dans şi moarte

Imaculare

Linişte...
Dincolo de mine - Viaţa!
"Nici un copac nu creşte până la cer."
Unde să mă înalţ?

...

Când o să-mi arăţi lebăda
O să cred în nuferi
Şi n-o să mă mai tem să ating
Pământul
Cu gura!

...

A trebuit să suport mereu
Naşterea
Dansul suav,
Dezmăţul,
Moartea

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziana

Luna îşi imbracă mantia de stele
În văzduh se-ncinge dans nebun de iele
Peste câmpuri crude mii de zâne bune
Florile de aur le-mpletesc cunune

Umbre fermecate în cămăşi de lapte
Cântă şi descântă binele în şoapte
Ape cristaline şi pământul moale
Dulce se-nfioară sub tălpile goale

Este noaptea sfântă, crânguri şi poiene
Sunt altar de magic cor de Sânziene
Dansul lor în noapte-l roagă pe ursit
Flori de aur galben poartă spre iubit

Nu privi spre ele de le-auzi chemarea
Sunt nepământene, ceată din visarea
Zărilor străine, zâne fără moarte
Orb tu vei rămâne, mut pe jumătate.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Iuliana Ciurlan
Adăugat de Cristina Iuliana Ciurlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

înlăcrimaţi de ploaie-s ochi de clipă
iar soarele deasupra-n raze tace...
a aţipit! ţărâna se desface,
mi-e umed în sicriu şi moartea ţipă.

prin tot al meu Exist, cusut cu ace
cu aţă albă-n slova cea din pripă
pe tine-amorul meu te înfiripă
misterul sângele să îmi îmbrace.

din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
şi rugăciuni dansează, verticale.

în duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
pe-asfaltul unui gând păşesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.

sonet de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansatorii (Din vremea Marii Bătălii, 1916)

Podelele-s lunecoase de la-atâta sânge:
Pământul se-învârte-n cerc. Domnul la piept ne strânge.
El stinge lumina blând ca briza unei şoapte
Celor care, ceas de ceas, mor pentru noi –
Noi încă putem dansa noapte de noapte.

Muzica a amorţit de la atâta moarte –
Noi le sorbim respiraţia ultimei clipe de departe
Amestecată c-un nume drag rostit ultima oară –
Pentru ca muzica să ne-încânte iarăşi,
Iar noi să putem dansa seară de seară.

Suntem muştele de pe cadavrele care zac în soare,
Dansând şi bâzâind îndestulate. Deşi Isus moare
Înnebunit de-ororile luminii, de-a lor intensitate –
Lumina s-a smintit şi ea, plină de sânge...
Iar noi dansăm, noi dansăm în fiecare noapte.

poezie de Dame Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans atipic

atât de trist, tăcut, timid
urc scări de fum
căci vreau s-ajung
acolo unde moare ura
răspântia dintre a fi
sau nu...

în noaptea asta te invit
la dansul stelelor pe apă
fuioare albăstrii din ceruri
sărută albul florilor de lotus
şi paşii tăi, şi paşii mei...

tu strigă-mă, iubite
din capătul opus al lumii
într-un fior de nebunie să dansăm
valsul frenetic
al apelor fără de suflet...

urmează-mi paşii

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgin

Virgin este cuvântul nerostit,
Prin aparenţe el îşi cheamă sensul,
Dar unde e iubire, ca-ntr-un mit,
Regina-şi va găsi alesul.
De marmură e marea fără vânt,
Fierbinte soarele topeşte păsări, maluri,
Poeţii vin, adaugă un cuvânt,
Iar noaptea va începe balul.
Eu te voi lua în braţe-ncet, tăcut,
Noi ne vom pierde în ciudate dansuri,
Poate, iubito, pentru asta ne-am născut,
Pendulul morţii, să-i oprim balansul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Nu voi putea să redevin banal,
Prea m-am îndrăgostit catastrofal,
Îmi pierd secunde când nu te iubesc,
De fapt, dacă n-o fac, nici nu trăiesc

Respir prin sărutarea ce mi-o dai,
Mi-e trupul tău şi iadul dar şi rai,
Iar între ele răstignesc pe cruci,
Durere şi iubirea ce-mi aduci

Visez legat la ochi de dansul tău,
În ritmuri ce-mi fac bine cât şi rău,
E totul un vârtej emoţional,
Nu ştiu să mai iubesc convenţional

Vom arde amândoi într-un sfârşit,
Precum făclii mocnind în asfinţit,
Păcat că ne-am aprins aşa târziu,
La graniţa de moarte şi de viu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrelul

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Pentru că din gâtlej
Ies cântece duium,
Tu nu crezi
Că mi-am stăpânit plânsul
Şi durerea
Până acum.

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Tu nu auzi
Plânsul care ne desparte:
Pentru că picioarele mele
Iubesc dansul,
Tu nu ştii
Că sunt pe moarte.

poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacră-mea mi-a zis: "Într-o zi voi dansa pe mormântul tău." I-am răspuns: "Sper că vei face asta, pentru că voi fi aruncat în mare după moarte."

citat din Les Dawson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropiere

În apropierea spitalului se rotesc cucii,
Din partea rudelor şi cunoscuţilor urări de bine,
Să uităm exemplul spartan al selecţiei,
Se poate muri de râs nervos, ca Gulliver cel fals,
Să iubeşti până mori nu este greu,
A fost descoperit campionul fugarilor,
Nici peştii nu dorm pe spate, Venera nu avea mobil,
Trăim din citate, murim din lipsă de altceva,
Fericirea ne îndepărtează de ceilalţi,
Uitarea este şi pedeapsă şi iertare,
Fericit cel ce se iartă pe sine,
Felicitări pentru munca depusă, treceţi la dans, obligatoriu,
Nu există muzeu în care să nu te revezi cu morţii cei dragi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne-un răspuns pentru toate

rămâne-un răspuns pentru toate
cum grindina-n ţăndări răzbate
şi-nvârte în scrumul din vatră
o roată cu spiţe de piatră

rămâne-un răspuns pentru toate
cum sângele apă nu poate
să curgă din nou în cetate
el curge cu limbă de moarte

şi curge pe străzi şi în pieţe
de parcă-ar voi să vă-nveţe
şi dansul şi viaţa şi moartea
şi pasul acela ciuleandra

rămâne o zi când se-ntoarce
decembre-n poveste şi sparge
zăgazul şi-această minciună
şireată obscură nebună

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamna care trece

Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l`heure passé.
(Paul Verlaine)

Păşim tăcuţi pe drumul cuprins de-nfiorarea
Apropiatei toamne, când nopţile coboară
Pe câmpuri de aramă o mantie uşoară
De frig, de dezolare, şi doamnă e uitarea
A tot ce-a fost iubire şi floare şi lumină.
Pădurea de mesteacăni uşor şi dulce geme,
Argintul ei păleşte cu cea din urmă vreme
A verii... Îngheţată se-nalţă luna plină.
Ţesută-n vraja verii, iubirea noastră pare
Acum, când totul moare, o palidă-arătare,
Cu părul de-ntuneric si zâmbetul de ură;
Cuvinte-nfiorate nu pot să mai răsune,
Surâsul de durere ne-a-ncremenit pe gură
Şi mâinile-ngheţate nu vor să se-mpreune.

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaşte

Broaştele stau într-un mod mai solid
decât orice lucru care stă. In mijlocul saltului sunt
paraşutişti în cădere liberă. Mor pe şosele
cu membrele încrucişate pe piept şi
cu capul înălţat.

Iubesc broaştele stând
într-o poziţie de Buddha, care cad fără
paraşute, care mor
precum tenorii italieni.

Mai presus de orice, le iubesc pentru că,
urmărite în apă, niciodată
nu se sperie până acolo încât să renunţe
la a construi cu picioarele lor de balerine
triunghiuri stilizate

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valea întunecată

Prin brazi un cârd de ciori se duc în zbor
Şi ceţuri verzi de noapte se ridică
Şi ca în vis sun-o vioară mică
Şi slujitoarele dansează-ntrun ulcior.

Se-aud beţivi ce râd şi care strigă,
O-nfiorare trece prin ţesuturi vechi.
La geam capcane de cadavre-n veci
Fug dansatoarelor umbre în rigă.

Miroase-a cimbru şi a vin
Şi în păduri se-aude o chemare.
Pe trepte cerşetorii-n aşteptare
Zadarnic rugăciuni mai ţin.

O sângerândă căprioară moare pe izlaz.
Se clatină încet a pomilor arcade
De-a norilor îngheţ prea încărcate.
Îndrăgostiţii se-odihnesc la iaz.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubito, zarea cum ardea!
Treceau pe stradă soldăţei.
Murind, îmi spuse mama mea:
"Azi straie băieţeşti să-ţi iei!

Au soarta-n mână băieţaşii
Dar alta-i a fetiţei parte:
Nu treci - cât de sprinţari ţi-s paşii -
De inimioară mai departe."

Ea cugeta, cânta soldatul,
Dar până-a nu simţi că moare,
Se zbănţui sub dânsa patul:
Fusese-n viaţă dansatoare!

... Şi dacă inimile rupte
Se cos fără lecuitor,
Ai cap - cu inima să lupte -
Şi pentru cap, oricând - topor.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (iunie 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul iubeşte femeia, ucide pe cel ce nu-l lasă să aibă ce doreşte, se bucură de puterea muşchilor lui ori de ascuţimea gândului lui. Iar bucuria îi dă un ritm cât mai grăbit, îl preface întreg în ritm concret-ca dans şi ca sunet cântat, ca tact demiurgic, ca delicată frângere aliniilor aspre şi tari,-îl facr să uite tot ce e slab în el, îl "enthousiasmează";sufletul desprins din cătuşele materiei vibrează în sine, sfărmând materia, creând extazul incoştient de viaţă reală, de lume ori de personalitate: dă nebunia beţiei dionysiace, dă uitarea de sine a inspiraţiei apollinice, dă divinul aliaj al esenţei vieţii cu esenţa morţii în îmbrăţişarea Afroditei.

Vasile Pârvan în Datoria vieţii noastre (1920)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

respiraţia mea miroase a cretă.

mă sufoc în somnul celorlalţi

oriunde ajung moartea a ajuns deja.

pe asfalt umbrele dezastrelor dansează sub loviturile nopţii

poezie de Ioana Negoescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor prietenii

- In memoriam Ana Podaru –

Aud iar voci pe scena ce devora destine:

"Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor".

Rătăcesc trei stele prin zare cenuşie,

Cu inimile triste vorbind de moartea lor.

Şi simt cum vertical se scurg parcă poeme,

Prin timpul vlăguit de-atâta exigenţă,

Dansând printre fantome, în noaptea disperată,

Mai trece câte-un suflet spre noua existenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul pas al frunzelor

Frunze tinere dansează
În bătaia vântului.
Tac, văzând cum exersează
Primii paşi ai dansului

La care vor fi chemate
În curând, ca nişte fete,
La primul dans invitate,
Visătoare şi cochete...

Vântul e primul băiat
Al frunzelor-domnişoare;
Cât mai au de aşteptat
Fetele, e o-ntrebare

De-al cărei răspuns rămâi,
Primăvara, o himeră:
Cariera mai întâi;
Frunzele n-au carieră?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu (25 aprilie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fluturii plâng, nu-i aşa?

Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopţi,
cerniţi
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
şi in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie şi viaţă
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
şi nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinşi devin trişti,
se lasă ofrandă
şi mor.
Sunt simbolul
sufletului şi al femeii.
Ea - plânge în singurătate

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!