Citate despre crucificare și suflet, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la crucificare și suflet, dar cu o relevanță mică.
Lumina
e seară, e târziu
e tăcere, lugubră tăcere
umbra se strânge în jur
cu fiecare clipă ce piere
adun ore, triste ore, în amurg efemer
durerea în mine, o tristă haină
lumina arde în lacrimi, se duce
pe malul apei o cruce
pe margini de drum, o albă floare
mă aplec, o culeg
o pun pe cruce
lumină albă a înflorit în suflet
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Set de valori
filozofia vieții o despic în patru
și mă gândesc la Isus răstignit pe cruce
când oameni au creat cel mai mare dezastru
de a trecut și cerul prin neagra răscruce.
sunt și eu păcătoasă am rănit demiurgul
cu gânduri blestemate cu deșartă râvnă
inima mi-a sângerat s-a înroșit amurgul
și sufletul s-antunecat cuprins de țâvnă.
dar sunt mai bogată decât toamna trecută
cu un set de valori din spiritualitate
nu știu de plictiseală nu sunt abătută
lumini dumnezeiești ghidează în totalitate.
mă dezleg de păcat în cânt de alăută
sufletul iar să vibreze de senzualitate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețe
Tinerețe, leagăn dulce,
care legeni omenirea,
Pîn' la tine nu-mi ajunge
nici condeiul, nici gândirea.
Cine te-a trăit odată,
nimic n-are mai de preț
decât dulcea amintire
a trecutei tale vieți.
Nu e grai să poată spune,
nici condei să poată scrie,
tinerețe, tinerețe,
viața ta de poezie...
Viața ta grădină sfântă
cu flori mii, în mii de fețe,
e fermecător de dulce,
tinerețe, tinerețe...
Tinerețe! O, ce dulce
e viața ta de vis,
când tu faci întotdeauna
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-ne Doamne!
lemn dur de piatră
poartă corp
în cruce zdrucinat
care tresare și doare
spre lut frământat
capul plecat se-ndoaie
iar fruntea se-nclină
spre pământ și țărână
în roșu de sânge
ochi privesc în jos
iar carnea se zbate
în cuie bătută
păcatul nostru
El duce pe cruce
iar ce nu a fost ieri
vrea să fie mâine
pentru noi în răstignire
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
EU VREAU...
Eu sunt venit din stelele căzute
Și mi-am pierdut menirea de-a fi sfânt,
Când am văzut doar suflete pierdute
Cum se-nfrățesc cu dracii pe pământ;
Eu sunt acum un înger cu o armă
Și loc nu am de-ntoarcere în Cer;
Răspund prezent când zorii-mi dau alarmă
Și vieții demne-i sunt un grănicer!
Urăsc acum, cum nu îmi este datul,
Pe toți urmașii Iadului din voi
Și gata sunt să mor de gât cu statul
În care dracii-au devenit eroi
Acum sunt doar un înger fără minte,
Pe care Cerul însuși l-a uitat,
Dar voi s-aveți un adevăr în minte:
Eu vreau să pier poet crucificat!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi perfect
Perfect nu sunt și nici nu mi-aș dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aș fi perfect, nu m-aș deosebi
Dintre perfecți când o să înviez.
Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecțiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.
Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alții-mi cer,
Dar mă crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.
De-aș fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aș deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuși Dumnezeu...
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima rugăciune
Gânduri frânte, reci și grele
La pământ îmi pleacă fruntea.
Ochii nu mai vor să spele
Jalea ce-mi cuprinde mintea.
Inima îmi bate... dar...
Doar NIMICUL o pătrunde.
Și îmi bate slab și rar...
Sufletul? pierdut!... dar unde??
Jos, în colț, văd o icoană,
Un Chip blând ce mă privește.
Și îmi vine, așa, o toană
Să m-apropii-ncet, hoțește.
E prea jos. Să-L pot vedea
La pământ îmi plec genunchiul,
Mă apropii de podea
Îmi aplec încet si trunchiul.
În icoana prăfuita este EL.
Sus, pe cruce pironit.
Blând privește ca un Miel
[...] Citește tot
rugăciune de Mina Vintage
Adăugat de Mina Vintage
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela
Tăcerea e adâncă și noaptea-ntunecoasă;
Norii ascund vederea înaltelor tării
Ș-a stelelor de aur mulțime luminoasă
Ce smăltuiau seninul cereștilor câmpii.
Numai religioasa a candelei lumină
Aprinsă de credință, și limpede și lină,
Lucește înaintea icoanei ce slăvesc.
Emblemă-a bunătăței, mângâitoare rază,
Ea parcă priimește și parcă-nfățișază
Rugăciunile noastre stăpânului obștesc!
În minutele-acelea când sufletul gândește,
Când omul se coboară în conștiința lui,
Ca unei inimi care cu noi compătimește
Frățeștei ei lumine durerea mea supui.
Câte chinuri ascunse, câte lacrimi vărsate
Au avut-o de martur și i-am încredințat!
Câte dorinți smerite și neînființate
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăratul cerului
Dumnezeu ne-a dăruit
Fiul Lui, din trupul Lui,
Împărat peste pământ,
Împăratul cerului.
Tu, Marie, Sfânta noastră,
Bucuria omenirii,
L-ai purtat în trup și lapte
I-ai dat din sânul iubirii.
L-ai crescut, până pe cruce
Fost-a, Domnul, răstignit,
Să ne scoată din mocirla
Unde ne-am împotmolit.
Acum, Pururea Fecioară
Din icoane lăcrimează
Coronițe de lumină
Peste lumea ce-o urmează.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis renascent, luminat
am visat că mă rugam la Iisus
dar nu mă auzea de cât de răstignit era
atunci cu toată forța mea l-am dat jos de pe cruce,
l-am spălat de sânge cu lacrimile mele spirtoase
l-am frectionat puternic cu suflul cald
din inimă pe întreg trupul până la oase.
am strigat tare să mă audă
că-i dăruiesc viața mea
atât cât poate să însemne ea
fără pic de ură fără pic de ciudă
i-am spus că vreau mereu să trăiască
lumea de pretutindeni să o mântuiască.
sufletul meu cu dragoste să îl slăvească
i-am spus că-n schimb aș vrea să mă ascundă
în cer pe o stea veșnic veghindă
peste neguri și tenebre strălucindă.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost la tine mamă, ieri
Am fost la tine mamă, ieri.
Acolo, la al tău mormânt.
Te-am tot strigat din răsputeri,
dar nu mi-ai spus niciun cuvânt.
Ți-am pus coroană sus pe cruce
și flori albe pe mormânt,
poate ele-îți vor aduce
aminte, că te port în gând.
Parfumul lor pate fi solul
trimis la tine să ajungă,
să-ți spună cât de mare-i dorul
în sufletul ce stă să plângă.
Aș vrea să te întorci acasă
la patul care te-a încălzit,
la glastra cu flori rămasă
în care flori au împietrit.
Te-așteaptă banca de la poartă,
rămasă tristă, pustiită.
Grădina plânge a ei soartă
că nu mai este îngrijită.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață multiplicată
Câteodată viață noastră e despicată ca un pepene
Din care se scurg sâmburii risipiți
Păstrăm un un voal subțire peste lumina dinăuntru
Cât să creadă lumea că e o grădină
Însă biserica noastră e adânc ascunsă
Că am și uitat locul unde sunt inima și sufletul
În față o perdea de fum parfumat cu trandafiri ofiliți
În spate cuțitul aspru al adevărului nerostit
Și toate drumurile astea, din față în spate
Ne seacă seva copacului ce crește în noi pipernicit
De atâta teatru prost i-au înghețat mugurii
Un deșert pustiu acoperit cu flori de plastic
Mormânt adânc săpat din care nu se mai vede
Numele de pe cruce
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă crucea părăsită
La o margine de codru, pe-o colina însorită,
Lângă potecuța-ngustă, stă o cruce părăsită.
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani și vreme,
Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne!
Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se oprește să se-nchine, și se-ntreabă cu mirare:
"- Cât mai poți să rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frica de-ntuneric când se-așterne-n codru noaptea?
Nu Ți-e foame, nu Ți-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colț de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu știu, mâine!
Ți-am adus un colț de pâine, e mai veche, dar e bună,
Sunt prea mic... nu pot ajunge, să-ți dau jos acea cunună
Și să-Ți scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns.
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase, și n-ajung așa de sus?
[...] Citește tot
poezie de Eliana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mamă, suflet de Filofteie
De șase ani
plânge-nserarea la căpătâiul lui august,
din lacrimi face ruguri aprinse,
să ardă dorul de tine, mamă,
sufletul nostru de Filofteie!
Vântul trist răscolește,
prin frunze istovite de verde,
sfârșitul verii răpuse-n ruginiu.
Se frânge gândul a dor, a neuitare,
poartă pe buze zâmbet de inimi zdrobite.
Distanțele se topesc, mereu înnoite,
din curcubeu de dragoste născute.
Renaștem în amintirea șoaptei dintâi
auzită-n pântecul ce ne-a rodit,
muguri abia deschiși în primăvara vieții.
Ne este dragostea ta globulă în sânge,
plină de tot ce-a fost în sângele tău.
Inima ne înflorește când în vis ne atingi,
stingi tunet de dor când ne ții mâna
în toate sclipirile de gând,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să intrăm pe poarta strâmtă
Cât de limpede-i Scriptura
Cartea Vieții pe pământ
Ce îți schimbă aici făptura
De iubești al ei cuvânt
Evanghelia Divină
Ce putere-n sine are
De-ți dă viața cea deplină
Pe-a vieții vii cărare
Cât de scump este cuvântul
Semănat azi în Scriptură
De îți schimbă-n bine drumul
Și-ți transformă a ta făptură
Nici o carte nu îndeamnă
Omenirea pe pământ
Să schimbe a vieții haină
Ca al ei veșnic Cuvânt
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruci de catifea
M-ai răstignit o vreme, pe cruci de catifea,
cu voia mea de suflet, pentru plăcerea ta.
Credeam că ești ca mine, din Soare zămislit,
și-n mijlocul furtunii-mpreun-am fi vâslit.
Dar eram adormită când, în crăpat de zori,
mi-ai pus cătuși de ghimpe și eu credeam că-s flori.
Buchete de dureri, stropite cu otravă,
zilnic îmi dăruiai... spunând:"Cât mi-ești de dragă!..."
Și-am amețit deodată, pe cruce, neștiind
că pe sub catifele curgea rău clocotind.
Erai scorpie rea care se preschimbase
în zburător prin veac, cu aripi de mătase.
Dar moliile urii, mocnind, făceau prăpăd
și rodeau catifeaua... și-am început să văd.
Pe cruce de minciuni, cu-ale vrăjitoriei,
cine mă răstignea? Asul bufoneriei!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruci de catifea
M-ai răstignit o vreme, pe cruci de catifea,
cu voia mea de suflet, pentru plăcerea ta.
Credeam că ești ca mine, din Soare zămislit,
și-n mijlocul furtunii, în DOI am fi vâslit.
Dar eram adormită când, în crăpat de zori,
mi-ai pus cătuși de ghimpe și eu credeam că-s flori.
Buchete de dureri, stropite cu otravă,
zilnic îmi dăruiai... spunând:"Cât mi-ești de dragă!..."
Și-am amețit deodată, pe cruce, neștiind
că pe sub catifele curgea iad clocotind.
Erai scorpia lui care se preschimbase
în zburător prin veac, cu aripi de mătase.
Dar moliile urii, mocnind, făceau prăpăd
și rodeau catifeaua... și-am început să văd.
Pe cruce de minciuni, cu-ale vrăjitoriei,
cine mă răstignea? Asul bufoneriei!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă...
Dacă ți-e drumul vieții îmbogățit de stele
Ai grijă ca, în grabă, să nu pășești pe ele,
Dacă, zburând, pe aripi îți va-nflori o floare,
Cu ploi de suflet ud-o, și n-o-nvăța să zboare!
Dacă în nopți cu negrul din nedorite plângeri
Te vor chema-n adâncuri întunecații îngeri,
Tu cheamă răsăritul din cânt de filomele
Și mergi pe raza vieții până ajungi la stele!
Dacă-ai lăsat în urmă iubiri neîmplinite,
Cu inimi sfâșiate, pe cruce răstignite,
Întoarce-te din drumul spre falsa mântuire
Când inima ți-e goală de orice răstignire!
Dacă-n păcatul șapte ți-e ziua scufundată
Și nu-ți găsești Lumina de Biblie-arătată,
Tu caută iubirea, ce zilele-ți va duce
Spre Cerul nemuririi, pe aripă de Cruce!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învierea
Trecut-a sâmbăta-n mâhnire,
Și noua zi în cer lucește;
Pe Domnul său cu tânguire
L-așteaptă turma și scârbește.
"Ca scăpărarea de lumină
Eu voi veni la judecată!"
A zis El, și acuma iată
I-i mut mormântul în grădină!
Dar sufletul Mariei crede
Și dragostea îi este mare;
Ea adevărul îl prevede,
Luptând cu-ntâia necrezare.
Miresme strânge și aduce
Ea la mormânt: într-însul nime...
S-aude: "Cel murit pe cruce
A fost furat de jidovime!"
[...] Citește tot
poezie de Valeri Briusov (aprilie 1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covor de flori
Ți-au așternut și flori și haine
Când, triumfal, intrat-ai în oraș
Dar câți au înteles acele taine
Ce pot călăuzi pe-un nou făgaș?
Fierbea Ierusalimu-n așteptare
S-au adunat, pe străzi, mulțimi
Dar câți dorit-au cu ardoare
Să-și 'nalțe visul spre 'nălțimi?
Și-ai auzit ovații multe
Dar ce puțini erau dispuși
Să Te urmeze, să Te-asculte
Și să deschidă spre Cer uși!
Mult n-a trecut doar patru zile
Și-n vinerea ce a urmat
Acele suflete ostile
Te-au dus și Te-au crucificat.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici (12 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre crucificare și suflet, adresa este: