Citate despre curcubeu și suflet, pagina 3
Au trecut anii și de atunci, cu șuierat de crivăț prin hornuri, cu doine și basme în jurul jarului din vetre, cu ciripit vesel de păsărele și curcubee așternute peste dealuri și câmpii, cu adieri de zefir și murmur de izvoare, dar nimic n-a putut să închidă rana sufletului meu.
citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi se întrezărește o grădină cu flori minunate, pârâiașe, copăcei cu liane și un cer albastru de suflet cu doi norișori pufoși între care răsare un curcubeu sublim... colorat.
citat din Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre scurtimea timpului
Dacă-aș putea trăi fără să mă gândesc la moarte,
Uitând risipa timpului și-a sufletului degradare,
N-aș dori decât să fiu trup cu caldă răsuflare
Având de lumina zilei și de trilul de păsărilor parte.
Aș putea sta netulburat mereu, zi după zi
Urmărind cum crește iarba, curcubeul schimbător
Al florilor de la albastru la galben, de la roșu la gri,
În perfect acord cu secvențele-anotimpurilor.
Aș putea, îngăduitor, permite timpului să mă îngroape,
Dar mă dor orele care trec din întuneric în întunecime.
Iar eu acum chiar nu vreau să zac cu pantalonii-n vine
Și cu bastonul lângă pat, pentru că moartea e aproape,
Trebuie să fiu treaz, să fac ceva în fiece minut.
Mormântul ne dă apoi timp de-odihnă, neîntrerupt.
poezie de Hemminger, Graham Lee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Două cuvinte cât o mie de ceasuri se prelingeau în atingeri diafane
până la marginea curcubeului.
Două cuvinte cât sufletul poemelor se azvârleau cascadă din vârful trăirii,
trambulină de adâncit în continente degetele urmelor.
Două cuvinte cât stelele strălucinde
se rostogoleau pe calea flămândă de lună.
Se dezbrăcau de umbre, torțe de sădit la ușa pieptului,
modelând în ispitire pereții gândurilor.
Două cuvinte cât spiritul naturii mișcă între buze aerul universului.
În și dincolo de auz, își lămuresc conturul între bătăile inimii. (2.07.2020-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (2 iulie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cred...
Eu cred uneori că nu ai plecat
spre infinitatea nemărginită
ci ai vrut doar să zăbovești un pic
pe aleile înmiresmate,
invadate de culorile curcubeului,
pentru a percepe mai bine
trilul inocent al păsărilor,
glasul gingaș al florilor...
Cred că ai vrut să auzi adierea vântului,
să-ți scalzi ochii în roua dimineților de toamnă.
Și mai cred că ai vrut să mai stai măcar o clipă
cu caii pe care îi iubeai atât de mult,
să le auzi strigătul mut,
să te mai doară o dată suferința lor...
Cred că ai vrut să-ți încarci sufletul
cu toată magia acestei lumi,
iar apoi, eliberată de toată durerea,
îngerii să te poarte spre Soare, spre Lumină,
și de acolo, încărcată de frumusețea sufletului tău,
să-i poți dărui etern Cuvântul
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară, Simfonie Vivaldiană
Primăvară, Simfonie Vivaldiană
Îmbăiată în raze de soare,
În piața cerului speranță și culoare,
Sfințește-mi bucuria de-a trăi,
Așa cum am visat că o să vii din nou,
Primăvară, pleiada tinereții în floare,
Bucurie sufletească, magnific bibelou.
Basm cu zâne bune și cavaleri destoinici,
Primăvară hulpavă de vise mărețe,
Fii pecete vie a marilor mele împliniri.
Primăvară râvnită, romanță nepieritoare,
Aripi largi, în zbor vioi, albastru cânt,
Curcubeu divin sub raze soare,
Ești rai pe pământ pentru copii și oameni.
Primăvară, tinerețea bucuriei în floare,
Vis artistic, solfegiu de armonii sub soare,
Fii cortegiul meu de bucurii
În veșnic alai de sărbătoare.
poezie de Valeria Mahok (17 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești curcubeul sufletului meu
Din povești cu un final duios
Mi-am ales culorile iubirii,
Un curcubeu cu sufletul frumos
Ce vopsește ceru-ntineririi.
Îl port la gât și îl mângâi în vis,
Îi sărut fundalul dintre nori,
Închipuindu-mi că tu ești în dânsul
Și mă ridici prin ploaie uneori.
Blândețea lui este blândețea ta
În clipele astrale dintre nopți,
Mă plimbi în cer cu Caru-i Mare
Ungându-i cu iubire spițele la roți.
Ești curcubeul sufletului meu,
Sămânța-i ce zvâcnește-n univers,
Seamăn-o să prindă nemurire
Chiar prin sărutul dăruit ca vers!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina de april
Ți-aduci aminte lacrima de zeu,
încremenită-n zarea cenușie
născând trei arce mari de curcubeu
din însoțirea cu lumina vie
ce ne lega privirile profunde
în care reciproc ne scufundam
descoperind sfioși în limpezi unde
luciri de perlă-n care doar speram?
Și cum sub pasul meu felin
alunecând prin roua dimineții
scotea pământul aburi de suspin
înfiorat de apăsarea vieții?
În zorii zilei blânde de april
privirea ta cu verde iz de iarbă
găsea în ochii mei pământ fertil
în care rădăcinile să-și piardă...
[...] Citește tot
poezie de Adina Stoicescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție nu îți e dor?
Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.
Îmi e dor de acel curcubeu
Ce-l priveam împreună, mereu
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.
Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute să dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.
Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostește-mă
Înveșmântată ca o vestala
Învăluită în speranță
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aștept ca o statuie
Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeași copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbrațișare. Aș zbura...
- strigă-mă! Ți-am spus; și a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subțire
printre armonii jefuite de cântec
Când ești departe
Rostește-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
și ai să vezi cum o petală
[...] Citește tot
poezie de Elena Armenescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnare
Este adevărat,
Eu nu sunt cel așteptat.
Eu nu iau munții în spate
Să mă duc cu ei în singurătate.
Nu am timp ani să număr,
Nu pun secera lunii pe umăr.
Eu nu iau soarele în mâini,
Nu arunc cerul la câini.
Eu trec prin viață
Ca printr-o zi cu ceață.
Tinerețea mea e o stradă
Pe care se topesc oameni de zăpadă.
Eu nu aplec sferele
Să caut în părul nopții stelele.
Nu sunt făuritorul de pâini,
Nu aduc zorile în mâini.
Eu nu sunt profetul care să moară pe cruce,
Nu am ce să spun, nu am unde mă duce.
Dar sufletul acesta cu șerpii curcubeului în plete,
Sufletul acesta chinuit de sete,
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol din Scrisori către plante (1936)
Adăugat de Elena Druță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Suflete verzi
mi-e verde sufletul
ascuns în celulele unei tristeți prea dense
visele răsfirate pe sârmă au înghețat
ca un prădător mi-ai aspirat angoasele
așa am putut să-mi văd neliniștile la microscop
să nu plângi, copile,
dacă noaptea îți rămâne în brațe
iar gândurile iau forma inimii
când toate tristețile își vor da mâna
tu vei găsi curcubeul pierdut
poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a primit la pieptul ei, pădurea
M-a primit la pieptul ei, pădurea
Și pe umeri, păsări mii mi-a pus.
Luminiș mi-a strecurat în suflet
Și-am rămas, de dragoste pătruns.
Și m-a legănat pe crengi de vise
Când cu frunze m-a împodobit.
Și-am simțit că mă ridic la ceruri
Când pădurea-n suflet m-a primit.
Și-am găsit la ea, atâta vară,
Soare-n triluri, zumzet, clipocit!
Și-am iubit atunci, întâia oară,
Tot ce are viața de iubit:
Raza, floarea, drumul și înaltul,
Râu lunatic ce ridică nori de vis,
Curcubeul, foșnetul, cântatul
Din pădurea vieții-paradis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copila mea
Lacrimă de rouă
căzută,
pe frunza pământului.
Am primit în dar
prin venirea ta,
bucuria - trăirii
și un ocean de dragoste.
Ca un înger de lumină
ai adus strălucirea
din stele
în viața noastră.
În ritm de dans țărănesc
reverși peste noi,
parfum de flori
de primăvară
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (10 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un cer numit copilărie
Am aprins o stea pe cerul nopții;
seamănă întrucâtva cu mama.
Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini.
Doar o inimă cu mult trup;
Mă urmează desăvârșit prin guri de lumină
care înghit întunericul.
Aici e pământul cerului, aceștia sunt sâmburi - mi-a spus.
Mă zvârlea dintr-un pântec în alt pântec,
înconjurându-se cu mine...
Am văzut hărnicia omului cum rodește în spicele de grâu ;
pâinea devine mai rumenă în sudoarea
celor care o urmează cu credință.
Are gust de pace și de înțelepciune ;
pâinea ține trează fruntea omului.
M-am ridicat între văz și auz să pot atinge
glasul ciocârliei;
mi-am înălțat fruntea peste ceva ce nu avea sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Actualitatea Literară (Revista USR, Lugoj - ian 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un copil
Sunt un copil!
Nu-mi distrugeți copilăria!
În lumea mea sunt îngeri cu aripi de catifea
Și stelele au culoarea curcubeului...
E drept că dorm cu ursulețul de pluș
Pe care bunica mi l-a dăruit
Să mă protejeze de lacrimi.
E drept că dorm cu broscoiul fermecat
Și maimuțica de blană,
Dar ele sunt parte a copilăriei
De care nu mă voi despărți în veci.
În lumea mea, florile au nectar de vise
Și fluturii se înalță spre Dumnezeu,
Aducându-ne pe pământ, Duhul Sfânt.
Copiii îl au pe Dumnezeu în sufletul lor!
De aceea sunt și voi rămâne copil!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am furat...
Am furat o rază de soare
Și am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.
Am furat nopților o rază de Lună
Și mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.
Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Și mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranței neestompat.
Am furat din frumusețea florilor
Și din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boare de dor
Vinde-mă de nu mă dorești
Unei palme rătăcitoare
Ca un trandafir ce-l jelești
Când pe marmure fad moare
Să mă ridic in boare de dor
Să cad în ploii suvițelor
Arzând în aure de curcubeu
Floare a sufletului meu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esența nemuririi
Iubită, mamă, ori soție,
Sau soră, ori femeie sfântă,
Cu dalta, sculptorii-ți spun ție
Tot ce în inima lor cântă.
Penelul pictorului este
Dezlănțuit să preamărească,
Făptura ta într-o poveste
Ce-n curcubeu stă să-nflorească.
Dar eu, Poetul, sărăntocul
Ce are-n suflet doar Cuvântul,
Cum, oare, să-ți descriu norocul
De-a lumina întreg Pământul?
Minune ce-ți slujești menirea,
Cum să-ți arăt prin vorbe, rostu,
Că tu ești însăși nemurirea,
Născând pe Dumnezeul nostru?
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Everestul meu
Nu răsăritul de soare îmi umple lăuntrul cu lumină,
Înseninându-i sufletul cu fâlfâit de raze, paloarei,
Ci curcubeul tău pus adăpost sub coastă
Reinventând inimei roșu în trup, regală culoare.
Nu miresme rare îmi suflă prin narine Infinitul
Nici vuietul mării când îmi cuprinde asurzitor timpanul
Tânguindu-și durerea în spargeri de țărm cu valu-i bătrân
Ci adierea aburului, sorbit din palatul gurii tale, veșnicie.
Nu murmurul neprihănitelor petale renăscând dimineți,
Pierdute ca apoi să se reîntoarcă mai aromate,
Ci bobul de rouă nesfârșit de pe seceta buzelor mele
Când tu îl reverși deasupra șoptire, sub formă de-alint.
E tresaltul inimei tale cuprins între adorări și tumultul
Zbătăilor, răspândit prihană prin avuția-mi fierbinte;
Nicio stea sprijinită pe margini de rai, necuvântul,
N-au reușit să îmi pătrundă umbra ca tine, preasfinte!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre curcubeu și suflet, adresa este: