cuvinte şi dinţi

Cioara iese la vânătoare

Cioara
S-a hotărât să experimenteze cuvinte.

Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguţe –
Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,
Cu dinţi puternici.
Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.

Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au ţâşnit ca din puşcă,
Răsunătoare.
Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?

El s-a metamorfozat într-un buncăr de beton.
Cuvintele se roteau gălăgioase în jurul lui, protestând.

Cioara a transformat cuvintele în proiectile, bombardând buncărul.
Bucăţi de beton zburau prin aer – un stol de grauri.

Cioara a schimbat cuvintele în arme de vânătoare şi a ucis graurii.
Graurii, în cădere, au devenit nori întunecaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat de prea multă iubire

Toate trec ca fumul pe ape
Dar inima mea s-a oprit sa mai bata
adio îşi spun cuvântul
păsările şi-au ciocnit aripile de piatra zborul ciocanelor minţii e tot mai greu
Sint vinovat de prea multă iubire între mine şi Dumnezeu
E o apa limpede fara poduri doar cu glasuri de îngeri curaţi
miezul nopţii se intoarce-n balanta
ziua, dinţii îşi ascute păpuşa
ştiu că va ninge cu ferestre şi chei ce deschid cerului uşa
E prea târziu pentru cuvinte din moartea înserării
clopotul suna
lupii se întorc în orbite şi se privesc în ochi, pătrund către luna latrind către luna

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinarul inimii

Trec prin zile necunoscut de semeni,
vorbele le rostesc în gând,
să nu-mi simt dinţii cum muşcă din cuvinte.
Nicio zi nu-mi fură ochii,
nu-mi atinge privirea,
unele sunt blânde ca un câine bătrân,
altele, nărăvaşe ca un armăsar scăpat din pripon.
Fiecare are un perete de tristeţe şi unul de bucurie
pe care-i înghit rănile pământului.
Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci
sub care nici o umbră nu e de-ajuns
pentru tandreţea cu care-mi acoperi visul.
Poate o să vină noaptea
cu zvârcoliri fără durere, fără lacrimi,
doar cu braţele tale înlănţuind
un trup cu aura iubirii
rămasă de veghe,
ca un felinar al inimii
cu flacăra mică.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă lepăd de tine

Crezi că dacă îţi cresc aripi
ai să-mi temperezi sprinţara mea inimă?
Biciuieşte-mă
loveşte-mă
fă-mi carnea franjuri
fă-mă să sufăr
aruncă-ţi pătura cuvintelor salinice
peste rănile mele sângerânde
prin stomac
simt numele tău
cum ustură
cum se strecoară
printre dinţi
printre buze
cum strigă draconic
să mă lepăd de tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei mai aproape

De ce-ţi sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare?
De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Şi din Ninive?

De ce, când plângi,
În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Şi crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristeţea blondelor opale,
Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânţi,
Cu tine cântă un infinit de armonii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

România.fin de siecle

cunosc în sfârşit ticăloşia oamenilor blânzi
cunosc aceşti oameni cu mâini umede şi
rotunde, gata să mângîie pe fiecare

sunt zile în care
oricare dintre noi
poate fi consecvent şi meschin
hotărârea de a nu miri
de a rezista
am luat-o şi noi
copiii mizeriei
vinovaţi de a ne fi născut
între două secole
între o coadă la carne
şi una la ouă
de crăciun nouă ni s-au arătat
oameni făcuţi zob în direct
am crescut în burta câinelui
care în noaptea aia

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Vlădăreanu din Ce pot distinge în întunericul sălii, Europa. Zece cântece funerare (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În noaptea aceasta
iubito mi-e foame de tine mai mult decât ieri.
Palma stângă te cere şi cea dreaptă te vrea.
Dinţii gândului meu sunt flămânzi.
Dă-mi jugulara inimii tale să mă hrănesc între timp ce cuvinte însetate de iubire pe lobul urechii alunecă în delir şoptind:
Mi-e foame de tine iubito... de dragostea ta azi, mai mult decât ieri!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea cu gura

Ea se arata ca un inghet
miscator al durerii.
Un sus spre sus incolacit,
rupand in tacere dantura serii.

De dupa negru, deschide
absente absorbitoare
taiate in cruce, de-o gura
cu fildesi, si vorbitoare.

Se trage din osul de idol cioplit
al respirarii, pe cand adorm
spre alunecarea intr-una de cer,
peste sternul enorm.

Lam-lem, lam-lem
al respirarii pe cand adorm.
Lam-lem, lam-lem
al respirarii pe cand adorm.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

noaptea şiruri de gânduri
foşnitoare ca o sumă de hârtii rupte
frământă mintea,
imagini asemeni unor sâmburi striviţi între măsele
se pierd în obsesii
evadarea dintr-un labirint de cuvinte dă
gustul amar al iubirii pierdute
timpul arcuit sugrumă libertatea orelor
înroşite de coşmar
etichete albastre
ca o dimineaţă liniştită
le pun doar desenelor copilăriei.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremea aceea, se afla un viteaz pe nume Greuceanu. Auzind şi el de făgăduinţa împărătească, ce se gândi, ce se răzgândi, că numai îşi luă inima în dinţi, încumetându-se pe ajutorul lui Dumnezeu şi pe voinicia sa, şi plecă şi el la împăratul să se închine cu slujba. Pe drum se întâlni cu doi oameni pe cari slujitorii împărăteşti îi ducea la împăratul ca să-i taie, pentru că fugiseră de la o bătălie ce o avusese împăratul acesta cu nişte gadine. Ei erau trişti, bieţii oameni, dară Greuceanu îi mângâie cu nişte vorbe aşa de dulci, încât le mai veni niţică inimă, că era şi meşter la cuvânt Greuceanu nostru. El îşi puse nădejdea în întâmplarea aceasta şi îşi zise: "îmi voi încerca norocul. De voi izbuti să înduplec pe împăratul a ierta pe aceşti oameni de la moarte, mă voi încumeta să mă însărcinez şi cu cealaltă treabă; iară de nu, sănătate bună! Mă voi duce de unde am venit. Asta să fie în norocul meu; niciodată nu strică cineva să facă o încercare".

Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spital

Nu-nţelege vorba, sire.
Zice-acelaşi general,
Camarazi, să nu vă mire
Că-ntr-acest spital

Nu-nţeleg nici doi cuvântul
Ce-l vorbim, căci li-e străin,
Sunt vitejii din pământul
Cel de râuri plin,

Pe-unde trec ei veseli vara
Peste munţii suri şi goi;
Ei de-acolo sunt, din ţara
Turmelor de oi...

Scoborând din munţi de-a dreptul
Par în lupte-oşteni bătrâni,
Aţi văzut cum pun ei pieptul
Sire, sunt români.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi vine să-mi scriu

o poezie bună ca o friptură arsă
confuză de la fumul scos în exces
mestec cu dinţii rari şi spălaţi
de smalţ între culori lăsat uşor
pregătesc pana de gâscă albă
ascut atent capătul cornos întins
sub fulgii albi suflecaţi fierbinte
după titlu mă întind în pijama
să visez cuvintele potrivite aduse
de un flux marin strâns în noi
nu-mi pasă dacă trec pe lună nouă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş avea talent la scris

Dacă... dacă... inima ar fi arsă de iubire
Prometeu s-ar plimba sărac
printre amnare şi cremene
zidite în dinţii de fier ai pământului...

dacă muzele ar zace în letargie
sărate de atatea flori
n-aş chema oare naiadele
să danseze teluric
pe-o rază din noapte?

dacă templul iubirii ar fi Ierihon
aş chema o Ana să o încing cu brâu de pietre
zidindu-i cuvintele în creneluri de nisip...
să-i fie rostirea cristalin de lac oglindit până la cer...

dacă aş arunca privirea în adânc de ocean
l-aş căuta pe Neptun
să-mi coase ochi de albastru
dintr-un solz de peşte rămas din...

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutător de cuvinte

nu am avut timp să mă fac
căutător de cuvinte
a trecut prea mult timp,
scrisul mi s-a sucit
reumatic spre toamnă
când încep să-mi rod unghiile
de emoţie

şoaptele mi-au rămas de filigran
în scoarţa copacilor

simţurile mi s-au tocit
de la treacătul norilor
peste sprâncene
ca şi măselele cu care tot rumeg
nopţile
în care am umblat cu spinarea
cocârjată
să mă caut în mine

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel (în loc de prolog)

Imprudent am pus culorile în morişcă
Şi le-am învârtit,
Le-am învârtit până la alb.
S-au dus de-a valma anii,
Amintirile, visele
Într-un tărâm de o culoare fără culoare.
Am vrut să mă opresc puţin, să strig la ele,
Dar şi strigătul s-a oprit în cascadă.
Torentul mi-a luat cuvintele neauzite
Şi le-a târât în marele infinit al mişcării.
O pălărie de paie, uitată la cişmea,
Şi plânsul meu de-acasă, s-au învârtit până la alb.
Un ghiozdan cu manuale,
În timp ce căscam gura la vitrină,
Şterpelit de cineva, s-a învârtit până la alb.
Vecinul bătut cu varga, la gardul cu sârmă ghimpată,
De soţia lui geloasă,
S-a învârtit până la alb.
Întâia senzaţie de înot şi întâia probă de înec
La ştrandul Bivol, s-au învârtit până la alb.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de George Meniuc (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ne ţine-n amintiri

În durerea ascunsă-n cuvânt
Câinele nopţii latră la vânt,
Curioşii iau pietre şi-aruncă
Pe urma florilor pictate în luncă.

Tot ei taie vârfuri înălţate
Şi le umplu cu grele păcate:
Mai eşti cu mine sau ne-am părăsit
Pe catapeteasma de vis înverzit?

Întrebarea-i pusă printre dinţi,
Stăm fericind în sânul unor sfinţi
Şi răspundem cu vocea nemiloasă:
Iubirea ne ţine-n amintiri, acasă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dragostea

să ţesem din lumină conduri pentru prinţese
din coame de-întuneric să împletim sumane
şi-n aşternut de frunze să lăsăm gura-n pârga
te dezbrac de cuvinte mă dezbraci de-înţelesuri

ca două stânci golaşe străbatem îndoiala
şi-n undele uitării ne pierdem răsuflarea
din şoapte-încremenite strunjim degete noi
descoperind magia adânc sădită-n noi

din degete de foc curg rune şi-alte semne
şi dinţii scriu povestea trăirilor eterne
un geamăt se prăvale în hăul necuprins
şi din adânc răspunde chiar tartorul închis

adâncă-i resemnarea şi trist e orizontul
când un cuvânt desparte chiar cerul de pământul
trăirile se-agăţă de nava eşuată
şi vântul depărtării cu valuri stă să bată

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştepţi să te muşc şi eu tac (poem dedicat vieţii)

am devenit femeia de carton.
ochii tăi se agaţă de mine,
cu remuşcarea unui geniu ratat,
clopot cu limba in unghi, ca un fulger.
mă priveşti, te privesc... şi tac!

amurgul tropăie prin noi, în galopul copitelor de cristal.
mă înfioară gura timpului, îmi râde-n faţă sărutul palid cu dinţi retezaţi.
mă crezi o cârjă, vrei să te sprijin, dar sunt mai şchioapă decât tine.
îmi perforezi cu dinţii mâna... şi eu tac.

mimezi ceremonia dansului în doi, tentaţi în simţuri dereglate, versuri,
cuvinte zdrenţuite fac cangrenă.
învinsul delir!
o stea agăţată de noapte îmi cere o ţigară.
mai am două, ia tu una!

am devenit femeia de carton decupat,
saltimbanc, arlechin.
tu crezi că sunt jivină

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licori de vioară

te văd de pe fundul unui pahar
care mereu trebuie umplut cu licori
de vioară,

te zăresc de fiecare dată
într-o spirala a timpului
prin luneta măritoare
a unei sticle
efervescente,

nu pot ajunge la tine
chiar dacă aş sparge
marginea paharului
cu măselele
într-o mie de cuvinte,
tot ar mai rămâne câţiva stropi
de nimicnicie
să mă împotrivesc vremurilor
şi pianelor care tot curg,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora poeziei

La ora poeziei
conjug verbul limbii române
să-mi fie martor
împerecherii de cuvinte -
poame coapte
cu sâmburi cât gonadele,
metaforele juisează versul,
o bucată de adevăr
cu dinţii sparţi
îşi face loc în faţă,
rimele se-aleargă şi se-mping
la margine de vers, ideea
ca o dâră
se prelinge iradiind lumină.
E un du-te vino de sensuri
ce se întregesc în tine, cel care
în gând rosteşti sfios
această sarabandă de sunete şi har.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!