Citate despre cultură și poezie, pagina 3
Pescarul
Deși eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând țigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat și gri
În haine cenușii de Connemara
Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez și să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.
Toată ziua l-am privit atent, față-n față,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceață
Și realitatea-n primordialul arhetip:
Oamenii de azi care nu-mi plac
Și morții pe care i-am iubit,
Lașii stând pitiți veac după veac
Și obraznicii trăgând folos necuvenit,
[...] Citește tot
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem naște din cenușă
Finalul e trist Poete
și mă doare să asist
la cultura care moare
pe-un val prea pesimist.
Dacă în loc de prostituție
Pusă în drept pe-un piedestal,
poezia - instituție
n-ar fi instinct carnal,
Omenirea ar renaște
bob de rouă în cuvânt.
N-aș mai ezita minute
să m-aplec și să mă-ncânt.
O durere în piept mă învinge
nu-mi dă voie ca să tac,
pune vreascuri, foc încinge
sub drapatul catafalc.
[...] Citește tot
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie banală
cândva într-un timp care
nu este al vostru
eram cu Nichita
Stănescu
la Arenele Romane
apoi la B. C. U.
la o Eminesciană
Caramitru recita balcoane
aurite
din nuferi
Bușulega ministru
trona marea adunare
eu acum scriu
rămășițe de cuvinte
adunate de la masă
cuvinte atunci...
nerostite.
dar nu puteți să-mi interziceți
să zic două cuvinte
ale lui Nichita.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (17 iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai mult timp alocat pentru rugăciune, lectură, plimbări în natură, evenimente de veritabilă cultură (muzică, poezie, teatru, pictură) îl ferește pe om să devină un social parazit, o... scursură.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unde sunt eu?...
Ne lăudăm cu diplome primite,
Dar nu spunem că toate sunt plătite,
Iar dacă n-avem bani în buzunare
S-a zis cu diplomele de onoare
Suntem poeți cu toții, dar câți oare,
Rămâne-vor în cărți nemuritoare?
Vă spun fără invidie sau ură
Că numai banul are azi cultură
Ce ifose ne dăm dacă la poartă,
Într-o revistă croita cu artă
E poza noastră și o poezie
Și le postăm cu mare frenezie
Și mulțumim cu mare reverență
Deși primim ades indiferență,
Acelora care își fac castele
Cu nume care, rareori sunt stele
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Craiova
Din timpuri străvechi și tulburi, după cum ne spune slova,
Izvor de mărețe fapte și cultură ni-i Craiova;
Aici și-a făcut Bănie marele Mihai Viteazu',
Iar cu cei ce n-au vrut pace, am știut schimba macazu'!
Tot olteni și Amza Pellea și poetul Păunescu,
Moșteniri de preț lăsat-au Titulescu și Sorescu;
Avem muzee și teatre, festivaluri de-anvergură,
Excelăm atât în știință, cât și-n artă și cultură!
Treptat, cetatea se-nveșmântă cu un iz monumental,
Câștigând în eleganță și respirând occidental;
În viitor mai frumoasă, mai mândră, va fi Craiova,
Căci Oltenia întrece și Ardealul și Moldova!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Grook de consolare
Desigur, te doare
când pierzi o mănușă,
dar închipuie-ți durerea
pe care-o simți n-o pot exprima
când, după ce-ai pierdut una,
o arunci și pe cealaltă,
pentru ca apoi
s-o găsești pe prima.
NB. Piet Hein,1905 1996, a fost un savant danez, filozof, matematician, inventator, arhitect și poet.
El susținea că marea falie culturală care ne desparte nu este cea dintre "a avea" și "a nu avea", ci dintre " a
cunoaște" și "a nu cunoaște".
* GROOK, " gruk" în daneză, termen creat de Piet Hein, este o formă sofisticată de aforism rimat,
caracterizat prin ironie, paradox, concizie și uneori prin accente satirice.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cultură și poezie, dar cu o relevanță mică.
Da!
da, da, da!
nichita era
rus, da numa pe jumate de gură
în rest viețuia
la ploiești într-un apartament din bucurești
habar nu avea pe atunci
că timișoara va fi
capitala lui culturală
mult după 2000
și una de seri
în care nu s-au mai scris
poezii
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spunea Eminescu...
Sunt poeți multi și "poiate",
În ziua de azi, cu duiumul.
Ehehei!
Fără diplome, la scris nu îți da drumul.
Doar pe ei.
Nu contează ce scrii tu dintre simțiri,
N-ai respect în fața lor, decât cu lingușiri.
Valoare nulă.
"Nu mărindu-te pe tine, lustruindu-se pe el",
Spunea prea trist Eminescu despre cel mișel.
Cap de... bulă,
Spumă efemeră, așa vânt ce se îndoaie.
Și-au cultura cât au alții jos... pe foaie.
Ia măsură.
Și-au cultură.
poezie de Cristian Cruți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea de pe urmă...
Vă rog, iertați bădărănia mea de moldovean
Din stânga Prutului, și fără educație aleasă.
Credeam c-aici, în dreapta, măcar aer am...
Dar nu, eu nici aici nu sunt în Țara mea, acasă.
În stânga Prutului eu ma sufoc de izul rusofon,
Iar dreapta îmi impută lipsa de cultură.
Chiar n-ai tu, Țară, pentru mine un șopron,
Ce m-ar adăposti de friguri și de ură?!
Chiar nu găsești tu, Țară, pentru mine-un vad,
Să-l trec nestingerit, nedezbrăcat la vamă?
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versofilie
E gravă boala; somnu-mi face versuri
Și dialog, fără vreo rimă, parcă-i slut.
Iar lumea-i plină de poeți, poete, eresuri
Doar; idei ușor de autorizat, fără statut!
Ce bine-ar fi să poți vorbi normal; nu sacadat,
Nu ca-n latină... Ar fi prea mult, pentru ce-avem cultură
Azi, când roman este prin reviste doar, desenul animat...
Și cartea-i "Solitaire", un pocker... filmele, aventură!
Oh, câtă școală avem; clădiri private, cu mulți dascăli
Din răspopiți inculți, mai proști decât elevii,
Studenții -ce-ntâlniri își dau în aule, prin alte săli-
Făcându-și versuri, vărsături... Cum pâinea-i grâul plevii!
Olimpicii, nu-s din Olimp, sunt figuranți "on line",
Ce-și citesc temele din poale, la camerele ascunse
Și dialogu-i numai; super, "cool", mișto e, sau e fain...
Băieții-s în afaceri-troc, fete-n simțiri de mult, de... mult străpunse!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glorie și deșertăciune
Voi pentru cine scrieți? Pentru popor? Nu cred.
Vă-ntreb descumpănit, pe la vreo sindrofie,
Când mă-ntâlnesc cu viermi, ce rod din mărul putred,
Al noii poezii, lipsită de grafie.
Cu vorbă redundantă și fără armonii,
Delirul la vedere, truisme derizorii,
Cu strâmbe suprapuneri de false simetrii,
De gângavi ridicați la rangul de notorii.
Nu spuneți nimic lumii, bolborosiți prostii
Și-amestecați cuvinte ca niște scamatori,
Ducând în derizoriu înscrisul pe hârtii,
Prozaici și ridicoli, voi bieții amatori.
Visați supremații, în clasamente șchioape,
Clamând inconștienți, cu tâmpă detașare,
Că geniul e în voi și vine să se-adape,
Din nerozii obscure ce-ascundeți în sertare.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetare
Azi în drum către Mizil,
Mi-am pus marea întrebare,
Cum s-a dezvoltat, ce stil,
Ce cultură, ce schimbare!
Oamenii-n idei se-ntrec,
Văd cum viața i-a amploare
Și cu vervă ei petrec,
Cu visul de-ndestulare...
Timpul, e de a lor parte,
În vâltoarea iernii sumbre
Și politica le-mparte,
Subiecte cu a ei umbre...
Electorii umplu pagini
În ale zilelor șuvoi,
Transformarea-i fără margini,
Măsluiri, minciuni, nevoi!
[...] Citește tot
poezie de Marilena Dumitrescu (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce te-ai dus, Luceafăr (sonet)
DE CE TE-AI DUS, LUCEAFĂR
(sonet Luceafărului Eminescu)
De ce te-ai dus, Luceafăr, pe Drumul Robilor?
Că de dorul tău freamătă Codrii Vlăsiei
Și ciocârlia cântă oda nostalgiei;
Iar barca te-așteaptă pe lacul nuferilor!
Pe raza ta e ninsoarea florilor de tei,
În astre să duci balsamul primăverilor
Și-n amurg să răsari din pleoapele norilor,
Peste codrii scuturând veșminte de scântei.
Cu mare fast ți-am pregătit aniversare,
Toți prietenii de versul tău îndrăgostiți,
Că ești Eroul Culturii Naționale.
Prin veac de neuitare te așteptăm smeriți,
Din apusurile cu vremuri epocale,
Iar plopii te așteaptă prin toamne, desfrunziți.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PIF
Poet și epigramist,
In Cenaclul umorist,
Foarte talentat artist;
Valoros om de cultură,
Având fler și în sculptură...
Scriitor și fabulist,
In toate e un expert,
Le îmbină cu talent;
E și caricaturist...
Secretară a sa soție,
Cu drag să-l ajute știe...
Un cuplu de admirat!
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ
Din Ipotești s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul și pământul.
Omenirii-i luminează
și calea, dar și cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei românești
în cultura mondială,
mereu să strălucești.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialogurile cu scriitorii din ariile mondiale ale culturii sunt, într-un fel, impulsuri către necunoscut: discuții și întrebări fără ultimul cuvânt, rătăciri în imaginar și cotidian, în patri vânturi, întrucât arta este încă mister. Izbucnirile ei, ale poeziei, stau sub semnul Nescio quid-ului clasic.
citat din George Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colega
Prea mulți colegi, prea mulți dilii,
Prea multă fierbere de-a-n proasta,
Colegi cu rime străvezii,
Îți fură până și nevasta.
Te freci de ei pe la lansări,
Analfabeți de conjunctură,
Maeștri sunt la provocări,
Doar nesimțiți, cu multă gură.
Plin de " poeți " și " scriitori ",
Invazie ca de lăcuste,
Sunt erudiți, și știutori,
Provin din mame balabuste.
Se trag cu tine de curea,
Pe umeri bat prietenește,
Prin vene sânge de lichea,
Și neamuri proaste le mustește.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de noapte
A suflării nemișcare.
Un chip de animal
Încremenit de-albastru, sanctitatea lui.
Imensă e tăcerea-n piatră;
Masca unei noptatice păsări. Blajin triplu acord
Se contopește-ntr-unul. Elai!
Chipul tău Se-nclină mut peste-albăstriile ape.
O! Voi liniștite oglinzi ale adevărului.
Pe singurătatea tâmplei de fildeș
Răsare palida reflexie a căzuților îngeri.
Comentarii
Trakl nu este "poetul nopții" chiar dacă așa o vrea "clișeul"! Atât seara cât și dimineața apar preponderent în poeziile sale. Crepusculul este motivul de bază a celor două din urmă (apus/răsărit). Totuși avem aici un "Cântec de noapte".
Poemul începe cu "suflarea" (divină), respirația e încremenită în lut (piatră), aici începe istoria omenirii. Această interpretare poate părea a fi prematură, dar "nemișcarea" indică în mod clar acest lucru.
Trakl, chiar dacă a întrerupt școala, avea o cultură umanistă profundă și diferențiată. În "inventarul" ei este inclusă și doctrina aristotelică a "nemișcatului Dumnezeu" ca "primul mișcător", primul care a pus cerul și pământul în mișcare. "Un chip de animal/ Încremenit de-albastru" devine lizibilă ca o interpretare extrem idiosincratică a doctrinei lui Darwin despre descinderea omului îmbinată cu povestea biblică a Creației Divine.
Acest om se transformă la Trakl într-o "nemișcare", ca și cum aceasta ar fi cea mai înaltă formă umană de a se apropia de chipul și asemănarea cu Dumnezeu, "tăcere-n piatră", "mască". Caracteristica acestei poezii este, în mod cât se poate de vizibil, "nemișcarea".
Imobilitatea lui Dumnezeu pare să se reflecte în "încremenirea" celei mai înalte creaturi ale sale, modelate după chipul și asemănarea Sa. "Singuraticul", omul în oglinda adevărului, este marcat de "temple de fildeș", o imagine statuară. Dar această asemănare este în mod clar ruptă. O altă imagine intervine, imaginea lui Narcis1 care se uită la sine în luciul apei și se îneacă în dragostea pentru sine însuși. Dar Trakl se referă
oare Narcis? El numește personajul "Elai", (fata din măslin) care este o figură antică grecească a fertilității. Din numele acesta se pot forma atât "Elis", cât și "Elai". În ebraică "Eli" înseamnă "Dumnezeul meu".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cultură și poezie, adresa este: