devenire şi valoare

Suntem pe cale să descoperim ce este dragostea prin înţelegerea a ceea ce nu este. Întrucât dragostea este o necunoscută, trebuia să ajungem la ea prin debarasarea de ce cunoaştem despre ea. Necunoscutul nu poate fi descoperit de o minte plină de ceea ce este cunoscut. Ceea ce este nevoie să facem este să aflăm valorile cunoscutului, şi să privim la cunoscut dinafară fiindcă, atunci când ceea ce este privit dinafară devine pur, fără pată, mintea se eliberează de cunoscut; abia atunci ar trebui să ştim

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 96

Tânăr, frivol – cusururi după unii;
Alţii te văd frumos, tânăr, de treabă;
Cusur, frumos – le îndrăgesc nebunii,
Dar din cusur tu faci frumos degrabă.
Şi-aşa cum pe un deget de regină
Cel mai banal inel are valoare
La fel şi-orice cusur ce te domină
Devine adevăr şi înzestrare.
Şi lupul rău câţi miei nu păcăleşte
Dacă în miel s-ar travesti pe dată!
Iar chipul tău câţi oameni n-amăgeşte
Dacă ţi-ai folosi puterea toată!

Dar eu atât te îndrăgesc pe tine,
Că faima ta mă înalţă şi pe mine.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă înfricoşează modul în care evoluează societatea. Valorile morale se schimbă într-o manieră care nu mă face să fiu optimist. Suntem o societate care doreşte să construiască pe sentimente negative: frică, invidie, ură, delaţiune, oportunism. Delaţiunea capătă valenţe morale şi este acceptată de societate. Societatea renunţă la sentimentele pozitive cum ar fi compasiunea, iubirea, spiritualitatea, empatia, competiţia. Scopul scuză mijloacele a devenit un slogan acceptabil şi acceptat. Şi acest lucru mă îngrozeşte.

Vasile Astărăstoae în interviu (31 iulie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 39

Cum să-ţi ridic acum în slăvi valoarea
Când tu eşti partea bună ce-i în mine?
Şi cum să-mi preamăresc singur purtarea?
Nu mă slăvesc când te cinstesc pe tine?
Şi-atunci mai bine să trăim departe,
Iar dragostea în noi să fie una
Ca în acest prezent ce ne desparte
Să-ţi dau ce meriţi tu dintotdeauna.
Absenţă! Ce tortură, ce mâhnire,
Dacă n-ai fi atât de înverşunată
Să-mi dai tot timpul gânduri de iubire
Ca să mă-nşele dulce vremea toată,

M-ai învăţa cum unul doi devine
Când laud omul care nu-i cu mine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În excepţionalul omenescului (dar care ar trebui să fie regula lui), un om care nu a sfârşit prin a avea un drum de geniu, prin a fi "un element" pentru ceilalţi, adică un sens de viaţă, o valoare specifică, o tonalitate umană, un prototip uman, nu a trăit cu adevărat. Căci spiritul se defineşte, nu atât prin obiectivările lui în produse, cât prin puterea sa de iradiere şi modelare, adică prin elementul pe care-l suscită la viaţă; astfel încât oamenii adevăraţi sunt mai mult decât o operă, ei devin un principiu de viaţă.

Constantin Noica în Tratat de ontologie
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o piaţă, într-o marchetizare a sufletului, sufletul însuşi devine o marfă cu diferite valori, cu branduri. Ticăloşia este un fel de a te descurca în viaţă, este un grad de inteligenţă.

Dan Puric în Cine suntem
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 24

Eu cu privirea-n pictor transformată
În inimă ţi-am zugrăvit splendoarea
Şi trupul e o ramă minunată,
Iar perspectiva-i creşte mult valoarea.
Căci doar un pictor poate cu-a sa mână
Al tău chip drag în artă să-l imite
Ce-n sânul meu, ca-ntr-un studiou atârnă,
Iar ochii tăi sunt geamuri lustruite.
Şi ochii ne-au slujit cum se cuvine
C-ai mei te-au desenat şi-ai tăi devin
Ferestre care dau în piept la mine,
Prin care soarele ţi-admiră chipul fin.

Dar aceşti ochi abili pe care îi descriu
Pictează doar ce văd, dar inima n-o ştiu.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul nu are nicio valoare dacă nu este acompaniat de dreptate; cu toate astea, dacă toţi oamenii ar deveni drepţi, nu ar mai fi nevoie de curaj.

citat din Agesilau II
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii L-ar iubi şi L-ar urma pe Hristos, ar conştientiza ce e cu adevărat în viaţă valoros şi sufletul lor ar deveni indescriptibil de frumos.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E nevoie să devii un vârf de lance, ca un pionier în propria ta viaţă, fără să mai aştepţi prea mult ca alţii să rezolve problemele şi apoi să ţi le servească pe tavă. Pentru că, de obicei, atunci când lucrurile devin foarte comode şi uşoare, ele nu mai sunt valoroase.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un popor intră în decadenţă când începe să se plictisească. Atâta vreme cât nu-şi uzează posibilităţile devenirii lui este activ în mod automat, sub teroarea propriilor valori şi conţinuturi. Prea multă mărire şi glorie dă naştere la o oboseală reflexivă, baza fatală a plictiselii. Amurgul unui popor este identic unui maximum de luciditate colectivă. Instinctele care au creat faptele istorice şi gloria legată de ele îşi pierd rezistenţa, iar pe ruina lor apare plictiseala.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea ta

Mintea ta-i transcendentală
De-o valoare necuprinsă,
Dar partea fundamentală
Nu-i deloc, deloc cuprinsă
În socoteala ta mintală,
Ce-n Eden a fost învinsă...

Mintea ta depinde în sine
De Esenţa existenţei
Care te-a creat pe tine.
Şi tot spectrul frumuseţei
Este aici şi de-aici vine
Să-ţi dea mugurii Esenţei.

Îţi predai întreaga minte
Minţii din veci Creatoare
Şi de aicea înainte
Devine conlucrătoare
Celor mai măreţe ţinte
De viaţă dătătoare,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Dani Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat care se îmbracă bine ştie că orice lucru de valoare nu devine niciodată demodat şi că o lucrare superbă a unui croitor nu îmbătrâneşte niciodată.

citat din Finis Far
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care este doar un "bun" muncitor, făcându-şi treaba cât de bine se pricepe şi este mulţumit cu aceste lucruri, este preţuit de patronul său; iar patronul nu are nici un interes să-l promoveze, este mult mai valoros acolo unde se află. Pentru a fi sigur că promovezi, e nevoie de ceva mai mult decât să devii prea bun pentru locul de muncă actual.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora, postul Karma TV le difuzează filme în reluare până îşi învaţă lecţiile cu sudoare, pun burta pe carte cu dedicare şi devin oameni de valoare, de onoare.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei descoperi că exact atunci când îţi permiţi să-ţi alegi acţiunile care sunt în armonie cu tine, care respectă valorile şi exprimă competentele tale, atunci devii foarte important pentru ceilalţi. Porţile se deschid de la sine. Totul devine mai uşor şi nu mai ai nevoie să te lupţi ca să avansezi.

citat din Laurent Gounelle
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest palton a fost al tatălui meu şi el l-a purtat, dar asta nu are nicio importanţă, căci şi în acest palton eu sunt Henry Ford. Fiul meu este încă tânăr şi fără experienţă, de aceea îi este frică de ceea ce vor crede oamenii dacă el se va caza într-un hotel ieftin. Pe mine nu mă preocupă părerea celorlalţi oameni, fiincă îmi cunosc adevărata valoare. Iar miliardar încă nu am devenit, pentru că ştiu să număr banii şi fac diferenţa dintre valorile adevărate şi cele false.

citat din Henry Ford
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni neîmpliniţi care vor să fie cunoscuţi şi apreciaţi pe măsura valorii pe care şi-o atribuie singuri, pentru că această valoare iluzorie este singura care îi salvează de ghilotina desperaţiei. Problema este că vorbele pe care le folosesc sunt atât de lipsite de conţinut, încât îi fac să devină eminamente ridicoli.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă urmărim cu atenţie mersul conversaţiilor din cercurile amestecate, care nu se compun numai din savanţi şi pedanţi, ci şi din oameni de afaceri sau cucoane, observăm că în afară de poveşti şi glume, mai are loc şi o conversaţie, anume discuţia serioasă: fiindcă poveştile, dacă trebuie să aibă noutate şi cu ea interes, se termină îndată, iar glumele devin uşor banale. Dar în toate discuţiile serioase nu există nici una care să provoace ralierea persoanelor, care altfel se plictisesc repede în orice discuţii subtile, şi care să aducă în societate o anumită însufleţire, decât discuţia despre valoarea morală a cutărei sau cutărei acţiuni, prin care trebuie să se constituie caracterul vreunei persoane.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Partea a doua: Metodologia raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fascism, lumea adevărată nu este lumea materială, superficială, în care omul devine un individ izolat de toţi ceilalţi, trăind prin el însuşi şi cârmuit de o lege naturală care, instinctiv îl face să trăiască o viaţă de plăceri egoiste şi trecătoare. Omul fascismului nu este decât naţiune şi patrie; o lege morală care uneşte indivizii şi generaţiile într-o tradiţie şi într-o misiune, suprimând instinctul de viaţă închisă în cercul restrâns al plăcerii, stabilind în datorie o viaţă superioară, liberată de limitele timpului şi ale spaţiului, o viaţă în care individul prin abnegaţie de sine, prin sacrificiul intereselor sale particulare, prin moarte chiar, realizează acea existenţă pur spirituală care face valoarea sa de om.

Benito Mussolini în Fascismul (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!