Citate despre cuvinte și secunde, pagina 3
Riposta
Vrei să mă spânzuri, vasăzică?...
Când te-am citit, în adevăr,
Îți dau cuvântul că de frică
Mi s-a zbârlit un fir de păr!
Cum? Ți-a venit așa, deodată,
Netam-nesam?
Păreai un om cu judecată -
La asta nu mă așteptam.
Te-ai supărat și-ți pare rău
Că-s încă viu?
Păcat că ești de la Tazlău,
Păcat că trebuie să-ți scriu!
Dar asta-i datoria mea:
Să dau cu zacherlină-n proști.
Talent avem - o recunoști.
Atunci, păzea!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Tu să-mi fii răsărit
Iubește-mă încet, pierde-mi secunde,
În locul lor creează-mi veșnicie
Atinge-mă și-n brațe mă ascunde
Ca să mă regăsesc pierdută ție
Să-mi pui pe pleoape amintiri frumoase
Cu ochii-nchiși să le revăd în vise
Ascunde-mă-n cuvinte amoroase
Și fă din mine larg de zări deschise
Vreau să adorm sărut lipit de tine
În tremurul de buze umezite
Să-mi fii o vindecare de suspine
Atunci când sunt emoții infinite
Iubește-mă tăcut, dar nu-mi fii șoaptă,
Să te aud și trupul să-mi tresară
Și fă-mă dimineața ce așteaptă
Să-i fii lumina zilei prima oară
poezie de Adi Conțu (10 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și secunde, dar cu o relevanță mică.
Reflux
Mă-ntorc la tine-n trup
Cu vorba-ntretăiată
E-o vară pe-nțeles subtil
O iarnă reformată
Și noaptea nechemată
Se-ntinde la taifas
Puzderii de cuvinte
Tăcerii îi dau glas
Tot ce pierdură anii
Secunda regăsește
Lumina în crepuscul
Doar umbra prelungește...
poezie de Silvia Miler
Adăugat de Gabriela Vlasici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blues
vibra tăcut secunda pătimașă, vinovată,
sburând un sbor mistuitor, frenetic,
cuvântu-abia mai tresărea-ntre noi
și levita nedumerit, flămând, besmetic
genunchiul tău îmi despica genunchii,
călătoream în dansu-acest transcedental,
când mâna-mi stângă se iubea cu mâna-ți dreaptă
și dreapta-aprofunda un studiu femural
priveai lasciv în lenta contopire
și lent te contopeai în lenta piruetă,
lent mâna-mi dreaptă se-odihnea
lasciv, copleșitor, pe lenta siluetă
tactil îmi dibuiai talentul de sub tiv
și-această tandră uvertură pașii o cântau confuz,
înlănțuiți într-un poem nespus, interminabil,
cu ochii-nchiși iubeam în ritm de blues
eram două perechi cu umbra-n unghiuri diferite,
două păsări nespuse într-un singur sbor,
transcedentalpe fumul de țigare
cuvântul ne ningea pe tâmple lent, covârșitor!
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-am venit pe lume?
Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.
Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.
Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.
Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarnă
sburau fulgii de nea
fantastic
în traiectorii ciudate
se căutau între ei
în spațiul scolastic
mii de secunde albe
îmi devorau trupul frumos, străveziu,
eram un suflet de cuvinte
murind la asfințit
și-n dimineață viu
aveam genele grele, ninse,
descifram tot mai greu azurul
acest anotimp
imbecil de lung și de alb
îmi încremenea conturul
aproape că murisem
retina reținuse-un ultim vers de dragoste,
un rând,
bătrânii corbi îmi ciuguleau din înțeleptele orbite
și-mi deșirau povestea-n timpul lor înalt, sburând.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poligonul inimii
Ca să vezi!?
Mi-am pus inima pe o piatră la țintă
am făcut o sută de pași în spate
am scos o amimtire
am pus căutarea la ochi
și am tras...
Într-o spargere de secunde
secunda s-a desfăcut!
Am nimerit o lacrimă atârnătoare
un înger întins pe o aripă la soare
o mână cerșind un cuvânt
o alice roditoare de moarte
însă inima asta
nu am nimerit-o nicicum!
Și bate în piatră și îi bate timpul cuvenit
și ca să vezi
să vezi
și să nu crezi
tot ea în piept
cu piatra m-a nimerit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Galateea
Îți știu toate timpurile, toate mișcările, toate
parfumurile,
și umbra ta, și tăcerile tale, și sânul tău
ce tremur au și ce culoare anume,
și mersul tău, și melancolia ta, și sprâncenele tale,
și bluza ta, și inelul tău, și secunda
și nu mai am răbdare și genunchiul mi-l pun
în pietre
și mă rog de tine,
naște-mă.
Știu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape -
după-amiaza, după-orizontul,
dincolo-de-marea...
și tot ce e dincolo de ele,
și atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul și-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Și mă rog de tine,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunde strâmbe
Nimbul lipsește în spațiul cu îngeri răniți
și spatele întors către divinitate,
frigul intră prin pereți, până-n oase,
slăbiciunile omenești umplu nimicul
c-un timp ce nu se mai întoarce.
Biserici vechi și noi toarnă vecernii,
suntem restructurați din rugăciuni,
ce cad ca o ploaie, cu grămada,
în cuvinte dezgolite de sâmbure învelit în lumini.
O primăvară nevie umblă pe străzi
buimacă,
ghioceii germinează-n pământ.
Strâmbăm secundele
ca în ele să încapă visele,
ce le purtăm cu noi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea era frumoasă
lui nichita stănescu și lui florin iaru
ea era înnebunitor de frumoasă și se arăta doar când voia
o dată într-un an, o dată într-o viață
după ce cuvintele ultimului poet care a scris despre ea ajunseseră
pe fundul oceanului
și ceilalți credeau deja că este numai o legendă, precum atlantida
sau el dorado
toate ale ei pantofii, rochia neagră, părul alungindu-se la infinit
linia ghicită a coapsei, unghiile siclam, fructele de mare mâncate delicat
cafeaua băută doar pe jumătate, dezordinea lăsată în dormitor
ogarul care aleargă fără să latre vreodată
privirile care o urmăresc fără șanse
limuzinele cu jenți frecate până la strălucire
păsările migratoare, fierul de călcat și tâmplăria de secunde
toate există doar în visul nostru
cel de noapte cu noapte
pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere și de întâmplare
visul revine la nesfârșit
coșmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan O. Popescu din Aerobiciclete (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de mine și de noi
când desenam prințese pe foi.
Mi-e dor de pașii tăi prin noroi,
mi-e dor de amândoi și de ploi.
Mi-e dor de atâția oameni,
mi-e dor de-asemeni
de visele noastre neterminate,
mereu în zori imaginate.
Aș vrea să schimb cuvântul dor.
să-i spun mai bine, ador.
Un simplu "a" în fața lui dor.
ce sentiment cuceritor...
Mi-e dor de atâtea secunde
pe care le-am împărtit la doi,
în prima secundă vorbeam eu,
apoi citeam pe buzele tale
ocupate cu buzele mele... ador.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măști
poezia însumează păcatul primar
sub mulțimea fețelor
aruncate criticilor
amatori de frumuseți selenare
cu epopei mărețe
sub falanga iernilor
sanctificând poeții
vinovați că au născut
cu o secundă mai devreme poemul
străbătut de
petice de cer
sub anarhia timpului
distilat în cuvinte
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguire
Se tânguie copacii... Un dans nebun, vulgar,
De ramuri dezgoliți... Cu frunzele de jar,
Alunecă spre mâine, în râuri de secunde
Cuvinte de lumină... Ce cioburi sângerânde!
Mai tremură-n oglinda tăcerilor de-o clipă
Și nori de praf! Și ploaia spre ceruri se ridică!
Cad plumburii poeme pe caldarâmul ud...
Adorm în simfonia acestui început.
Tăcerea doare, doare! Durerea se dezbină...
Sunt simfonia toamnei... O aripă virgină
Alunecă-n clepsidra secundelor murdare.
Se tânguie copacii... Tăcerea doare, doare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exersând admirații
atingerile calde amplifică fiori
toate par normale și firești
iubirea topește ghețuri și ninsori
aleanuri de mătase depănate-n povești.
trăiesc explozii de lumină și culoare
visul primăvăratec mă umple de vrajă
romantismul sufletului crește ia amploare
vegheat de stelele ce stau de strajă.
șlefuiesc cuvintele ca pe diamante
secunde animate în inimă pulsează
fredonează rapsodii andante, andante
să-mbogățească deșertul cu o oază.
exersez admirații pentru naturi superbe
scot aburi albaști din cuvinte și verbe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țigări și whisky și femei nebune, nebune
(dintr-un cântec)
Poate m-am născut în genunchi,
m-am născut tușind într-o iarnă nesfârșită,
m-am născut așteptând sărutul norocului,
m-am născut cu o anumită impetuozitate
și, totuși, cu trecerea anilor,
am învățat repede despre bariere,
despre frustrare, despre mirosul clismelor.
Am învățat foarte devreme să nu îngenunchez,
să nu sper, să-mi cultiv pasiunile în debara
unde nu se află nimeni, doar păpușile, perfecte și îngrozitoare,
cărora li se poate vorbi în șoaptă sau pot fi așezate jos pentru a muri.
Acum, că am scris atâtea cuvinte
și am renunțat la multe iubiri,
rămânând tot cine am fost întotdeauna
o femeie a exceselor, a ardorii, niciodată îndestulată,
găsesc că efortul a fost inutil.
Nu mă uit în oglindă
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea, ca un cancer
Când șerpuiesc în noi tăceri de moarte
Infernul se hlizește mulțumit;
Un drac cu mâna dreaptă ne desparte
Și să ucidă vorbele-i pornit.
Ca o pelagră-nnebunește glasuri
Și se strecoară șerpuind perfid,
Cad minutare evadând din ceasuri,
Secundele în lacrimi se divid.
Înstrăinarea-și face loc în mine
Și-n tine roade ultimul cuvânt,
Se-nscăunează ielele-n regine,
Silabele orfane eu descânt.
Doar valul mării țipă-a nemurire
Într-o lagună-n care au rămas
Două cuvinte să ne dea de știre:
Tăcerea, e spre moarte, primul pas.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul din perete
Privesc cum limbile ceasului din perete
Dorm încolăcite la trei și un sfert fix.
Au scăpat de strigătul himerelor...
Amorțite de parfumul morții,
Adesea ca o frunză în vânt,
Șoptesc cuvinte neînțelese.
Sunt brațul balanței!
Nisipul din clepsidră
Ce caută întâia secundă
A vieții de dincolo de voi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață să aștepți
Învață să aștepți
Orizonturile vor curge
În zgomot tăcut peste clipe
De nimeni știute
Învață să taci
Frigul gândurilor
Îți va limpezi ochii
De parfumul amintirilor
În smerita secundă
Învață să crezi
Simfonia iubirii
Îți va colora visele
Cu memorabile cuvinte
Învață să aștepți
Născocește ceva.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mea carte
Îmi simt buzele încleștate,
Nu mai pot să rostească nimic!
Mi-este greu să mai scriu a mea carte,
Fiindcă-n ea ai intrat câte-un pic.
Ar fi dublă simțirea și, poate,
N-aș mai ști să răspund cine sunt,
Fiindcă toate-s amestecate
Și trăiri, și-ntrebări, și cuvânt.
Gânduri multe se-așază pe buze,
Dar rămân o secundă, un pic,
Și se-ntorc, parcă vrând să-mi refuze
A rosti chiar și gândul mai mic.
Va mai trece un timp peste mine,
Până când din tristețe-oi ieși...
Tot ce-aud sunt cuvinte străine
Perturbând felul meu de a fi!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat că eram tânăr
Secundele trec mai repede ca obsesia timpului de om.
Când ești tânăr, ești ascuns de tine.
De aceea știi să iubești, să ridici piatra din râu,
Să-ți arunci dinții în fața tuturor.
Ce nu ți se spune este că odată aflat înaintea lor,
A cuvintelor, a pronumelor și verbelor,
Gura ți-e încleștată, la fel cum Chronus,
Da, chiar El, e încleștat în jurul tău.
Te treci mai repede dacă înveți pronumele, verbele,
Cuvintele.
Așa că rog eu ție
Tânăr fără tinerețe:
Învață să te ascunzi în râuri,
În dinți rânjind
Și în îmbrățișări încleștate.
poezie de Robert-Cătălin Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și secunde, adresa este: