Citate despre delicatețe și suflet, pagina 3
Ce o să spui diseară...
Ce o să spui diseară, biet suflet singuratic,
Tu inimă-ofilită, diseară ce vei spune,
Acelei preafrumoase, preablânde și preabune
Ce cu privirea-i sfântă te-a înflorit tomnatic?
Vom pune orgoliul nostru să-i cânte osanale
Nimic nu prețuiește porunca-i delicată,
Ființa ei de aburi profund e-nmiresmată
Și ochiul ei ne-mbracă-n luminoase-odoare.
Și fie că-s în stradă în plină veselie,
Ori fie că e noapte și neagră sihăstrie,
Parfumul ei în aer dansează ca o boare;
Iar uneori vorbește și spune: "Sunt frumoasă
Și poruncesc de dragu-mi oricine să iubească
Frumosul! Sunt asemeni Preasfintei Născătoare!"
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Femeia blândă e ca o păpușă rară de porțelan în rochie de contesă. Când o privești cu atenție, delicatețea sa aristocratică îți luminează chipul și îți încălzește sufletul.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Visele
ca două țevi de pușcă din mine ochii tăi
bucăți de suflet mușcă - erup în largi văpăi
și rezemând tristețea de vag apus de soare
își scutură finețea în palidul de floare
ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ții brațele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reține în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă
pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
și țevile de pușcă și crengile căzute
din vise care mușcă se trec în vise mute...
poezie de Iurie Osoianu (13 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
A ramas doar...
Ai crezut
că viața a uitat,
pe colțul mesei,
sufletul meu,
dar pentru tine.
Absent,
l-ai luat în palme.
Miez rămas
din felia de pâine
elegant tăiată,
ovală chiar,
pentru ospățul
indiferenței...
L-ai modelat rotund,
uitând
de finețea mișcărilor.
Nepriceput,
l-ai sfărâmat pierzând,
firimitura
nespusei iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei a căror prietenie se întemeiază pe virtute sunt animați de zelul de a-și face reciproc binele (acest lucru fiind propriu virtuții și prieteniei); or, o astfel de emulație nu poate da naștere nici la reproșuri, nici la certuri, căci nimeni nu se poate supăra pe cel care-l iubește și-i face binele, ci, dacă are delicatețe sufletească, se revanșează făcând la rândul său binele;iar cel care-l depășește pe celălalt prin binele care i-l face, obținând astfel ceea ce își dorea, nu ar putea aduce reproșuri prietenului său, pentru că fiecare dintre ei aspiră spre bine. Nici în prieteniile întemeiate pe plăcere asemenea incidente nu au loc dacă se bucură să-și petreacă timpul împreună; și ar părea de-a dreptul ridicol cel ce i-ar reproșa prietenului că nu-i face plăcere prezența lui, din moment ce nimic nu-l obligă să-și petreacă timpul împreună cu el.
citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fărâme
Am scotocit în suflet și iată că zăceau fărâme de tristețe
Putrezind ca merele prea coapte, alungând fărâma de finețe.
S-au născut fără zgomot, pe nesimțite...
le simt cum mă-nțeapă sub forme diforme, stridente ascuțite.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Smerenia, o trăsătură de caracter delicată ca floarea rubinie de mac, nu are de-a face cu hainele ponosite, cu cenușa turnată pe cap și cu o felie de pâine în stomac, ci cu echilibrul dintre suflet, minte și trupul imaculat.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Benjamin Pantier
Știu, a spus că i-am prins sufletul în capcană
Cu un laț care l-a însângerat de moarte.
Că toți oamenii îl iubeau
Și că cele mai multe femei l-au compătimit.
Dar, ia, închipuieșteți că ești o adevărată doamnă, că ai gusturi delicate
Și că detești mirosul de whiskey și de ceapă,
Și că ritmul "Ode"-lor lui Wordsworth îți sună plăcut în urechi,
În vreme ce el de dimineața până noaptea
Tot repeta flecuri comune:
" Oh, de ce trebuie ca sufletul celor muritori să fie mândru?"
Și, apoi, închipuiește-ți
Că ești o femeie cu gust, talentată,
Și că singurul om cu care moralitatea și legea
Îți permit să ai legături maritale
Este exact omul care te umple de dezgust
De fiecare dată când te gândești la așa ceva,
Mai ales că te gândești la așa ceva
De câte ori îl vezi.
D-aia l-am alungat din casă
Să trăiască alături de câinele lui în camera puturoasă
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atmosfera dezvăluie finețea sufletului unui personaj și elimină senzația că privești într-un "vid psihologic". Ea exercită o influență foarte puternică asupra jocului nostru: detalii sau nuanțe apărute spontan, plăcerea jocului.
citat din Michael Chekhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria, craterul din suflet
am o amantă
cândva semănam perfect
Dumnezeu știe asta
mereu coboram unul în celălalt
și cu delicatețea unui copil făceam dragoste
sub cămașa din cânepă țesută de bunica
îmi ascundeam mâinile
ca un gest
îngenuncheam și spuneam
Tatăl nostru
cămașa mi-a rămas mică
și lumea aceea am pierdut-o
în ziua în care mama a luat
busuiocul din grindă și
l-a pus în odaia cu miros
de lumânare arsă...
țin minte
ploua mărunt și era frig
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpădii
Suave păpădii, crezând în gingășie,
Se-ntrec să dăruiască
Finețe, diafan, în vis de bucurie.
Prin fulgii delicați, ce-nalță către cer,
Trimit comori de suflet,
Spre-o lume de uitări, în gânduri din eter...
Coboară-ncetișor privirile plăpânde,
Cu gene-ngreunate
De lacrime fierbinți, curate și flămânde...
Se-ntorc, plutind, spre seară, în istovire mor
Și nimănui nu-i pasă
Că au zburat odată, urmându-și dorul lor...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la delicatețe și suflet, dar cu o relevanță mică.
Ar fi putut să-mi ia totul și eu nu m-aș fi opus. Pentru că aș fi suportat, cu aceeași încântare, felul ei delicat de a pune stăpânire pe mine, invadându-mi sufletul, și trupul, și gândurile, până în acel profund al ființei mele care dorea cu pasiune să-i aparțină.
citat din Charmel Roses
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua poeziilor mele
n-am murit de deochiul
celebrității ratate din motive
de ochi frumoși ascunși
după lentile cu dioptrii
din ce
în
ce
mai mari ca două văpăi albastre
am rămas pe cărarea mea pustie
cu foile scrise caligrafic
netipărite sunt poeziile care scutură
finețea din trandafiri și smulge
lacrima din sufletul delicat
versul mi-a căzut în ploaie
în genunchi l-am cules și
și
l-am alintat cu buze de femeie
apoi l-am modelat într-o noapte
lungă cât o zbatere de pleoapă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Black Opium
Între timp și netimp un strigăt, o durere, o speranță.
Ca o prelungire a visului, întind mâna,
încerc să-ți mângâi chipul de stele irizat,
luminându-ne drumul cu visul adânc din noi,
în imensitatea cerului prin care
îi cauți cheia
în unica călătorie a vieții.
Plouă ca în vechile mele poeme
- un fulger a sfâșiat cearșaful cerului...
Tăcerea curge din bolți în mâinile noastre,
pe unda sufletelor pereche,
un labirint fără sfârșit în respirația
unui timp comun
ce pare beție a umbrelor nopții,
emoție furată din astre
prin frunzele risipite de toamnă,
împrăștiind fiori din adierea visului...
Explozia de emoții te-nvăluie, te domină,
un contrast tulburător, o tensiune
dintre lumină și întuneric,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (15 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântare (către Spiritul Lui Zamolxe pentru clădirea vetrei Zânei Florilor)
Născut din adânci fiori
și-nvăluit în petale de flori,
purificat în suflet
și adorat în cuget,
eu îți trimit
pe aripi de vânt
un singur gând...
Căci Zeii mi-au spus
că într-un loc sfânt,
din piatră de râu
și din lemn frânt,
altar să clădești
și-n el să preamărești
zeii Pământului,
legendele muntelui,
daci și romani
și mii de străbuni.
Primește așadar
mireasma în dar,
parfumu-mbietor
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea spre tine
Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunți nu are cum
pentru că altul se-nalță
și cade la fel, uitând cine ești.
- Nec plus ultra -
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri și-n inimi.
Acum și aici suntem
doar noi și cerul albastru!
Vocea ta a rămas ascunsă undeva
în cele mai adânci cute
ale sufletului meu.
- Zborul tău pe buzele mele!
Simți sărutul meu cum se plimbă
peste tot trupul, îl cuprind,
m-amețește și mă smulge,
așezându-mă-n tine pentru totdeauna?
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (18 decembrie 2014)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina sufletului meu
Lumina sufletului meu
Nu-i în plăcerile deșarte
Ci-n Cel mai minunat Evreu
C-a biruit sinistra moarte.
Mă leagă de eternitate
Să pot vedea dincol' de nori
Când vin momente delicate
Îmi dă mai multe sărbători.
Pătrunde cu a ei candoare
Să cucerească tot ce am
Asta se cheamă cercetare
Să cred cum a crezut Avraam.
Ființa-mi simte ușurare
Când unda-i o atinge lin
Iar în necaz și-n încercare
Mă-nseninează-al ei alin.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (27 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de soare-apune
O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Și pline de umilință urmau sălbăticiunea roșie, floarea verde
Și izvorul gângăvind. O, străvechiul țârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.
O, voi cruciade și aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioși apostoli,
Oșteni acum, trezindu-se din răni și vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopții.
O, voi vremi ale tihnei și ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări pașnici storceam struguri de purpură
Și-n jurul nostru sclipeau colina și pădurea.
O, voi vânători și castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Și-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însoțită de umbră
atât de fragedă mi-e umbra între lumini suave
pretutindeni mă urmează cu albastre emoții
nu răspândește-n lume tonuri anoste și grave
se îmbracă-n auriu din ieftine promoții
umbra-i parte integrantă a sufletului meu
unde am ascuns iubiri din prima tinerețe
se-nvăluie-n diafane culori de curcubeu
printre splendori mirene se-ncarcă cu finețe
mai ascund în umbră o listă de păcate
așteptând mântuirea de la Iisus Cristos
din suflet lansez gânduri desferecate
spre cerul iertărilor cu spirit sfătos
am trăit cu umbra fantezii fermecate
bând din potir de argint elixirul gustos
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre delicatețe și suflet, adresa este: