crucificare şi religie

Lui Hristos crucificat

Nu raiul pe care mi l-ai promis, Hristoase,
Mă face să Te simt şi să caut a Ta pază,
Nu de teama iadului cu miasme sulfuroase
Mă lepăd de tot ce Te ofensează.

Mă faci să Te simt, Doamne, pretutindeni. Să Te simt
Acolo batjocorit, pe crucea purtată de Tine, grea.
Mă doare să-Ţi simt simt trupul atât de dureros rănit.
Mă doare cruzimea cu care te-au tratat – şi moartea Ta.

Mă faci să te iubesc într-un fel deosebit –
Dacă n-ar fi existat raiul – eu tot Te-aş fi iubit –
Şi – dacă n-ar fi existat iadul – tot mi-ar fi fost de Tine teamă.

Pentru-a te iubi nu trebuie să-mi oferi fructele din paradis;
Chiar dacă ceea ce nădăjduiesc nu-i decât o iluzie,-un palid vis,
Eu te iubesc la fel de mult – şi mereu Te voi iubi, de bună seamă.

poezie de Autor necunoscut - Spania, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine oare...

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ţi-ai lăsat Tu, slava, şi-ai venit în lume?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Pentru-oricine crede în slăvitu-Ţi Nume!
Însă şi credinţa vine de la Tine,
Prin Cuvântu-Ţi Sfânt şi un har anume,
Harul de-a pricepe Legile-Ţi divine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Te-ai jertfit pe cruce, Miel ispăşitor?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Pentru-oricine caută şi-azi un Salvator!
Dar lumina 'ceasta e tot de la Tine
Prin Cuvântu-Ţi plin de har mântuitor,
Un har sfânt ce umple tot golul din mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Eşti Tu Mare Preot, în Locul Preasfânt?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Intră prin credinţă, în Noul Legământ!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har (7 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am văzut

Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Şi-am ştiut că Tu eşti sfânt.

Te-am văzut iubind o lume
De venetici şi tâlhari
Şi-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.

Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Şi-am ştiut că înainte
Ai rostit numele meu...

poezie de Adriana Cristea (5 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i singur Iuda vinovat...

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu...
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu...

Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu...

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochi murdari,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul aluat

(Dedicată pictorului Liviu Şoptelea)

Un cuţit portocaliu în colţul mâinii.
În turla bisericii dospeşte
pâinea neagră cu holuri prin ea
şi miros de portocală cu sertare.
Peştele doarme în coada lacului pe cumpănă.
Magii treieră aerul crucificat.
Îngeriţa plânge la porţi după sare.
Sub cruce creşte albastru din pământ un aluat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea a fost concentrată de-a lungul întregii istorii în acea persoană singuratică de pe cruce, care spunea că putea să cheme îngerii pe pământ în orice clipă într-o misiune de salvare, dar a ales să nu o facă - pentru noi. În patimile Sale, Dumnezeu a acceptat proprii Săi termeni ai dreptăţii.

citat din Philip Yancey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, fratele meu geamăn

Adio, fratele meu geamăn
Tristă duminică trăim.
Om bun, şi drag, şi fără seamăn
Abia acum te preţuim.

Adio, forţă a naturii
Te-au pus pigmeii la pământ.
"Complotul bubei" şi al urii
Te-a hărţuit pân' la mormânt.

Curând vor răsuna colinde
Curând Crăciunul va veni
Şi candele se vor aprinde
Pe-ntinsul scumpei Românii.

Un scaun gol va fi la masă
Precum e tronul princiar.
Şi-un strop de vin de tămâioasă
Noi vom vărsa, plângând amar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din discurs la funeraliile lui Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlharul

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.
Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parada

Moto: Marşul Solidarităţii şi Dreptăţii Sociale, organizat de PSRM
la Chişinău de 1 mai

... a ieşit la parada din mai
cel mai mârşav partid dintre toate
să-şi paveze cărarea spre rai
cu intenţii şi datul din coate

în asemenea ţară cu mulţi
în asemenea ţară cu foşti
astea sunt mai deştepţi şi mai culţi
şi parada o fac pentru proşti

după asta la ruşi o înfoaie
trădătorul de ţară şi plai
lângă Putin să stea, ca o oaie
la a doua paradă din mai...

şi pe urmă din nou se va duce
undeva pe la sfinţi, la Afon

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (1 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu moartea mă sperie, ci drumul până la ea. Căci, până şi Dumnezeu, întrupat în om pentru răscumpărarea sa, a spus despre Iuda, vânzătorul Lui: "Bine era de omul acela dacă nu se năştea" (Matei 26:24). Iar, pe cruce, suferind ca om, a strigat în culmea chinurilor: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?"(Marcu 15:34).

Marian Pătraşcu (10 octombrie 2023)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o ţară

Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesuri

Când umbrele-noptării în Gheţimani s-au strâns,
La ceasul când tenebre văzduhu-ncet îl frâng,
Luptând în agonie, Isuse-acolo-ai plâns
Ca, azi, fără nădejde, cu-amar să nu mai plâng‎.

Când la Caiafa-n curte, haini Te-au iscodit,
Că-n minţile obtuze nu Te-au recunoscut,
Răstălmăcindu-Ţi spusa, mârşav Te-au osândit,
Nedreapta-Ţi pedepsire mi-e-al împăcării scut.

Pe via Dolorosa, de-arşiţa zilei stins,
Cu crucea grea în spate, când drumul îl urcai,
Ispita renunţării la jertfă ai învins,
Ai mers până la capăt, m-ai vrut cu Tine-n rai.

Când la Calvar, pe cruce, între tâlhari mureai,
Între pământ şi ceruri ai atârnat smerit,
În dragostea Ta mare tot preţul Îl plăteai,
‎Ştiai ce iad e iadul, m-ai vrut de el ferit.

[...] Citeşte tot

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înţelesuri (20 februarie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborârea din Paradis

Canaanul ceresc revine periodic,
El nu poate fi gasteropodic,
Totul începe spre a se sfârşi,
După sfârşit urmează un... ŞI.
Meghido, Armaghedon, Magdala,
Orient, ORIENT, central-mahala,
Raiul şi Iadul aici s-au ivit,
Eu nu vorbesc araba, ivrit.
Zidul din lacrimi s-a înălţat,
Lacrimi şi sânge, crucificat
Apare acel Adevăr căutat,
De la Avram drumul e lung,
Azi adevărul e schilod, e ciung,
Poetul încearcă să facă noi legi,
Cuvintele sale fie întregi,
Cornul să sune a pace, lumină,
Citeşte-mă, frate, sora mea lină,
Iarba şi peştii, flori, buruieni,
Îngerii, oamenii fie pereni.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curvei care mi-a furat poeziile

Unii spun că n-ar trebui să ai regrete personale
pentru un poem,
trebuie să rămâi indiferent – şi chiar sunt câteva motive pentru asta,
dar, Isuse,
sunt douăsprezece poezii dispărute, iar eu nu am copii la indigo –
şi-apoi ai luat şi picturile mele
cele mai bune; e de-a dreptul sufocant:
încerci, asemeni celorlalte, să mă frângi?
de ce nu mi-ai luat banii? cele mai multe îi sustrag de obicei
din buzunarele pantalonilor lăsaţi în colţ de clienţii beţi.
data viitoare ia-mi mâna stângă sau o bancnotă de cincizeci,
dar nu poeziile:
nu-s Shakespeare,
de aceea, pur şi simplu,
ele vor dispărea, nu va rămâne nici măcar un extras;
însă bani şi curve şi beţivi vor exista întotdeauna,
până va cădea ultima bombă pe pământ –
iar Dumnezeu a spus
de pe cruce:
văd că deşi am făcut o mulţime de poeţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Bukowski,1920-1994, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC

Încerc a fi aici enoriaş
Cum azi îmi dau poruncă preoţi noi,
Dar vreau să-ţi fiu, Părinte, un ostaş,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;

Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Şi ochii mei să-şi ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aş fi nebun
Să pot privi şi-n Iadul rău să pier?

Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Şi soarta grea de şarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ţi chip din lut!

Eu ştiu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip şi-asemănare-ai vrut,
Să-ţi fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, tu întrebi: "Ce înseamnă să renunţi la control?" Ei bine, înseamnă să renunţi la toată această nebunie, înseamnă să realizezi că aşa cum zice tot cumătra minte, un om are între 60.000 si 80.000 de gânduri pe zi, iar a încerca sa controlezi o astfel de invazie armată, e paranoia. Înseamnă să realizezi că dacă ai fi poliţist în mijlocul unui trafic de 70.000 de maşini, a încerca să le controlezi, să le dirijezi, te va duce repede la nebuni. Un alt exemplu ar fi, că vrei să renunţi să mai încerci să schimbi cursul unui fluviu, ce curge cu o viteza ameţitoare, iar tu intrând în mijlocul lui şi încercând ca Sisif să îl faci să urce muntele. De fapt, a renunţa la control, înseamnă a renunţa la întreaga gândire, la minte, la întreaga separare. Nu ai observat asta, mintea îl cunoaşte şi ar putea oricând să îl îmbunătăţească puţin prin control=cunoaştere şi pe Dumnezeu. Dacă Iisus ar veni a doua oară şi ar spune preoţilor să demoleze toate bisericile, că nu sunt nimic altceva decât chip cioplit - căci propria ta Inimă este adevăratul lui templu, adevărata Lui biserică, şi nu clădiri fastuoase şi reci din lemn sau din piatră, - să renunţe la toate averile şi să le dea săracilor, şi mai ales, dacă ar dizolva instituţia prostituată a familiei, - "casa noastră" - atunci mintea popilor l-ar îmbunătăţi repede, repede, punându-l pe cruce a doua oară.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altarul Limbii Române

Doamnă-ţi spun şi-ţi spun crăiasă
că nu-i alta mai frumoasă
domnişoară-ţi zic virgină
asta-i zău Limba Română

N-am s-o caut cum să caut
dulce doină vrăjit flaut
dintre toate cu respect
îmi arată drumul drept

Arde totul ard şi eu
însă focu-i Dumnezeu
pe-acest rug preavorbitor
arde Doamne un popor

Limbă care ne seduce
să ne odihnim pe cruce

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă crucea părăsită

La o margine de codru, pe-o colina însorită,
Lângă potecuţa-ngustă, stă o cruce părăsită.
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani şi vreme,
Stă Hristos uitat şi singur, peste El timpul se cerne!

Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se opreşte să se-nchine, şi se-ntreabă cu mirare:
"- Cât mai poţi să rabzi, Hristoase, cuiul şi singurătatea,
Nu Ţi-e frica de-ntuneric când se-aşterne-n codru noaptea?

Nu Ţi-e foame, nu Ţi-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Eşti şi Tu la fel de singur, eşti orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colţ de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu ştiu, mâine!

Ţi-am adus un colţ de pâine, e mai veche, dar e bună,
Sunt prea mic... nu pot ajunge, să-ţi dau jos acea cunună
Şi să-Ţi scot din frunte spinii, care pielea Ţi-au străpuns.
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase, şi n-ajung aşa de sus?

[...] Citeşte tot

poezie de Eliana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt ce par a fi

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni -
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii aşa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea – nu ca un hău

Moartea – nu ca un hău, ci ca un pisc foarte înalt,
O culme la care-am ajuns pe drumul meu.
Sus, pe cerul negru care-mi acoperă al morţii pat,
Străluceşte Soarele Alb al lui Dumnezeu.

Întorcându-mă, văd în razele lui albe
Rusia, Rusia mea dragă, cu coroana ei de flori, polară;
O văd cu ochii, cu ochii lumii celeilalte,
Sculptată-n stele de înţelepţii eleni de-odinioară.

Te văd limpede, fără supărare sau rancoare:
Păcatele tale. Şi gloria ta. Şi lupta ta zilnică sub soare.

N-o să te mai văd de-acum astfel: crucificată;
Şi n-o să mai invoc pentru tine Renaşterea vreodată...

** Aceasta este ultima poezie scrisă de Soljeniţân – decembrie, 2, 1953 – în Taraz, Kazahstan. Medicii tocmai îl anunţaseră că mai are doar câteva săptămâni de trăit. Din fericire, în urma tratamentului medical primit Taşkent- Uzbekistan s-a vindecat.

poezie clasică de Aleksandr Soljeniţîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!