Citate despre crucificare și moarte, pagina 3
Răstignirea
Freamătă Golgota,
Oamenii nu mai cred nimic,
În aer, plutește lipsa de credință,
E răstignit. Moartea se apropie. El moare,
Iar noi primim în schimb:
O conștiința.
Lumea se transformă,
Începe adevărata viață,
Totul fusese o iluzie,
De crime, sânge, războaie
Beție, și orgie.
El a murit, de pe deal, oamenii se retrag
În case. Se aprind candelele.
Începe o nouă lume,
Stă pironit, pe cruce,
Murind, omenirea devine
Mai curată și mai bună.
Dar El învie. Pe pământ, de-acum
[...] Citește tot
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la crucificare și moarte, dar cu o relevanță mică.
Jertfă
Ce noapte, ce noapte și mâine ce noapte
și clopote toate cum bat înnoptate
și slujbe-n biserici și oameni pe coate
se roagă de moarte să plece departe
Și cuie în mâini și cuie în picioare,
ce jertfă pe cruce, ce spini fără floare,
ce jertfă jertfită, ce sânge se scurge
și-o mamă cum plânge cu fruntea pe cruce
ce noapte, ce noapte și mâine ce noapte
și clopote toate cum bat înnoptate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinerea Mare
Un înțelept
Cruce la piept
N-am cum să scap
Cruce la cap
Zilele numeri
Cruce pe umeri
Mă lași la vatră
Cruce de piatră
Primesc însemn
Cruce de lemn
Ultim suspin
Cruce mă-nchin
Din miez de nuc
Crucea mi-o duc
Spre creator
Pe cruce mor
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugă
Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.
Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.
Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc și eu.
Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoșat
Nu-l arunca în gheena morții!
Îi cer iertarea de păcat!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baraba
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
pe când în largul lumii cutreierai semeț,
pe când cu lănci și scuturi, cohortele străine
te căutau să-ți ceară al vieții tale preț?
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
când floarea vieții tale își scutura podoaba?
Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...
Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna.
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar.
Puteam să zbor din lume, sătul de-ai ei urgie.
Și-atunci mulțimea oarbă te-ai fi cerut degeaba.
Dar M-am gândit la tine, privind spre veșnicie,
și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...
Te chem și astăzi: Vino și vom străbate norii!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă închin
Sunt, Doamne, instrumare funerara;
se-ncearca-n mine chinuri si jivine
cu glas sonor de trup si de ocara.
Sub tremurarea lunei cristaline
in unde vii, in unde albe- cine,
ascuns si mare, mic si luminat,
mi-a spus sa ma ridic inalt spre Tine
in iscodiri de soapte si de vise,
si sa te cat cu brate de agat,
nostalgic si crucificat deschise?
Mi-am ingropat trecutul ca p- un mort.
Credinta noua mi-a sapat- lopata-
o groapa larga si indurerata
si-adinca; alba, ca un strai de port
si vie, ca o haina de ispita.
M-am invelit cu trupul meu, tarina,
si cruce-a fost o lacrima pagina
ce s-a infipt in glod, nelinistita.
[...] Citește tot
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-a trebuit...
Și-a trebuit să moară pe Golgota
Al doilea Abel, coborât de sus,
Să pironească zapisul, și iota
Blestemului s-o șteargă. Doar Isus
Prin Sângele Iertării, de pe Cruce,
Jertfit, în roșii valuri, pe nedrept,
Aduce tihna Cerului, aduce
Și-n bietul Cain ce-l purtăm în piept...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet 72
Un anotimp coclit se-mpreunează
Cu vântul șfichiuind printre morminte;
Mă fulgeră aducerile-aminte,
Și umbrele pe cruce se așează.
Prin volbura de frunze și cuvinte
Mi-e iarnă siderală și-'noptează
Regretele, la căpătâi, de pază,
Desțelenind vremelnic juraminte.
Când mă fixezi de dincolo de poartă
Și cad în juru-mi îngerii de-a valma,
În sufletul de lut mi se deșartă,
Ademenite, ruga și sudalma,
Cu unghiile, pumnii și cu palma,
De parcă nu sunt viu și nu ești moartă.
sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i singur Iuda vinovat...
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoți, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Și eu, și tu...
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Și dacă crucea grea era,
povara noastră și mai grea!
Și eu, și tu...
Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce se-așternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Și eu, și tu...
Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoți, nu!
Și noi am râs cu ochi murdari,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Născut pentru cer...
Născut pentru cer dar trădat ignoranței,
Cu firea încriptată în zarea speranței
Și ochii predați benevol discrepanței
Urzite-n războiul dintre bine și rău;
Cu visul pe Stâncă și capul în hău,
Prin beznă-și sădește tot meritul său,
Sedus de-orizontul incert și neclar
Ce-așteaptă un imbold la nivel celular;
Un "susur" ardent emis din Calvar,
Dreptar în rărunchi, să-i răsune mai clar
Când urechea se-astupă cu noaptea ce vine
În duhul mâhnit și umbrit de suspine,
Când inima bate mai tare, în pulsul amar,
Un ritm pentru rău și-un ritm pentru bine...
Când torțele minții în mâini de cleștar
Se aprind să-și reverse amarul în sine,
Când sufletu-apucă al vieții pahar
Ce înalță stindardul chemării divine
Plecându-și genunchii și ochii-n Dreptar
Să-și capete odihna primită prin Har,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ce se hrănește omul cel nou
(După câteva gânduri de T.C. Upham)
Să nu aștepți să vezi putere sfântă în viața-n care "eu" și "mine" mai trăiesc,
Unde-i iubire numai pentru sine, dar ca să sufere sau ca să moară se feresc.
Așa după cum nu aștepți să vezi rodire de la un grâu ce nu l-ai semănat,
Să nu aștepți nici roadă vieții de sfințire, unde viața veche nu ai îngropat.
Zorește deci și dă-o-n grabă morții, prin pironirea eului pe cruce
Și vei găsi comori nebănuite, numai atunci când tu le-ai socotit pierdute.
Căci viața-n care eul și firea lui cea veche n-au fost înjunghiate și puse în mormânt,
Sămânța învierii nu va avea de unde să încolțească, dacă nu-i mortul în pământ.
Să știi: orice durere și-amaruri înghițite nu sunt decât putoarea ființei tale vechi,
E mortu-mbălsămat ce-l strângi cu drag la piept, în loc să-l lași acolo, în groapa lui de veci.
Căci firea ta cea veche și eul tău cel vechi sunt cuiul lui Pepelea, pe care vechiul șarpe,
Când ți-e mai dragă lumea, atunci el își atârnă produsul lui ce-mparte miros și iz de moarte.
Și vrei să știi concret ce-i "eu" și "fire veche"? E timpul tău cel liber pe care-i cheltuiești
Cu lucruri nelegate de cer și de Isus; sunt banii tăi ce-i dai pentru plăceri lumești.
Și este de asemeni și ceea ce nu faci pentru nevoia celor din juru-ți și din lume,
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu moartea mă sperie, ci drumul până la ea. Căci, până și Dumnezeu, întrupat în om pentru răscumpărarea sa, a spus despre Iuda, vânzătorul Lui: "Bine era de omul acela dacă nu se năștea" (Matei 26:24). Iar, pe cruce, suferind ca om, a strigat în culmea chinurilor: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?"(Marcu 15:34).
Marian Pătrașcu (10 octombrie 2023)
Adăugat de Marian Pătrașcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumânărele
Pentru pânza de iubire
e războiul cel mai greu:
Diavolul tot rupe fire,
noi le înnodăm mereu.
*
Judecă, dar fără ură
și cu gândul de-a zidi.
Nu mustra fără măsură,
ci cât poți și tu primi.
*
Când cei răi te trag pe sfoară
de obidă să nu strigi.
Ei te mint, tu strângi comoară.
Ei te-nșeală, tu câștigi.
*
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem o țară
Avem o țară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbați nemuritori.
Și unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi și munți cu fruntea-n zări.
Avem troițe sfinte, altare și icoane
Și candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi și prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
Avem la Putna, Sfânt și viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Și azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credința dreaptă-n care s-au născut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Țara mea, cu ochi albaștri
Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.
Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.
Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.
Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Professional killer
Mr. Jack n-are scrupule
aștern pe masă tăcerile tale
și toate întrebările împușcate în tâmplă
atunci când mi-ai fugit din carne
iar el
încet
foarte încet
îmi desface singurătatea de piele
oasele ei se dizolvă neputincioase pe fundul unui pahar
încă unul îmi zic
și-ți crucific umbra
și totuși
secundele astea mor din ce în ce mai greu
Freya
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată omul! (Monologul lui Pilat)
Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit să-l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.
N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.
Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți să moară? Să fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată omul! (Monologul lui Pilat)
Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit să-l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.
N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.
Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți să moară? Să fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima plecare
Mi-am zis: "Ce-ar fi să mor și eu un pic?
Să fiu purtat pe sus, pe năsălie,
atent la orice șoaptă mă adie
când toți vor crede că n-aud nimic".
Citit, interesat, apoi... drogat!
La două zile am redus efectul,
c-am studiat cu mare grijă-aspectul
cu graba unora la îngropat.
Luasem și măsuri, c-ar fi nasol
să nu asculte ce-am pus pe hârtie
și să încerce să îmi facă mie
îmbălsămare-a-ntâia, cu formol.
Eu, treaz, bine-mersi, pe-afară, mort,
mă abțineam, cu mare greutate,
să nu cumva, de râs, să cad pe spate,
sau, poate, chiar să mor, așa, nemort.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre crucificare și moarte, adresa este: