depăşire şi visare

Clipa rămasă

Zâmbind nepoţii
Trec peste brumele noastre
Mirosind a must
De tămâioasă.
Toamna ne ţine în chingile ei
Plimbându-ne umbrele prin case.

Nepoţii zâmbesc.
Nepoţii ne poartă iubirea.
Fermecători trecem prin amintire
Şi brumele se topesc aiurea.

Vinul curge în pahare de vis.
Noi râdem de clipa rămasă.
Pe creanga ruginie
Se aşează
Piatra de la coasă.

Vom tăia, nepoţilor,
Din rădăcină răul

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vise uitate

Visează-mă ca şi cum aş fi un nor,
Un material eteric, transparent,
Ca şi cum aş fi fost un izvor de apă curată,
Care-şi depăşeşte cursul conştient.

Gândeşte-te la mine ca la o rebelă,
Ca fulgerul orbitor al ploii
Care din senin umezeşte respiraţia vântului.
Mângâie-mă ca pe o petală de flori,
Catifelată şi umedă de rouă, parfumată,
Într-o zi strălucitoare care aprinde o lume neînăscută.

Ajută-mă să-mi văd visele uitate,
Vise cu vele îngheţate într-o mare lividă
Care a fugit de iarnă.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sfâşiind ideile
treci pragul încăperii
stăpânite de aerul mucegăit
de visurile tablourilor
înrămate cândva.
Mâinile dibace
ale tatălui necunoscut
ţi-au lăsat moştenire
scândurile din pivniţă.
Lângă butoiul cu cep răsucit,
de-atâtea dorinţe bete,
încurajezi un suflet
să treacă
peste adolescenţă.

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecutul nostru se află victoriile noastre pe care le-am integrat pentru a deveni mai evoluaţi, precum şi rănile noastre, eşecurile şi traumele noastre. Pe unele le-am depăşit, iar pe altele nu. Şi prima mare problemă în viaţa noastră sunt rănile pe care încă nu le-am depăşit. Ele se numesc traume psihologice şi creează găuri în sufletul nostru, care dacă nu sunt reparate, vindecate, vor face ca orice punem în sufletul nostru să se piardă, aşa cum se pierde apa pe care o torni într-o sită. Apoi, după ce vindeci rănile trecutului, te poţi pune pe treabă pentru a urmări visurile şi obiectivele din viitor, însă trăind cu adevărat prezentul, zi de zi, construind pentru viitor şi oferindu-ţi plăcerile vieţii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

În marea linişte ce încă ne-nconjoară,
Din când în când se rupe un catarg.
Blestemul a căzut şi pentru a câta oară,
Am rămas iară şi izolaţi în larg!

Picior peste picior e aşezat destinul
Şi lumea întreagă pare că-i la fel.
Pe ape sunt şi-i prea departe ţărmul
Ce-şi ţine orizontul numai pentru el.

Mă îndoiesc de mine şi mă-ndoiesc de tine.
Mă depăşeşte gândul că vom fi pierdut
Şi ultima speranţă ce-n viaţă ne mai ţine,
Că mâine va fi şansa unui nou început.

Pe marea liniştii singurătatea mai înalţă
Din când în când regretelor un val,
Mi-ar trebui să mai aştept încă o viaţă,
S-ajung cu visul meu până la mal.

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aeroportul

Ne cumpărăm bilet de cer,
Visăm să depăşim cocor,
N-avem nimic să facem zbor...
Credem că pana-i tot un fier.

Suntem Pământ, visăm extern,
Plecăm în hoarde zeci şi sute,
Voiajul e-n bancnote multe...
Plonjăm în grupuri spre infern.

E goana unde începe mortul,
Este delirul de înălţare,
E locul de zeificare,
Este-un final... e aeroportul!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră este o continuă lecţie de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopţii, când alergăm desculţi prin iarbă, când admirăm păsările şi creştetul munţilor. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viaţa e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflaţi în suferinţă, pentru că trebuie să ne ţinem apropiaţii de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăseşte cu fâlfâitul unor aripi mute şi nevăzute de nimeni.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decontul final

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea.

Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi,
Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,
Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni.

Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Şi eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi,
Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi.

Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat,
Fără pic de păcat.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

O monedă validă

ai trecut şi rămas în buzunarul meu stâng
o monedă validă de tezaurizare
dar touşi fluctuantă
niciodată n-am păstrat ceva mai valoros
decât iubirea în care mă contopesc deplin

gândul care se întrupează într-o faptă
mai plină decât visul din care s-a născut
nu mă face să uit niciun adevăr ori minciună
lumina îmi trece peste umeri
şi văd mai departe ţinta de atins

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi-ţi de drum!

Întoarce-ţi privirea,
Şi vezi-ţi de drum,
Şi ia-ţi şi iubirea,
Că-i stinsă, oricum.

Lasă-mi durerea,
Ce, crezi că nu pot?
Ba da, am puterea,
Să trec peste tot...

Poate nu azi...
Poate nici mâine,
C-am fost camarazi,
Muşcând dintr-o pâine,

Şi-am tot împărţit,
Când bune, când rele,
Ce mult ne-am iubit!
Ce vremuri rebele!

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mugure de vis

Răpeşte-mă şi du-mă
undeva departe să prind fericirea într-un infinit albastru;
nu vreau amăgiri deşarte -
creează-mă întâi
să prind lumina nopţii din ochii tăi
cu mâna tremurândă,
apoi să-ţi mângâi inima cu buzele încinse
de şoaptele nebune
că tu eşti acela ce îl strig pe malul îndepărtatului izvor.

Poartă-mă desculţă
şi du-mă mai departe,
păşind pe întinsul alb cu suflete de îngeri,
iar timpul să nu-l laşi să treacă peste mine,
mai bine-l duci să treacă-nsângerat
prin macii din răzoare.

Să mă strângi de mijloc
când lumina cade blând dintr-un colţ de cer
peste două inimi

[...] Citeşte tot

poezie de Lusiana Drăguşin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pentru iubire

În cerul viselor înalte
Mi-am încastrat aripi în spate
Şi am zburat s-aduc lumină
Pe ţarna plină de rugină.

Tu şlefuiai o lumânare
Din mare răsărit de soare
Şi te rugai îngenuncheată
La Maica Domnului Curată

Să-ţi pună şi ţie în spate
Un curcubeu până la moarte,
Cu el să urci şi să cobori
Copiii îngeri printre flori.

Zâmbind pe urme de zăpadă,
Să le şopteşti ca le sunt tată,
Că-n zborul viselor înalte
Iubirile-s adevărate...

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Şi cu miracolele lui IIsus cum rămâne? A. M: Păi aia-i că nu rămâne! În ziua de azi ar trebui privite ca simple scamatorii pe care David Copperfield le-a depăşit cu brio deci cu mult mai mult. Singurul miracol real este trezirea ta şi nu veşnica ta adormire şi visare la Hristos. Tu nu vezi? Mintea visează toată viaţa la miracolele lui Hristos, la credinţă, tocmai pentru a te ţine pe tine sclavul unor astfel de gânduri de 2 lei! Adevăratul Miracol al Prezentei anulează din start toate celelalte miracole exterioare şi implicit încetează să-l mai situeze pe Hristos ca un prizonier în timp, gen: "cu 2000 de ani in urmă" făcându-l să fie ceea ce veşnic este şi eşti, exact propria ta Prezenţă sau Viaţă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvaţi pământul

Zboară fumegând intens pe orbită
Şi lasă în urmă o dâră de sânge,
Tresare frenetic la orice ispită,
Suspină stingher şi-n hohote plânge

Se duce în grabă rebel pe elipsă,
Rotindu-se-n iureş, buimac şi rapid,
Târându-şi necazul şi şansele lipsă
S-arunce, tot răul în spaţiul vid

Căci oamenii l-au rănit mult şi grav
În fiinţa-i sperbă, subtilă, bombată
Prin fapte urâte acţiuni şi nărav,
Sub raza de soare, sub bolta-nstelată

Azi pământenii în virtutea urii
Dar şi cuprinşi de crunte răutăţi
Încalcă toate legile naturii,
Provocând iarăşi calamităţi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (23 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatică universală

Din motive de policromie severă,
Pământenii s-au aliat cu albastru
În proporţie riguros competitivă,
O cortină stă să cadă în infraroşu,
În plan intermitent apar iluzii stridente
Ţiue pe ecran semnale ultraviolete,
Apar semafoare, depăşite pe roşu,
Unele speranţe se pretează in galben,
Peste barieră pluteşte vag transparenţă
La cheremul unei atitudini confuze,
Alte culori privesc din dos printre fante
Într-o armonie de vis fără complexe,
În geam bate o nuanţă albă, anemică
Mult potenţial se disipă pe negru,
Prea multă energie se pierde pe maro,
Un curcubeu cu extensii, mistuie zarea
Domină, clar reţeaua craiului de verde,
Culori intră şi ies în spectru de-a valma
Sporadic, apar noi interferenţe bizare,
Din cauze intriseci culorile evoluează,

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (21 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au spus că o să-mi treacă

Mi-au spus că o să-mi treacă
Aşa, cât un clipit
Că nu există suflet
De neînlocuit

Că lumea-mi aparţine
Că-i timpul să trec peste
Şi că iubirea-n sine
E ceaţă şi poveste

I-am ascultat o vreme
Şi te-am lăsat să-mi treci
Trecând la alte buze
Scăldate-n vinuri seci

Era aşa de bine
Ca după nopţi în care
Îmi ocupai toţi porii
Să te-arunc în uitare

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Cîndea (iulie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te eliberezi de ceea ce spune lumea despre tine înseamnă să îţi dai voie să trăieşti aşa cum îţi doreşti. Să îţi urmezi visurile, să îţi depăşeşti limitele, să te distrezi, să te simţi bine cu tine însuţi şi cu drumul pe care tu ţi-l alegi. Oricum, orice ai face, oamenii vor găsi mereu un motiv să te critice sau să te bârfească. Ei fac asta pentru că nu trăieşti aşa cum se aşteaptă ei sau pentru că sunt invidioşi pe libertatea cu care îţi dai voie să îţi urmezi visurile. Aşa că, întreabă-te: Ce contează ce spune lumea când tu nu eşti fericit cu felul în care trăieşti? Ce contează ce spune lumea atunci când tu eşti fericit? Singurul tău scop ar fi normal să fie propria ta împlinire. Orice altceva este o pierdere de vreme şi de energie.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriind poemul

pe verticala mea cerul se dilată,
albastrul se aprinde-n infinit,
inspiraţia coboară de acolo
pe drumul meu sinuos
unde visele traversează timpul
ieşind zbuciumate din valuri sparte de amintiri.

pe razele calme se nasc valuri verzi,
lumina sângerează lângă verb,
liniştea ţiuie-n urechi
tu eşti distant, teleportat pe venus.

culorile trec peste mine lovindu-mă.
sunt într-o linişte colorată cu frunze nemişcate
scriind poemul, cu degete migrând
pe fruntea ta de gânduri.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă primăverii promise

Oh, ce mire de lumină se iveşte în oglindă!
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii...
Şoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă.
Se aprind către apusuri, iarăşi, roze viorii.
Râu de păsări şi de floare în lăptoase diademe...
Astăzi iar se primeneşte lutul, gândul şi menirea.
În oglindă, cerul, luna, ne trimite-atâtea semne,
Caută în scrumul vieţii să găsească fericirea.

Oh, ce mire de lumină se iveşte în oglindă,
Curge lapte de mătasă peste lumea renăscând,
Se desface dintr-o dată un cocon de crisalidă
Şi luciri de jad se-nalţă, către ceruri săgetând.
Ceru-i tulbure deodată, versuri moi foşnesc în cale,
Parcă plouă cu miresme, bat la geam ramuri de vis,
Peste câmpul de lumină, albe pete de ninsoare,
În petale de apusuri, printre ramuri, s-a deschis.

Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii,
Sub umbrele de lumină care s-au deschis deodat,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cafeneaua literară

versul construieşte podul dintre noi
astfel putem trece peste triste volburi
suntem vise adunate ca fluturii în roi
reparăm cuvinte şi cerul cu scorburi.

în adâncul nostru suntem filozofi
procesăm idei în piuă de stele
am luat credinţă de la teozofi
un rai de speranţe freamătă sub piele.

versul este fericirea pe masa de scris
dulce chemare la cafeneaua literară
minuni din suflet avem de transmis
în urma noastră minuni să răsară.

din diferite colţuri versul ne adună
împleteşte raze în mândră cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!