Citate despre cuvinte și hârtie, pagina 3
Pârtia cuvintelor
Să te ferească Dumnezeu
de patima poetului îndrăgostit
de literă
de un cuvânt anume o
ori îl poartă în ochi
ori pășește cu măsură neomenească
spre percepția spațiului
plimb dreapta mea pe coala de hârtie
îmi pare că schiază degetele
slalom printre litere abia așteaptă
să fie scrise
cu fiecare semn, pârtia-i mai grea sau
dreapta mea e lama unui buldozer
împinge noianul spre margini ignorate
rămân literele ierbi ascunse
până la această trece ori bulbii!
Să te ferească Dumnezeu
de zăpada acestei hârtii, poetule!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu-s poet
Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinți ca un sărut.
Eu nu-s poet, ci țesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar și abisuri fără Dumnezeu.
Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.
Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât și prost
Și-ai cărei ani pierduți, plini de mizerii,
I-am zugrăvit așa precum au fost.
[...] Citește tot
poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fericit
singur
atât de liniștit
doar cu coala de scris
privind cum se așază cuvintele
goale
scăldate de lumină
precum iubitele
care întotdeauna se întind
numai pe partea mai fericită
a patului
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost cuvânt, întâi
de-am să rămân prea mult întinsă-n vreme
cu ochii ațintiți în asfințit de gând,
am să arunc în tine cu poeme
și poate n-ai să știi c-ai fost cuvânt.
de am s-adorm vreodată cu suspinu-n poală
și-n mersul tău ți-atinge tălpile încet,
am să îmbrac o lacrimă cu tuș rămas în coală
și poate-ai să-mi răspunzi pe-un capăt de bilet.
de nu mai știu cărări și drum umblat vreodată
când răsădeam parfumul nostru-n flori
s-asculți din rouă chemarea spre cascadă
de-ți va fi dor de mine uneori.
de anii s-or grăbi pe chipul meu să treacă
și m-oi sminti în scrieri fără rost
să calci cuvântul tot cu viața mea întreagă
să uiți c-ai fost poem, să uiți c-am fost.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu
iubirea mea care trece
prin poezie nu renunț
la nicio figură la niciun să
rut
vechi de împerechere a doi îndrăgostiți
trec totul pe hârtie
o
coală a4 albă drogată
de atâta alb care așteaptă
versul cuvântul sentimentul
să fie așternut așteaptă
penița trece peste hârtie
lasă
poezia de iubire un sărut
dulce amărui rămâne acolo
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi s-a spus că vorbesc prea mult, așa că m-am apucat să scriu... pe hârtie, pe telefon, pe laptop, dar mai ales pe sufletele oamenilor, îmbibându-mi cuvintele în călimara de diamant a dorințelor...
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Circuitul tăcerii
Tăcerea zburdă pe hârtie
cuvintele sunt niște lupi
tăcerea va muri o știe
dar zburdă cum s-o-ntrerupi
Cuvintele sunt niște lupi
ce urlă iată în consoane
vocalele din cer se rup
plutesc tăcerile baloane
Cum urlă lupii în consoane
tăcerea moare și n-o știe
trezește-o dacă poți Ioane
tăcerea doarme pe hârtie
Cuvintele ca niște lupi
te-or devora în bot de-i pupi
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
Când strigi cuvinte, cad și mor
Plutind ca frunza ruginită,
Vreo câteva clipite zbor
Apoi mă prabușesc, sleită.
În jurul meu nimic n-aud,
E doar o liniște-absolută!
Din verdele pădurii, crud,
Eu mă desprind plângând, tăcută.
Și rătăcind printe tăceri
Crâmpeie de visări revin,
Îmi amintesc că-n primăveri
Priveam spre cerul meu senin.
Acum privesc înspre pământ
Tăcerea care va să vie,
Mă rup din pom și mă avânt
Spre toamna rece și pustie.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (14 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cheamă câmpul
Mă cheamă câmpul,
cuvintele ard în cormană,
stelele sar pe obadă,
ca din trecerea mea pe un dig...
Mă cheamă câmpul,
pe coala albă de zăpadă,
dar bat vânturi
din patru anotimpuri,
în etuva memoriei!
Sămânța fulgeră în traistă
și cu degetele resfirate,
dau să semăn
rodul bogat în primăvara ploioasă,
Mă cheamă câmpul
și trebuie să semăn cuvinte...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri pentru carte
(lui Ion Marin Sadoveanu)
Carte
Sora mea cea bună,
Din ce sfântă-mpreunare
Te treziși la mine-n casă
Intr-o noapte fără lună,
Când,
Cu coatele pe masă,
Obsedat de-același veșnic
Și suspect semn de-ntrebare
M-afundam în întuneric,
Ca un muc de lumânare
Intr-un sfeșnic?
Carte
Sora mea-nțeleaptă
Și cuminte,
Spune-mi, cine
Ma sorti frate cu tine
Intr-o noapte fără lună,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt poetul
care suferă cu versuri
și poezii așezate-n tomuri
ce strivesc bibliotecile
avide de versul magic
hârtia sărută cuvântul
care umple pagină după pagină
lăsat de geniul poetului
să panseze inima cititorilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
A scrie
e ca și cum ai dona sânge.
Poate
chiar ajută pe cineva.
Poate cuvintele mele
sunt vitale
cuiva.
Poate
cuvintele mele
restabilesc pulsul
credinței tale.
Credința într-o nouă, mai bună,
Lume a Cuvintelor.
Sau, poate,
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele ude
în casa noastră mică de hârtie
am scris cu teamă udă o primă poezie
pe când aveam vreo 9 ani
și așteptam la 59 azi
să-mi amintesc de ce a fost să plouă șnur
în gândul ce zbura în lună plină cu
pelerină gândul meu
cu pelerină (?!)
în ploaia de cuvinte ce de-atunci
n-a încetat să cadă
în genunchi
mai simt și-acum cuvintele cum ur
că pe firul ploii... către cer
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire de grafit
ochii mei cenușii
ca două cuvinte
două creioane rotunde
de descriu
inestetic
din amintiri de grafit
două enigme pe o carte târzie
anestezică hârtie
două puncte cardinale
mai încearcă sublim
să te învie
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Găsește-mă
Ia-mă în secret... nu știu de unde.
Mă îmbrac în orizont
Și am în ochi o singură scânteie
Sunt steaua la care te uiți
Ascunsă după colțul nopții
Am căzut în zgomotul vieții tale
Pentru a-ți auzi cuvintele
Din dezordinea norilor
Fără cer aș locui
Între aerul dintre tine și mine.
Și dacă n-ai să mă găsești
Îți voi scrie această scrisoare
Fără cuvinte, eu
O pată albă pe hârtie.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să-ți spun te iubesc (II)
Nu spun te iubesc
s-ar putea să găsiți totuși cuvintele
rătăcite între alte mii de cuvinte
cu care am umplut caiet după caiet
încercând să acopăr vuietul tăcerii
cu tânguirea peniței pe hârtie
nu șterg cărțile de praf
deși atâtea și atâtea pagini
poartă semnele
a cât au însemnat
nu spun te iubesc
și nu șterg cărțile de praf
o teamă am
că am să cad la pat
în camera cu televizorul.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am creat un Sat al Cuvintelor. Un Sat care există o dată la o sută de ani. Un Sat, în care Poeții cotropesc alte sate întregi de cuvinte, în căutarea Poetei. Un sat, în care Poeziile complotează cu Poetele împotriva Poeților. Este satul în care se varsă mult sânge de cerneală pe hectarele de hârtie. Un sat, moșierul căruia este Poetul. E un sat în care se țin ceremonii la nașterea fiecărei noi poezii.
Doina Postolachia în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura amantă
Poezia - singura mea
Amantă fidelă...
Cochetăm în tăcere,
Dincolo de poemele despletite ale universului,
Pe coala apretată a gândului,
În care sculptăm
Catedrale de vise.
Râuri de cuvinte se rostogolesc
Prin mine, ca-ntr-o oglindă,
Ea să se vadă mireasă cu voal de stele,
Ea, poezia, amanta mea din tăcere.
Sunt un nimic fără ea,
Vântul mă spulberă
Ca pe o virgulă
În calea uitării...
Ea îmi deșteaptă singurătatea
Și plimbă zorii
Pe malul cu val de argint,
Acolo unde au răsărit
Crinii recunoștiinței
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul
Un bătrân pe gânduri dus,
Stă, pe-o lacrimă să scrie,
Ca pe-o coală de hârtie
Un destin de mult apus.
Sub sprâncenele stufoase
Vede cum trecut-au anii
Și visează clipe stranii
Trec pe-ntinderile albastre.
La mustăți cu promoroacă,
Pe genunchi cu nepoți
Poarc-o vede pe bunica,
Lacrimi grele-i curg în barbă.
Podul palmei fraged șterge
Rândurile răvășite
Veștede, pierdute-n lumea
Nerostitelor cuvinte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înlăuntrul uneori
Înlăuntrul întortocheatei mele minți
se fixează uneori o idee și
oricât de tare ar încerca cuvintele
ea nu se lasă sedusă iar goliciunea
colii de hârtie nu se acoperă decât
cu penele năpârlite ale harului meu.
Înlăuntrul ciudatelor mele tăceri
se fixează uneori o durere și
cuvintele altora, cuvintele mele prin
toate oglinzile lor închid & deschid doar
rănile incurabilelor plăgi zgomotoase
din insuportabilul, intraductibilul eu.
Înlăuntrul primăverilor mele
se fixează uneori o iluzie și
un vânt proaspăt îmi răzbate prin
ochelarii aburiți ai suitoarelor simțuri,
din degete îmi înfloresc albăstrite cuvinte
ce-i scriu eului harta de zbor.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și hârtie, adresa este: