cuvinte şi imposibilitate

Imposibilitate

Prietenul meu, Puck, intră pe fereastră,
Păi nu spusei eu să nu mai răscoleşti trecutul?
Nu schimbi nimic, acolo sunt trădările şi fericirile toate,
Nici în viitor nu căuta, cu Dumnezeu
nu este prea lesne să conversezi,
Încearcă, eu nu ştiu ce o să-ţi spună,
Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului,
De nu ai spaţiu, te mulţumeşti să scrii despre zbor,
Poţi să şi strigi, hei, trecătorilor, nemuritorilor,
Eu vă vorbesc, cel efemer, nu-mi trebuie laude,
Ele îngroapă, vouă mă-ncredinţez, sufletul meu
În voi îl ascund, aşa cum un copil ascunde comoara
În curtea şcolii, sub statuia unui efor uitat,
Apoi, biciuit de cuvinte, mă las gonit din cetate,
Mă veţi găsi peste o mie de ani, piatră de râu fără semne,
şi, Doamne, cât v-am iubit.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte şi-n avânt nesăbuit
Nălţat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarţă-n scoarţă declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulţumească
Preabunei sorţi, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viaţa în cuvinte.
Mereu esenţa scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziduri

Poezit-am o simţire
şi-am rimat-o la lăsat
Zileva câten câţi ani
s-au adunat la macerat?

Poezit-am când o stare
într-o zi, de viaţa mea,
senti prea mente plecan
spre nesărut, nspre neceva..

Poezis mi-am imposibil
să nu soaren răsării
Văd şi nu şi cad nu raze
peste locul inimii

Poezi-m-aş de intrarea
viitor în retrecut
Poezită închisoare
zid cuvintele pe mut

poezie de Florin Dinu (18 aprilie 2016)
Adăugat de Florin Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holocaust

a plătit cu cele 7 vieţi de pisică
orele debutau tam-tam sau veneau de-a valma incendii
el nu măsura ritmul cu care aluneca spre holocaust
răzuia codul de intrare dar era imposibil să depisteze acel algoritm al supravieţuirii într-o bulă iluzorie

încălca regulile cu demnitate fiind un fel de ultraş al artei cuvântului
dar din regnul său niciunul nu i-a rostit numele de paiaţă Omul-licurici
cu toţii l-au crezut imaterial neînregimentat ideologic

eu am ştiut că Omul-licurici nu a trecut prin Piaţa Victoriei nu este soldat pe deplin
între tine şi lumeadevietuitori este o colonie de cuvinte
şi numai noi egO-urile putem falsifica gânditorii care din paiaţe ordinare vor devenii aleşii zilelor de hram

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia se făcu în scurt timp auzită, iar el, îmbrăţişându-şi doar cu braţul stâng iubita, nici nu-i zări pe ceilalţi, formând perechi şi dansând împreună cu ei; nu avea ochi decât pentru Lia. Iar ea simţea cum se pierde complet în privirea lui adâncă şi misteioasă, dansând alături de el, pe ritmul lent al melodiei... La sfârşitul melodiei, buzele lui se uniră cu ale ei, într-un sărut lung, tare plăcut; Don Juan... Ca de obicei, la fel de priceput; nu se dezminţea. Ar fi fost imposibil să-şi facă "faima" de râs... Ea nu-şi găsea cuvintele pe care să i le adreseze, doar îl cuprinse în limpezimea privirii ei albastre; nici nu era nevoie de cuvinte, vorbeau destul în locul ei ochii, trupul, gesturile ei, totul...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrători cu absolutul

Nu există, Simm, poeţi în adevăratul
sens al Cuvântului,
ci doar lucrători cu Transcendentul,
în spirit şi-n duh!

Fluturi multicolori – liberi prin văzduh,
poemele lumii – zboară buimace,
de la Facerea lumii încoace...

Importantă, Simm, e măiestria
cu care capturăm fluturii şi le orientăm
zborul, dorul şi fiorul,
ordinea în care le orânduim startul,
modul în care le asortăm culorile cu Florile
Binelui şi Răului,
într-un fel de Ikebana cu fluturi,
rezistenţa în faţă Infinitului şi Hăului,
împăcarea Absolutului cu Vidul,
Reprezentativului cu Insipidul,
împăcarea sufletului tău cald, dar şovăitor, cu

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vipera calmă a clipei

în tăcerea asta ca o viperă calmă
mă pornesc a scrie

la început de an totul pare de neatins
curajul încropeşte poveşti
şi ei
stau cuminţi sub covoarele de iarbă veştedă

numărăm cuvintele lor

ultimele cuvinte în tăcerea asta
ca o viperă calmă

înainte de otravă uneltele tainelor
ni se zvârcolesc în mâini
apoi
se deschid porţile unui alt timp

inexistent timp

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Între mamă şi fiu, nepotrivirea-i totală, ingrată,
mai ales dacă-i unic feciorul şi-adult,
el e ultimul bărbat pe care ea ar vrea să-l dea gata,
cu eleganţa, cu farmecul ei de demult.

Când mama, uşor, pe marginea patului meu se lasă,
după ce şi-a scos din picioare şoşonii ei uzi,
din tristele-i buze, aud intrebarea cumplit de duioasă:
"Ce-i cu tine, băiatul meu? De ce nu m-auzi?"

Dar nici duioşia asta nu stoarce răspunsu-aşteptat,
până când, ca dintr-o prăpastie mă extrag, încă viu,
bolborosind: "Toate-s în regulă... şi-apropo, arăţi minunat!"
Ah, mincinoasele legi ale jocului dintre mamă şi fiu.

Oare chiar nimic n-am de spus mamei, cu toate că ea,
pentru mine, ca sclavii, spinarea prin vreme şi-a frânt?...
Mă ascund în clişee: "Hai calmează-te! Ce va fi, vom vedea!"
Ar fi multe de spus, dar mi-e milă de ea. Nu mai scot un cuvânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generalii

Generalii tatălui meu
Construiau poduri peste inimi,
Împachetau cuvinte
Cu care înălţau zmeie,
Trasau misiuni imposibile,
Complicau situaţii absurde
Le serveau soldaţilor
Spre soluţionare.

Generalii tatălui meu
Nu se plictiseau niciodată,
Îşi alimentau creierele
Cu jocurile lor absurde
Cu poveşti pansate
Din care se întrezăreau portretele
Soldaţilor fideli.

Generalii tatălui meu
Trăiau prin faptele şi poveştile lor
Ireale.

poezie de Nae Tudor Nemoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurenţa este acerbă şi nu de puţine ori am descoperit că fetele care îmi zâmbeau aveau interese ascunse. E greu, dar nu imposibil să reuşeşti. Ca model ai parte de prietenie falsă, mulţi pupici din partea gay-lor şi multe zâmbete şi cuvinte alintătoare.

citat din Alexandra Tintisan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: Păcală, numeşte c-un singur cuvânt politica!
Păcală: Utopie!
Tândală:!?
Păcală: Păi, este imposibil să ajungi în rai cu aripile deşertăciunii!
Tândală: Dar scopul...
Păcală:... rămâne în iad!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest Mileniu vine spre noi cu o viteză şi cu o cantitate de informaţii, creaţii şi concepţii, care de multe ori ne pun în imposibilitate de adaptare şi progres. Această stare ne obligă să ne schimbăm radical modul de a vedea lumea. Trebuie să ne schimbăm modul şi capacitatea de abordare şi sinteză, pentru a vedea cât mai real această nouă lume, prin concepte structurale de ansamblu, în final prin structuri de imagine. Cuvântul reprezintă cheia intrării în acest univers.

Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu alte cuvinte

la robinet
curge ură
(inflaţia de vorbe
deflaţia semnificatului)
respirăm aerul interior
ca şi cum cerul ar fi o pungă
ce-a mai rămas din oameni se vinde
(vând epidermele unor interfeţe presetate)

şi vine instalatorul de iubire
taie organele genitale care
confundate, scufundate
conceptual şi chiar
filozofic - software -
fără niciun sex
iubirea devine
imposibilă
/
robinetul iarăşi uns cu alte cuvinte
funcţionează

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul

Văd că anahoreţii sunt ispitiţi de capriciile nopţii.
Cu cât este mai scurtă şederea în lume, cu atât mai mare e oboseala. Seara începe spre lungul interior al valului.

Superstiţiile apropiindu-se de limită, raţiunea îşi pierde ruta.

Urechea îl aude pe cel renegat cu ore înainte. Viziunea mă înstrăinează, mă va costa discernământul.

Rezistenţă secretă: Un poem necesită mai multă energie decât sângele vărsat.

Cum să prinzi insomnia în cuvinte, scrierea este rebelă. Imposibil să apuci nimicul.

poezie de Maria Helena Giraldo Gonzalez din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntoarcere

în fiecare dimineaţă pregătesc o reîntoarcere
peste orizontul meu nemişcat

cu degetele dorinţei ţes cuvinte imposibile şi oarbe
învăţând pleoapele să le citească
aventurându-mă în nebuloase simţuri
în vertijuri abandonate în dureroasa fericire
dezbrăcând însetările pietrelor
copacilor
frunzelor
într-un supliciu ordonat raţiunii

descântatul închis în oglindă n-are efect
nici clopotele ce bat în oase de lut
alerg spre capătul lumii
să pot să mai fiu cu un târziu prelungit
ascunsă adânc în sufletul tău.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul de Bâte (Sonet Tarot)

Eşti îngâmfat şi de nimic n-ai teamă,
Te crezi atrăgător, irezistibil,
La ce zic alţii nici nu bagi de seamă
Fiindcă nimic nu-ţi pare imposibil.
Nu stai pe loc, ci îţi doreşti schimbarea,
Că-n vene-ţi curge sângele fierbinte,
Îţi place riscul, îţi asculţi chemarea,
Priveşti cutezător doar înainte.
Însă atunci când te aprinzi prea iute,
Devii nesăbuit, gelos, nemernic,
Te cerţi şi spui cuvinte neplăcute
Şi astfel vrei s-arăţi că eşti puternic.

Dar focul mic, care stăpân nu are,
Poate s-aprindă o pădure mare.

poezie de Octavian Cocoş (15 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte contorsionate coboară

dintr-un tărâm din ce în ce mai pustiu
frunze îngălbenite dintr-un gând văratic
obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeţi suflate de un vânt întunecat
pe o plajă unde încă învăţ să împart nisipul
cu o scoică standard
doar un pic ruptă din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cărare
între două lumi imposibile şi o utopie verificată
descânt macilor de verde ghemuit a moarte

sunt condamnat să măsor infinitul cu şchiopa
dar o fac cu toată convingerea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept o replică în noapte...

Mă hrănesc cu acele cuvinete siropoase ale tale...
Şi sper ca nu voi deveni năluca din fereastra inimii tale
O misiune aproape imposibilă când tu eşti prins într-un covor, pictat cu clipe de pe o canapea
Gustă din dulceaţa micilor gropiţe
Ca-n fiecare seară pierdută-n luna de altă dată
Nu te mai pot ademeni sub mrejele mele
Căci ai plecat în noapte, risipind ale noastre speranţe
Acele cuvinte au ramas doar scrise, în cărţi fără emoţia de altă dată
Eşti regele cu slujitori fideli,
Eu am rămas blocată în oglinda din camera ta.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte, noapte vastă

Undeva de cealaltă parte a nopţii vaste
şi-a distanţei dintre noi, mă gândesc la tine.
Camera-şi întoarce-încet privirea de la lumina lunii pline.

Un sentiment plăcut. Sau ar trebui să uit totul şi să spun
că este unul trist? În unul din aceste momente cânt
un cântec imposibil despre dorinţă, pe care tu nu-l poţi auzi.

La, la-la. Vezi?

Închid ochii şi-mi imaginez dealurile-încărcate de-aduceri aminte
pe care trebuie să le trec pentru-a ajunge la tine.
Pentru că te iubesc.

Iar asta este chiar aşa sau aşa este în cuvinte.

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădată!...

se înseninase între privirile tale
la graniţa nopţii penumbra zilei înălţa
caii de ciocolată din visul amorţit
între sâni alături de vise paralele
învelite cu inocenţă

speriată că nu vom mai şti drumul înapoi
ora 10 ne aştepta pe treptele iluziei
singuratatea se simţea trădată deşi
ştia că nimic nu mai este imposibil
mai presus de cuvinte

mascată cu abţibilduri şi înţelesuri stufoase
învăţ armonia lucrurilor matinale
încurcate inexplicabil la capătul de început
al drumului liber de orice tentaţii
resemnate prea devreme în bătălia sorţii

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!