Citate despre creier și lumină, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la creier și lumină, dar cu o relevanță mică.
Încă plouă
Nu mai contenește ploaia - - -
Neagră ca lumea omului, ca viața care se duce - - -
Oarbă ca cele o mie nouă sute și patruzeci de cuie
Bătute pe cruce.
Nu mai contenește ploaia
Sunând ca pulsul inimii care bate-n ritmul ciocanului de pe Golgota,
Ca picioarele fariseilor necontenind forfota
Deasupra Mormântului:
Nu mai contenește ploaia
Pe Câmpul Sângelui unde răsar speranțe mici și unde creierul hain
Iși hrănește lăcomia acel vierme asemănător sprâncenei lui Cain.
Nu mai contenește ploaia
La picioarele Omului în Suferință, răstignit pe Cruce.
Hristoase, crucificat în fiecare zi, în fiecare noapte, ai milă de noi - - -
Cei Căzuți și cei, precum Lazăr, plini de bube, de noroi:
Lăsată-n Ploaie rana infectată pare aur și la fel străluce.
[...] Citește tot
poezie clasică de Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori
Pentru cei bogați, pentru artiști și pentru înțelepți, zorii
Sunt frumusețea cerului dezmierdat de luna nouă;
Pensule, pictând pe pânza cerului albastru,-s norii
Care-alunecă pe aripi de zefir, spălat de rouă.
Dar pentru cei cu lacrimi pe-obraji zbârciți de trudă și de chin,
Cei care-și storc din deșertul zilei hrana pentru-un trai meschin,
Zorii-s doar o imagine bizară, promisiunea unui nou suspin.
Zorii garantează înc-o zi pășuni pe care, de la-nceput,
Nesiguranța și teama-și aduc armăsarii sălbatici la păscut.
Iar durerea, chiar atunci când doarme, rămâne-atentă
Și-și înalță mereu capul, în încercarea-i permanentă
De a uza deopotrivă trup, creier, minte, suflet, fire...
Până când, milostivă, vine moartea ca o izbăvire.
Pentru aceștia viața n-are frumusețe, nici zorii n-au lumină,
Când ziua-i văduvită de speranțe, zorii au partea lor de vină.
poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceasta nu poate fi
aceasta nu poate fi aievea
înfățișarea e înșelătoare
o oarecare așezare a coborât pe oameni
distanța se mărește de nașterea ierbii și doare
toate viețile au devenit la fel
între sus și jos nu mai există doi
există doar unul
miezul nopții e surd
ruptura nu-i lumină
pe această absență pedepsită de viață
ochii se lipesc de creier
cuvântul intră-n oglindă
și uneori se face frumos țintind luceafărul de sus
ieșind din tăcerea învelită în plastic
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Releu
din boxele mele cresc cireși japonezi
parcă aș pune de temelia unei case
deși firii mele n-ar rezista nicio construție
parcă aș trăi cea mai complicată
formulă matematică deși n-am știut
niciodată să-mi număr nici măcar degetele
dezinteresul
pe care mi-l cultiv față de tine dă roade
țipă ca lumina în becuri
știu că în ochii tăi
semăn perfect cu un animal de schimb
ajuns la un stadiu înalt de evoluție
stau în birou lîngă un geam deschis
zgomotul mașinilor care trec fără încetare
la fel ca și ploaia neagră
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta interioară, din iubire
În noi, lupta interioară, nu are sfârșit,
Între inimă și creier e zbucium infinit,
Când inima vrea și poate să iubească,
Unda din creier începe s-o oprească.
Legătura de zbucium, când e sfărâmată,
Apare gura lumii, cea neînduplecată,
Uite săraca, săracul, n-au șansă, n-au noroc!
Trupul încercat cade-n genunchi, în foc.
Arde intens până hărțuirea se termină,
Până rugina credinței devine lumină,
Până lupul bun înghite lupul rău,
Până iubirea scapă de tenebrosul hău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un timp fără suflare, un creier rămas gol
Un soare decedat și-o lipsă de lumină,
Un râu care se-ntoarce în fostul lui izvor,
În inimă și-n gând, tăcerea va să vină,
Iubindu-mi amintirea, mă pregătesc să mor.
Un vis neterminat și-o dragoste pierdută,
Un cer care-și aruncă odrasla în pământ,
Un dor incinerat, o umbră tristă, mută,
Cenușă risipită de nemilosul vânt.
Un doliu sideral și-o cumpănă stricată,
Un vers slăvind iubirea, zadarnic protocol,
Mister elucidat, speranță expirată,
Un timp fără suflare, un creier rămas gol.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea vrăjitoarelor
Bal mascat cu vrăjitoare
În alai se desfășoară
La păgână sărbătoare,
Când stafii te înfioară.
Dornici de senzațional,
Petrecăreții se-adună
Ascunși sub măști de carnaval,
Să se-amuze în nocturnă.
Costumați în vrăjitoare,
Denaturează făptura
Cu priviri scânteietoare,
Precum "Contele Dracula".
Cu mască în loc de joben,
Cât mai înspăimântătoare,
Mulți fac noaptea de Halloween,
Stranie comemorare.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții și ritualuri românești (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisus - infinită lumină
Din iubirea divină plămădită lucrare,
Cu suflet de-anafură din Duminica mare,
Croită din trupul sfânt, cu lut fără moarte
Și lumii, trimisă de Cer, a feriri de păcate.
IISUS, botezat de Maria-n iubire maternă,
Crescut în imensă iubire, de mâna paternă,
Ne-a fost hărăzire, Lumină, de rău nepătată,
Pe bezna, ce colții din noi alăpta, necurată...
Dar, goi de credință-am stivit Lumina orbită,
I-am pus rușinoasă cununa de spini înflorită,
Din lemnul, menit a fi scut la viață și moarte,
Cioplitu-i-am crucea, povară de suflet și spate
Și n-a fost destulă, smerenia lui... Prin cruzime
băut-am prin cuie tot sângele-i pur... Mi-e rușine
a scrie de creierul lânced, iudit a se stoarce
prin gânduri stupide spre mâna nebună-a-le face...
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erijat în instanță de judecată
Pe globul ocular
al creierului minții,
într-o agonie celestă
din răsputeri alergau elementele firii
într-un exercițiu de zbor ireversibil,
asemenea gândului celulele mele
din trupul iubirii comprehensibil,
într-o alegare nebună spre viitor
se-nghesuiau să răsară-n decor
cum însăși ideea de zbor, particule grele
prin vămile-albastre se sfâșiau între ele
cu buzele, cu limba, cu dinții.
Într-un limbaj universal
se-ngemănau între ele,
devenind nebuloase de stele
cuvintele tale cuvintele mele,
grațioase tăceri sau iluzii sonore,
exacerbare de cântec pus în surdină
într-un echilibru fragil: oglinzi incolore,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Însemnele materiei (august 2013)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet shakespeare-ian II
(Pentru Daniela O.)
Am cizelat versul, măiestru,
Măcar o dată să mă bagi în seamă
Dar chiar de-aș fi și ambidextru
Sculpura-ți în cuvinte mi-e profană.
Cu ochiul cercetez ce nu pot încă
Prin simț tactil în creier să imprim,
Căci valul iar se-abate peste stîncă
Și-ncet o erodează în sublim.
De-aș ști c-a mea privire temătoare
La fel de-ncet se conturează, iar,
Va naște în cuvinte-asurzitoare
Al tău portret doar din lumini și har...
[...] Citește tot
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Valery
Omul nu dorește ciorchinele înțelepciunii,
Nu dorește să soarbă aburul strămoșesc,
El judecă totul, nu se lasă mistuit, doar mituit,
De aceea focul este dușmanul binelui,
Să faci din orice căldură și lumină,
Am auzit că bălegarul luminează noaptea,
Tăciune răbdător, creierul fiecăruia,
Sângele trandafir topit de inimă,
Trupul femeii o amforă pentru vinul plăcerii,
Golul așteptării e viața noastră.
********************************
Bolnavă de prea multă frumusețe,
O insulă agonizând în Marea Sargasselor,
O văd și nu cred, o simt și o reneg,
Aud cum cântă epavele vaselor.
Ziua se retrage ieșind din coridoare,
Se duce pe ape spre alte continente,
Singurătatea nopții se lasă ușoară,
Sunete, umbre, eminamente.
Astfel călătorim pe lunecoase drumuri,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interogație
cine ești tu? când te-am chemat ai apărut
ca un drum de seară în zațul meu de cafea
la câteva zile mă uitam la studenta din parcul eroilor
citea sartre avea sandale ieftine și în lumina părului ei răvășit
mi s-a părut că văd un gulliver în țara uriașilor
siluete șterse se mișcau rapid în sensul unic al limbilor de ceas
în loc de zgomotul normal al bulevardelor
copiii țipau și părinții aveau urechi înfundate
oamenii uitaseră primul limbaj aveau nevoie de coduri
în care să comunice și de câțiva ciudați
care să le spună ce înseamnă expresiile faciale
niște elevi care se mândreau cu tatăl lor
și fetița cu palton spălăcit care le desena minunat
portretele apoi zâmbetul ei când i-au spus
hei, poți fi prietena noastră
creierele mici sunt închisori izolate dar în expansiune
niște străini te-au mângâiat pe creștet
până ai reușit să te ridici de pe bancă spre momentul
în care nu te așteptai să auzi din nou cine ești tu?
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este o aroganță specific umană să pretindă că poate trăi în această eră fără să emită judecăți. Creierul nostru își dă cu părerea cu mult înainte să fim conștienți de asta deci doar cei foarte antrenați, poate cu zeci de ani de meditație la activ, ar putea trăi într-o stare în care nu judecă deloc. Însă nu am auzit pe niciunul pretinzând asta. În schimb, chiar dacă judecăm, ce este în puterea noastră e să observăm singuri când am judecat pe cineva, când l-am coborât pe scara noastră internă de valori și astfel, devenind conștienți că am greșit și față de noi și față de el, judecând ceva ce nu e treaba noastră să judecăm, putem să ștergem impresia creată de judecată și să ne raportăm corect la celălalt, permitându-i să se desfășoare în toată frumusețea lui de ființă umană, cu lumina și cu întunericul din el. Astfel începe acceptarea și iubirea de sine și a aproapelui. Cu alte cuvinte, judecata auto-observată este pe jumătate iertată.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilă
Ființa ta este sculptată-n
inima mea,
numele tău este gravat
în sufletul meu,
cuvintele tale sunt scrise-n
creierul meu,
graiul tă mă cheamă
mamăăăă!!!
este întipărit în gândul meu
chipul tău este pictura-n
ochii mei,
tu ești și ai fost arhitectul
vieții mele,
ai coborât precum Lumina
în sufletul meu,
stingând necazurile vieții
ca o picătură de rouă
ce face să înflorească
o floare,
razele de Soare
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilă
Ființa ta este sculptata-n
inima mea,
numele tău este gravat
în sufletul meu,
cuvintele tale sunt scrise-n
creierul meu,
graiul tă mă cheamă
mamăăăăă!!!!!
este întipărit în gîndul meu
chipul tău este pictura-n
ochii mei,
tu ești și ai fost arhitectul
vieții mele,
ai coborât precum Lumina
în sufletul meu,
stingând necazurile vieții
ca o picătură de rouă
ce face să înflorească
o floare,
razele de Soare
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ger
c-o greutate-n toate
se surpă grâul de-astă vară
pe pâlnii de vârteje rare
nu miroase-a șoareci
vii pe dedesubt
cu blana mătăsoasă
și înghețați mai rare în amurg
se-mpotrivesc butucii pentru foc
topoarelor știrbite la tăiș
și insensibilă la-mpunsături
mi-atârnă mâna pe cântare
but însângerat
dar fierbe în adânc de muguri
vârtos și cleiul
și oul lepădat la întâmplare
e transparent de ger
o fată-1 încălzește
de nimenea văzută
între sânii neformați
înfiorată de răceala lui
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intermitent
lumina pe intermitent
sistemul meu nervos periferic funcționează perfect
la intrarea în oraș pare liniște.
toamna a răpus mișcarea involuntară a oamenilor
merg pe străzi necunoscute pentru prima dată
și e atât de pustiu
e frig și e ceață ca-n poemele lui bacovia.
tu pe bancheta din spate încă zâmbești
suntem singurii care am rămas în zona asta
curățată de deratizatori.
nu simt nici furnicături în degete nici vreo amorțeală
doar un sentiment de eliberare.
apoi simt teama că nu vom putea supraviețui singuri.
orașul e plin de șobolani
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofertă specială
pentru amatorul de mâncare
nesănătoasă la preț mic
îți zâmbește și o blondă sută
la sută atrăgătoare
cu ochii răpitori de albaștri
întinde spre tine oferta
care-ți trezește senzații carnivore
privirea ta trece de ofertă
coboară pe nasul mic
perfect modificat
buzele de un roșu răpitor
îți suflă dorința de a încerca
produsul din ofertă
ai primit virusul care luptă
cu ființa din tine
lupți
lupți
lupți
știind că produsul e o amăgire
e toxic și plin de capcane mortale
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, Lumy...
Vino, Lumy, ia-mi melancolia,
Scapă-mă de greul întristării,
Pune-mi capăt, Lumy-nsingurării,
Tu mă înfioară, iar, cu poezia...
Din amarul sângelui mă scoate,
Lacrimile-mi, vino, le dezgheață,
Vino, mă sărută cu dulceață,
Scapă-mă de dorurile toate.
Vino, ca o rază de lumină,
Ochii-mi melancolici te invită,
Vino, Lumy, vino și-mi recită
Versul lin, ce chinul îmi alină...
Lumy, vom sorbi din nou delicii,
Chiar reinventa-vom voluptăți,
Așa cum făceam și-n alte dăți,
Ia-mi, te rog, din creier, toți piticii,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru poetul poeziei
Am așteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în liniște închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.
Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristețea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe și de moarte.
Poporul meu, tu nu știi ce-ai pierdut,
Te-ai învățat cu morțile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei vești
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.
Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi iși pierd din rază,
O-nvălmașeală-n creier toți simțim
Parcă nici luna nu mai luminează.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre creier și lumină, adresa este: