Citate despre creier și iubire, pagina 3
Mi-e milă
Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viața făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istovești muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii înghețați.
Mi-e milă de cerbi, căprioare și iepuri uciși de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, față-n față cu ucigașul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă și
cu creierul murdar.
Mi-e milă și de tine, înfumurat și prost.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Nu are nici un rost să fugi de Iubire.
Tot ce mintea îți spune, este doar amăgire.
Mintea funcționează după programe de supraviețuire
Și îți aduce argumente de ocrotire.
Mintea ia decizii documentate pe experiențele tale toate,
Respectă reguli de oameni inventate,
Te împinge să faci activități automate,
Dar, te reține de la trăiri adevărate.
Inima, te ține cu grijă în viață,
Are un creier, cu care îți dă povață,
Îți scoate oameni noi în față,
În tainele Iubirii, te inițiază.
Inima, îți bate cu putere când emoția este atât de mare,
Că abia te mai ții pe picioare.
Dă drumul fluturilor din stomac, să zboare,
Să îți găsești Iubirea, la orice depărtare.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fosta iubire
Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aș vrea să-ți cânt m-aș poticni afon
Ai fost o nebunie și o rază
Rămâi un numar vechi de telefon.
Aș vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă ființa ta.
Mai vine cineva și mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.
Cândva te presimțeam pe-o fâlfâire
Știam apropierea să ți-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am știre
Că-mi e aproape pasul tău îngust.
A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sub ușă
Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub ușă.
Mi-am așezat pe nas ochelarii
Și-am început
S-o citesc.
Nimic deosebit,
După câte văd.
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Și-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.
Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munții, cu aerul,
În legătură cu pretenția lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, și-n creier.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Peștele
Fostul iubit bate la ușă
sunt cu prietenul meu (se aude o voce)
și lumina lămpii-l orbește
pe cel aflat dincolo de geamlâc
fostul iubit se scuză și pleacă
la ieșirea din bloc un țigan c-un crap chinezesc de 8 kile
ar fi plătit oricât
numai să simtă
sub brațul amorțit
greoi
aproape ireal
peștele
după ce poartă cadavrul prin tot orașul
îl spintecă-n bucătărie
mâna e sigură
carnea se desprinde singură
(acestea sunt faptele, aici va trebui să înceapă
poemul, dar creierul mi-e obosit și prefer să întreb:
de ce atâta trudă pentru un somn liniștit?)
poezie de Denisa Comănescu din Barca pe valuri (1987)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te îndrăgostești este ca săritul de pe o stâncă. Creierul tău strigă că nu este o idee bună și că rănirea și durerea inevitabil vor veni la tine. Dar inima ta crede că te poți avânta, că poți aluneca și zbura.
citat din Marie Coulson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
21 martie
merge la inimă, dacă inima e acolo
merge la cap, dacă din când
în când creierul fluieră
(?!) dragostea mare
cât inima gândului vine mâncând
pământul de sub picioarele poeziei
în unele zile-zambile, aniversare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva se stinge, dar floarea de lotus
Ceva se stinge, poate soarele, poate dragostea,
O flacără într-o lampă afumată,
Întunericul are brațe lipicioase,
Creierul meu aleargă titirez pe masa lucioasă a contelui,
Nu mai bate inima pentru tine, așa mi se pare,
Dar nici o flacără nu ajunge la stele,
Am văzut morminte care umblau pe stradă,
Aud un râs pe scări, o fi râsul iubitei?
O fată suavă se făcu otravă, ca-n basmele cu pogonici,
Pentru cei mici, erai bună, te-ai făcut mătrăgună,
Altfel e umbletul, portul,
Îmi duc în mine și mortul.
******************************,
Floarea de lotus și-a deschis petalele
De un alb orbitor,
La fel ca femeile care știu să iubească,
știu să respingă ura prostească,
știu să aducă alinare celor străbătuți de curenții reci
ai singurătății concrete,
floare de lotus, care zeiță te-a plămădit din propria ei carnație?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi esti nevroză
Pedeapsa mea va fi uitarea,ingenuncheat ti-o pregatesc,
Va fi suprema mea jignire,fata de tine,adorato,
Silit sa imi retrag iubirea ce zi de zi ti-am acordat-o,
Iti voi plati si aroganta si tot capriciul tau prostesc.
Ma pregatesc de lupta surda ,ce eu cu mine o voi da,
Nu pot sa ma comport cu tine,de parca nu ai nici o vina,
Cand tu te joci de-a viata noastra si-o calci in talpi ca o straina,
Cel mai cumplit o sa te doara,cand va veni uitarea mea.
Cu capu-n pumni,croiesc proiecte si uit instantaneu proiecte,
Ma otraveste amintirea si mor cu fiecare doza,
Acum,probabil,despartirea iti pare o paranteza roza
Si toate-aceste insistente,tu le califici ca abjecte.
Eu dau porunca mintii mele,sa uite-aceste subiecte,
Dar,vai,tu-mi esti zidita-n creier,neiertator ca o nevroza.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de IngridM
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la creier și iubire, dar cu o relevanță mică.
Una și alta
doresc să infectez
venit din italia
poporul român poporul român
doresc
să murim cu iubire
să ne luăm
patria înapoi cum ar fi
bucile goale
și un
pic mai murdare
și un
mai mare în gol pendulare
și un
creier să moară puțin
în ciuda priceperii la
una și alta
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia este ca pâinea. Poetul folosește lacrimi în loc de apă și sare, amintiri în loc de drojdie. Creierul frământă aluatul, inima deschide cuptorul, sufletul e aerul care întreține focul dragostei, ochii verifică rumeneala tuturor poeziilor așezate frumos pe coala albă.
aforism de Ionuț Caragea din Căutătorul de amintiri (7 septembrie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbații au creierul impregnat de hormoni. Nici cel mai distins intelectual nu e altfel, până și el, la orice vârstă, își imaginează cum ar face-o cu fata plictisită, necunoscută, de lângă el. Dar când cunoști cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poți iubi, semnul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici "balcoanele" nu se mai văd, de parcă hormonii sexului și-ai agresivității s-ar retrage din creierul tău tumefiat și l-ar lăsa inocent ca un creier de copil și translucid ca o corniță de melc.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirculica al nostru pare mai obsedat de sex decat Herr Sigmund. Ce descrie el nu e creierul barbatului ci al [...] | Citește tot comentariul
Plecare
E groaznic că s-a inventat plecarea
-Ce de când știu mi-a dat melancolii-
Împovărându-mi gândul cu uitarea
Ce-mi ia din loc, în timp... din reverii.
Dar nu-i așa?!... Sau poate nu tot timpul
-Ce-am căutat zadarnic să dezmint-
Crezând că despărțirea-i anotimpul,
Mereu alt-nou, frumos... avid să-l simt!?
Sigur, de când mă știu, am iubit marea,
Cea unde valul sparge stâncile-n nisip
Sau mângâie doar plaja cum sudoarea
Pe pielea caldă... leac într-un risip..
De ea mi-e veșnic dor și-i plâng plecarea
De-ultim talaz ce nu vreau să mă spele
De veșnicu-i murmur foșnit și-nfiorarea
Iubirilor vacanțelor... prefigurate-n iele.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am observat că hârtia pe care scrii este cea mai perfectă ladă de gunoi, tot ce se adună în exces acolo în creier și începe să doară trebuie deșertat, și iubirile dau primele semnalul, eu sunt un balon, un mic dirijabil, când sacii de nisip mă țin pe loc, îi arunc pe rând și mă înalț.
Nora Iuga în Sexagenara și tânărul (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un timp fără suflare, un creier rămas gol
Un soare decedat și-o lipsă de lumină,
Un râu care se-ntoarce în fostul lui izvor,
În inimă și-n gând, tăcerea va să vină,
Iubindu-mi amintirea, mă pregătesc să mor.
Un vis neterminat și-o dragoste pierdută,
Un cer care-și aruncă odrasla în pământ,
Un dor incinerat, o umbră tristă, mută,
Cenușă risipită de nemilosul vânt.
Un doliu sideral și-o cumpănă stricată,
Un vers slăvind iubirea, zadarnic protocol,
Mister elucidat, speranță expirată,
Un timp fără suflare, un creier rămas gol.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satiră pentru un nesimțit
Și cauți cordăciuni în lumea largă,
N-a fost de-ajuns că m-ai avut pe mine...
Străbați în lung și-n lat lumea pribeagă,
N-ai înțeles cum îți era mai bine!
Și cauți ideal care expiră...
N-a fost suficient că eu eram!
Sufletu-ți se stinge, dar respiră...
Trăiești ca mort, dar eu îți existam!
Când dai de greu, îți amintești de mine...
Știi cât de mult în inimă-i rănit!
În viață cauți doar drumurile line,
Dar ce-i ușor, nu face fericit!
Și lenea te doboară când te-atinge,
Acel moment în care să te zbați...
Îți plouă peste creier și îți ninge,
Și nu cauți un drum ca să răzbați!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erijat în instanță de judecată
Pe globul ocular
al creierului minții,
într-o agonie celestă
din răsputeri alergau elementele firii
într-un exercițiu de zbor ireversibil,
asemenea gândului celulele mele
din trupul iubirii comprehensibil,
într-o alegare nebună spre viitor
se-nghesuiau să răsară-n decor
cum însăși ideea de zbor, particule grele
prin vămile-albastre se sfâșiau între ele
cu buzele, cu limba, cu dinții.
Într-un limbaj universal
se-ngemănau între ele,
devenind nebuloase de stele
cuvintele tale cuvintele mele,
grațioase tăceri sau iluzii sonore,
exacerbare de cântec pus în surdină
într-un echilibru fragil: oglinzi incolore,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Însemnele materiei (august 2013)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am dezrobit
M-am scuturat de lanțurile tale;
Ți-erau vorbele otrăvuri letale,
M-am dezrobit brusc, nu mi-a fost ușor,
Era să mor, rănile încă dor!
Iubirea ta era un jug de soi,
Cât ți-am fost prizonier, fără război,
Avidă de dragoste, ca de poame,
Tu-mi aruncai cât să nu mor de foame!
Inima mi-e meteorit arzând,
Căci n-ai știut să mi-o tratezi mai blând,
Spre minus infinit, cade haotic,
Va fi quasar în univers habotnic.
Mă scald în suferințe și lacrimi care ard,
Am vânătăi ce nu le ascunde niciun fard;
Destinul meu e ca și timpul probabil,
Se-anunță soare dar plouă implacabil!
Mi-ai fost stăpân, călău și temnicer,
Nimic n-aș îndrăzni să îți mai cer,
Cum aș putea să mai cred în minuni?
Și pe creier mi-ai lăsat leziuni
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împrejurul lunii rotunde
mi-am pus hainele de duminică și
de dragoste, trupul să nu pățească nimic.
iubirea
în rezumatul ei biologic - splendidă încremenire a unui
zâmbet incert,
înlăuntrul ființei.
îi căutam casă, dintre cele mai trainice,
singura cu acoperișul
întreg, după ce minciunile s-au retras,
mi-am închis pumnul, să nu existe regrete
când cineva drag dispare, iar cei rămași aleg să uite,
galbenul agresiv și bolnăvicios din jurul lunii opuse,
infestate cu larve.
ne-am iubit cât alții în ani,
mă simțeam dintr-odată schimbat
după săgețile arzătoare din creier,
noaptea căpătase forma sărutului tău, fierbințeala trecerii sale.
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii bucuros că ai nasul pe față
Fii bucuros că ai nasul pe față
Și că nu-i pus cumva într-un alt loc
Căci poate te-ai simți cuprins de greață
Și nasul nu ți-ar mai plăcea deloc.
Imaginează-ți nasul tău iubit
De-ar fi precum un deget la picioare
Tu te-ai simți de-a dreptul păgubit
Să simți mereu în nări acea duhoare.
Și, vai, ar fi așa-nspăimântător
În părul tău să fie așezat
Fiindcă oricât ai fi de răbdător
N-ai suporta să fie gâdilat.
Iar dacă în ureche s-ar afla
Ar fi o mare, mare nebunie
Căci ori de câte ori ai strănuta
Creierul tău ar fi în agonie.
[...] Citește tot
poezie de Jack Prelutsky, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre creier și iubire, adresa este: