumpe, rujuri care ne etichetează fix precum niște complexate care nu iși cunosc valoarea și care nu își inteleg rostul pe acest pamant, nu suntem frumoși oricum ne-am imbraca, nu suntem buni oricât am încerca să nu facem rau cuiva pentru ca noi pur si simplu nu aducem folos lumii, nu ne pasă de ce este în jurul nostru, nu asta reprezintă bunătatea si compasiunea si iubirea. Suntem doar o adunătură de oameni egoiști care se calcă în picioare. Nu suntem spirituali dacă folosim spiritualitatea pentru scopurile noastre și dacă nu ne ajutam sa construim o realitate în care sa aibă rost să trăim.
Nicoleta Petre
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erau în Institut, aici nu li se asigura protecție. Protecție?! Pentru ce-ar fi avut nevoie?! Și totuși, în drum spre rachetodrom, câteva fete, angajate ale Institutului sau încă eleve, îl reținură pe Lucian. Vai... Și de ele cum să mai scape?! Tocmai când sosise și el mai devreme, înainte de ora 08.00, să nu întârzie... Noroc că aceste domnișoare nu erau chiar atât de insistente, deci uniforma lui nu avea de suferit, însă de sărutări nu putu scăpa; fetele nu-i dădeau pace. Și iată-se din nou cu urme de ruj, nu doar pe obraji... El spera totuși să reușească să ajungă în navă înainte de a sosi colegii săi; n-avu însă această șansă. Și cine sosise mai devreme de ora 08.00?! Ah, ce ghinion! Tocmai Lia, domnișoara consilier... Dintr-o singură privire albastră pricepu tot ce se întâmpla, dar nu se opri în acel loc, își continuă drumul spre rachetodrom. Deși era conștient că acțiunea la care se gândise nu era deloc în favoarea lui, Lucian găsi totuși tăria de a o striga... Uimită, ea se opri totuși, iar el privi rugător spre fetele ce-l înconjuraseră, cerându-le să-l lase să treacă spre rachetodrom.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochia ta încă neîmbrăcată
ne îmbrăcăm în timp ce intersecția vorbește
prin fereastra deschisă
cu păsările ieșite din teama nopții care foșnește
ai încă stropi de apă pe sâni când îți potrivești sutienul negru
e ca o lumină precisă
zâmbetul tău de mentă încă integru
îți privesc acum părul strâns cu un elastic subțire
de parcă ai avea un ochi în ceafă
cu care vezi totul dintr-o privire
aș vrea atunci să-ți cobori pleoapele așteptând
un sărut moale
ca o ofrandă cuvenită ca o întoarcere în rând
ți-aș prinde apoi buzele cu dinții ușor
mai întâi pe cea de jos ca și cum
asta ne-ar ține cumva suspendați între tavan și covor
[...] Citește tot
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cosmetică și timp, adresa este: