depăşire şi devenire

Fascinaţia lumii tale, iubite

Iubite,
Ne cărăm păcatele în geamantane
Noi păgânii –locuitori în templul lumii profane-
Poate vom ajunge să înţelegem înţelepciunea celor vechi,
Starea de geometrie şi de graţie a lucrurilor,
Misterele eleusine şi orfice ale strămoşilor tăi
Prin liniile perfecte ale Partenonului
M-am întrebat adesea dacă se mai poate depăşi
Ceea ce este unic pe podişurile spiritului?
Pe pragul unei noi lumi de mucava
Aduc acestui popor iubitor de idoli,
Acestui popor care te-a zămislit pe tine,
Îndrăgostitul meu pururea mâhnit,
Cântări pentru geniul său creator.
Fermecată de lumea sofiei,
Am pătruns în adâncurile minţii tale
În lumea sufletului tău de înaripat,
De exilat, ca şi îngerul, care are o viaţă dublă
Şi trăieşte simultan în două lumi paralele.
Te rog să mă citeşti ca pe o amintire neîncepută

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu înseamnă nevoie. Nevoia nu înseamnă iubire. O relaţie funcţională şi armonioasă este între doi oameni care nu au nevoie unul de altul, însă se iubesc. Când nevoia depăşeşte iubirea, relaţia poate foarte uşor să devină toxică sau disfuncţională. Tu... iubeşti?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cercetarea ştiinţifică, dificultăţi mari se fac simţite încă de la început şi acestea nu pot fi depăşite decât pornind de la experimente, care apoi devin conceperea unor ipoteze... Chiar şi aşa, rămân multe de făcut şi este nevoie nu numai de o mare perspicacitate, dar de multe ori şi de o întreagă avere.

citat din Christiaan Huygens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecutul nostru se află victoriile noastre pe care le-am integrat pentru a deveni mai evoluaţi, precum şi rănile noastre, eşecurile şi traumele noastre. Pe unele le-am depăşit, iar pe altele nu. Şi prima mare problemă în viaţa noastră sunt rănile pe care încă nu le-am depăşit. Ele se numesc traume psihologice şi creează găuri în sufletul nostru, care dacă nu sunt reparate, vindecate, vor face ca orice punem în sufletul nostru să se piardă, aşa cum se pierde apa pe care o torni într-o sită. Apoi, după ce vindeci rănile trecutului, te poţi pune pe treabă pentru a urmări visurile şi obiectivele din viitor, însă trăind cu adevărat prezentul, zi de zi, construind pentru viitor şi oferindu-ţi plăcerile vieţii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezgust

Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ţinte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De aşcoliţi ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat şi bou e-ou... din viţel!

Şi-i multă mult minciuna, tupeul cu hoţia,
Că-s devenite merit, cu titluri de nobleţe,
Ne păcălind şi ţara, pe cel ce dă simbria...
Şi moare un neam... odată, predestinat să-nveţe?!

Mă jur pe toţi strămoşii s-audă, să-i trezesc
Din os sfinţit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârşesc
Ruşinea dezlânată... şcoliţii-n empirism!

Estomacabil simţ 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Şi-s depăşit că-s mulţi, sus-puşii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleşi din proşti, cotloane!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile sunt ceea ce rămâne în urma clipelor care ne depăşesc. Ele poartă cu ele amprenta personală a emoţiilor şi sentimentelor noastre. Dă-le spre păstrare ce e mai bun din fiecare zi a ta pentru ca mai apoi să te poţi gândi la ele cu zâmbetul pe buze. Dacă ştii să cauţi ceva plăcut în fiecare clipă, o faci să devină eternă.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru fragil

Forfotă pe străzi
de parcă noaptea nu mai începe,
o muză machiavelică
mă absoarbe din oraşul bolnav
şi-n ochii tăi înoată
căluţii mării somnoroşi.

Mă reîntregesc din bucăţi
gol pe dinăuntru,
cu mâinile conturând aripi,
urmărind norii
cum trec peste orizont
cu fulgere.

Gurile noaste se usucă,
nopţile devin buimace,
îşi varsă întunericul
în pământul
înţelenit.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru fragil

Forfotă pe străzi
de parcă noaptea nu mai începe,
o muză machiavelică
mă absoarbe din oraşul bolnav
şi-n ochii tăi inoată
căluţi somnoroşi.

Mă re-ntregesc din bucăţi
gol pe dinăuntru,
cu mâinile conturând aripi,
urmărind norii,
cum trec peste orizont,
cu fulgere.

Gurile noaste se usucă,
nopţile devin buimace,
îşi varsă intunericul
în pământul
înţelenit.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti tu numai pentru tine, cel din interior. Dar teoria pluralismului individual spune că faţă de ceilalţi eşti mereu altcineva, sau altceva, depinzând de modul cum te raportezi la fiecare dintre ei. Poţi fi bun, faţă de cei cărora le faci bine — cu condiţia ca binele tău să se manifeste cu regularitate, altminteri dacă o dată omiţi să faci gestul, devii dintr-odată rău!? Poţi fi în acelaşi timp tânăr, pentru toţi cei ce te depăşesc ca vârstă, sau bătrân, pentru ceilalţi, cei născuţi după tine — şi care, nu ştiu cum se face, că sunt pe zi ce trece tot mai mulţi!? Poţi fi interesant — pentru cine îl interesezi, sau pentru cine are nevoie de tine — sau poţi fi anost, pentru restul lumii. Şi, ceea ce este şi mai derutant, nici măcar pentru aceeaşi persoană nu eşti mereu acelaşi. Eşti evaluat luându-se în calcul diverse variabile, cum ar fi natura, intensitatea şi dinamica raporturilor ce se formează, dăinuie sau se sting între tine şi celălalt...

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu, mă vei ucide în ziua în care vei reinventa plânsul...

mai rece decât iarna privirea ta
mă înghesuie între corzi
la nevoie ştiu că mă vei ucide
şi vei reinventa plânsul...

crede-mă
în tot nesomnul acesta
îmi îmbrăţişez trupul şi număr plecările
în care am murit puţin câte puţin
zi de zi
trec peste iluzii
desenez pe coapsa ta
linii şi puncte
ca un pictor fără mâini
inventez imagini...

ştiu că nu îţi pasă
privirile lipite de geam
acoperă drumul cu ploi şi

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tancuri la Praga

În sângele de asfinţit al răsăritului,
Tancuri trec peste Praga-n coşmar,
Strivind sub şenilele lor adevărul,
Care nu-i doar numele unui ziar.

Tancuri trec peste ispita de-a rupe
Cătuşele unor lozinci micinoase,
Tancuri trec peste soldaţii care
Şi-au ascuns chiar în ele bietele oase.

Oh, Dumnezeule, ce decădere!
Oh, Dumnezeule, ce mârşăvie!
Peste Jan Hus trec acum tancurile,
Peste Puşkin şi Petofi, ca prin pustie.

Peste cavouri huruie tancurile,
Peste cei care încă nu s-au născut,
Şinele, clamele unor dosare
În şenile de tancuri s-au prefăcut.

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko (23 august 1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir globular - Oceanul Indian

φ = 011o10'05"S
λ = 084o25'47"E

Catarg, martingala desprinsă,
sarturi peste corali
şovăieli îndelungi,
umbre mucegăite, –
suprastructuri.

Un singur delfin
ascuns semnificaţiei
de anemonele-de-mare,
ceilalţi îmbrăcaţi în părinţi,
stropii de ploaie,
fierbinţi.
Starea gripată
împinsă de-o stea în genune
depăşeşte raza
riscând să-i iasă nume rău,
de perfecţiune.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tinereţe, iubeşti nebuneşte, iraţional: eşti ca Fluviul Galben, din China, în sezonul polios, care se umflă, rupe totul în cale, trece peste maluri, se revarsă de o parte şi de alta şi mătură totul în cale; la maturitate, iubirea devine raţională – în sensul bun al cuvântului, fluviul revine în matca sa, între maluri, se calmează, iar mâlul fertil pe care-l lasă de o parte şi de alta a malurilor dă recolte bogate.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (4 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, în toate relaţiile există un moment marxist (momentul în care devine clar că dragostea e împărtăşită) şi felul în care este depăşit depinde de echilibrul dintre iubirea de sine şi ura de sine. Dacă ura de sine prevalează, atunci cel care a primit dragostea va declara că persoana iubită (dintr-un pretext sau altul) nu este destul de bună pentru el (nu e destul de bună din cauza asocierii ei cu cineva nu destul de bun). Dar dacă dragostea de sine are câştig de cauză, ambii parteneri pot accepta faptul că a-şi vedea iubirea împărtăşită nu e un semn că cel iubit este necorespunzător, ci că ei înşişi s-au dovedit a fi demni să fie iubiţi.

Alain de Botton în Eseuri de îndrăgostit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

entuziasm

Entuziasmul este energia care te împinge pe cele mai mari culmi ale vieţii tale. Nu doar că entuziasmul te face să îţi depăşeşti condiţia şi să obţii rezultate extraordinare, însă îi molipseşte pe cei din jurul tău să fie maxim din ce pot să fie. Entuziasmul se aprinde în noi când realizăm că este în puterea noastră să devenim ceea ce vrem să fim, şi că putem să obţinem orice vrem fără să depindem de aprobarea sau permisiunea cuiva. Este o combinaţie de curaj, optimism şi pasiune care ne face oameni cu adevărat superiori.

definiţie de Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii nu ar uita că suntem făcuţi pentru a cădea şi pentru a ne ridica în continuu, viaţa multora ar fi mult mai bună. E sănătos şi firesc să ţi-o iei în bot în viaţă. Te face smerit, aşa cum ar trebui să fii, şi, în acelaşi timp, te ambiţionează să îţi depăşeşti condiţia, ştiind că poate orice faci în viaţă sunt doar poduri peste râuri care seacă. Important este ce ai devenit, nu ce ai realizat sau acumulat. Tu eşti cel mai de preţ bun al tău şi tot ce e important e doar în tine. Datoria ta este să creşti permanent.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmurile de bază ale vieţii sunt: ritmul păcii, al sănătăţii, al frumuseţii, al fericirii, al acţiunii creatoare, al abundenţei. Când modelul tău de viaţă se suprapune peste aceste ritmuri universale, tu faci ca esenţa fiinţei tale şi influenţa pe care o exerciţi să depăşească limitele unei simple vieţi terestre. Devii unul dintre acei oameni despre care se spune că au fost mai mari decât vieţile lor, care au schimbat cursul istoriei, au îmbunătăţit starea omenirii, au adus pace, adevăr, înţelepciune şi o mai profundă înţelegere lumii în care au trăit.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Innuendo

nopţile rupte din fiecare răsărit
aşezau orele într-o ordine pătrată
în templul iubirii ridicat
dincolo de sălbăticia din noi

mângâiam cu buzele
sânii
gândul
fiecare piatră
fiecare unghi
zidul cu fruntea înaltă

amintiri limbi de fum
trec peste cărămizile rămase vii
încărunţite de timpul ochilor ninşi

lacrimile de piatră cern în suflet
pulberi cioplite destrămări
trecătoare vise aripi în scrum

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu, mă vei ucide în ziua în care vei reinventa plânsul

mai rece decât iarna privirea ta
mă înghesuie între corzi
la nevoie ştiu că mă vei ucide
şi vei reinventa plânsul

crede-mă
în tot nesomnul acesta
îmi îmbrăţişez trupul şi număr plecările
în care am murit puţin câte puţin
zi de zi
trec peste iluzii
desenez pe coapsa ta
linii şi puncte
ca un pictor fără mâini
inventez imagini...

ştiu că nu îţi pasă
privirile lipite de geam
acoperă drumul cu ploi şi

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pixul...

A răsărit din încercarea,
De-a depăşi un biet stilou.
Şi-a reuşit, precum visarea,
Să facă gândul, tot mai greu.

Era compus din pastă, mină..
Şi-un corp de plastic colorat.
Şi sta trufaş la inimă,
Doar într-o clemă agăţat.

Privea mereu la coli nescrise.
Doar, doar se-arată-n faţă vreuna.
Ca să le facă manuscrise
Şi s-obosească iarăşi mâna.

A luat tiraj la fabricare,
În ani de folosire ne-ncetat.
Şi-l mânuieşte orişicare,
Pe coli de scris, neapărat.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (29 martie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!