Citate despre diamante și visare, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la diamante și visare, dar cu o relevanță mică.
Totuși, mă ridic
Mă poți denigra până la începuturile istoriei
Cu acidul minciunilor tale brăzdând un cer pitic,
Mă poți acoperi cu cel mai abject noroi
Eu, totuși, precum colbul, voi continua să mă ridic
Te deranjează impertinența mea?
De ce umbli învăluit în întunecime?
Pentru că mă mișc ca și cum mii de izvoare
Îmi pompează lubrefianți în vine?
Asemeni miilor de luni și de sori,
Cu precizia mareelor sosind după neîntrerupt tipic,
Asemeni nădejdilor îmbobocind mereu,
Voi continua să mă ridic.
Dorești să mă vezi căzută-n genunchi,
Cu capul plecat și cu ochii în jos?
Cu umerii căzuți ca niște lacrimi,
Supusă de suspinul unui suflet frumos?
[...] Citește tot
poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Vălul de rubin
Apune
După creasta
Munților, încă o noapte
Se depune
Peste cuta
Frunților
Raze de safir
Pălite
Pe deasupra
Apelor,
Dorm ca gânduri
Ostenite
Sub miragiul
Viselor.
Fire de smarald
Topite
De arșița
Dorului,
[...] Citește tot
poezie de Agatha Grigorescu Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu iubirii
iubirea triumfă învinge-n orice luptă
crează tunele în muntele stâncos
urcă temerară pe creasta abruptă
transmite curajul și celui fricos.
uneori iubirea miracole face
vindecă depresii operează subtil
se extinde în lume în zile de pace
înnoadă mângâieri, în toate are stil.
iubire-ai pretutindeni nestemată
face diamantul să strălucească
inima cu dragoste este animată
vise și speranțe știe să dăruiască.
vreau să cuprind iubirea sublimată
de lumina sfinților din slava cerească.
sonet de Floarea Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu iubirii
iubirea triumfă învinge-n orice luptă
crează tunele în muntele stâncos
urcă temerară pe creasta abruptă
transmite curajul și celui fricos.
uneori iubirea miracole face
vindecă depresii operează subtil
se extinde în lume în zile de pace
înnoadă mângâieri, în toate are stil.
iubire-ai pretutindeni nestemată
face diamantul să strălucească
inima cu dragoste este animată
vise și speranțe știe să dăruiască.
vreau să cuprind iubirea sublimată
de lumina sfinților din slava cerească.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vraja lunii
simt mâna Lunii pe obrazul meu
este regina nopții grațioasă albă
simt mângâierea ei mereu mereu
mătăsoasă ca spuma din halbă.
pe trena pictată cu flori de nalbă
strălucesc stele ca niște diamante
supremă făptură din a cerului salbă
spulberă în noapte vise alarmante.
mă închin la Lună cu gândul slăvesc
veghea ei sacră cu putere divină
ape și păduri cu ea se liniștesc
în fiecare noapte o aștept să vină.
cu daruri cerești cu vise supreme
cu iubiri care triumfă dincolo de vreme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înstelări a depărtare - joc de iarnă
A depărtare cerul se-nstelează,
averi de vise vin să bea, enormă
o apă-n diamant ce se transformă
în iarna de pustiu, pe ochi stând oază.
Că la privit e vremea asta normă
de frumuseți ce-n infinit cutează,
o umbră tălmăcind în glii o rază
culeasă-n văz, cu taina oviformă.
Iar miezul viu în coji ciocnind, să iasă
de verde s-a înflăcăra în tot...
Dar albul încă nu e-n fapt de coasă...
Ci e doar a himerelor complot...
O poezie-n geam, intrând în casă
a dezlipi din geana ta nu pot.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oul stihului
priviri de drag înfig atunci în tine
când ochii lin îți plouă diamante,
suind în ghețuri fierb în ode-andante
tăceri nespus rostindu-mi pe retine.
și-n dulce diavol drumuri delirante
pășeam râzând cu lacrimi clandestine...
ivind în teatrul omului cortine
se naște neființa-n vis vivante.
ibovnic zâmbetului tristul piere,
în văzul tău mă uit, mă-nseninez
și mi se-ntâmplă-n Rai apropiere.
în Oul stihului ți-e Domnul miez,
penița mea-i spre cânt de încheiere
zadarului în care, lut, viez...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai facem diamante
Nu-s întoarceri, doar plecări,
Noi mormane de gunoaie,
Fete blonde prin parcări
Și indicii despre ploaie.
Nu mai facem diamante,
Dispărută-i apa grea,
Lumea caută calmante,
Vremea care vine-i rea.
Ninge cu impertinență,
Proști se visează zei,
Incoloră decadență
A-mpărțirilor la trei.
Unii râd, alții înjură
Fără noimă, reticenți,
Aroganți peste măsură,
Dar frustrați și impotenți.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orb la gând
o naștere-n vecie-i într-o moarte
lichefiind un diamant minciunii
licoarea asta-i stih în toți străbunii,
un strai ce-n trup de infinit să-l poarte.
ci pe pământ se-mbracă-n clipă unii
a oglindi eternu-n ochi ce-s foarte
adânci, ce suie, țin a slăvii toarte
dar cad în urmă-n viciul rațiunii.
în dimineața neființei cheamă
un orb la gând visări și-n calea sa
mai curge încă fir mărunt de teamă.
ci adevăruri urcă-n duh, în șa
pe lutul ce biserica-și destramă
pe Domn din rugă a-L descătușa...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nix
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăiasa
Când se va face Nunta,-n lumânare
Al Păsării repaus fi-va sacru
Pe-acoperișul neființei, nacru
A melci prin clipele interioare.
Va fi în gânduri nuptial masacru,
Mireasa însă trup sub fuste n-are;
Poveri de somn voi duce în spinare
Că în oglinzi mi-e-n cuget chipul acru.
Pe rând în zboruri duhul ne-nvelimu-l
Înalt, trezind pe Dumnezeu, adânc
În vis de diamant căzut, Sublimul.
Te va primi la Porți un înger țânc
Și nu vei fi nici ultimul nici primul...
Crăiasă Moarte, mierea ți-o mănânc...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ș Mai... ploios
Se scurge ploaia iar, în mai, sfârșit de-un început de vară
Și ating cu ea ghețari topiți, aisberguri, Arctic pe-a mea țară,
De aceea gând călătorește, se diluează în ape, în picuri
Ca diamant, pe sticla casei, de la mașină, 'n lichizi licuri.
Băltoaca își ridică țepi pierzându-se-n halou de cercuri
Topind diluviul, nesfârșit de-o sâmbătă, început cu miercuri,
Iar lumea toată e ascunsă, în loc să-și spele din păcate
În șiroiul vechilor milenii, evaporat, lacrimi vărsate.
Mai sfârâie din când în când un treacăt de automobil,
Sau sub umbrelă, strâns de mână, răzbate glas de... eu, copil...
Pământul, parcă tot ar fierbe spărgând baloane efemere,
Rotunde, mici pe praf muiat, făcut un mâl de sparte sfere.
Numai copacii nu se ascund ca iarba, grâu în câmp, ori flori
Ce-au învățat să rabde nor de atâtea ori, de atâtea ori.
O vrabie, în bătăi grupate de aripi, zboară în acolade...
Și eu, topit în dor de muză visez, să las poem, balade...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis turbat
de nalț nimicuri, îți cioplesc montură
rubinului de-amor, deșertăciune...
un diamant al neființei spune
de alte-averi, ce-n ochi de lut n-au gură.
pe gând era minciunii leziune
de-mi putrezea a literei structură...
pe raft e Domnul în miniatură
abia clipind biserici pe genune.
cu dulci convulsii de mirări mă-ncaier,
sub noțiuni de noapte-i vis turbat
diform alint ce dezvelește vaier.
ci doar de mine nu te-am întrebat
când mai veneai pe-o umbră-n șa de aer...
mă pitulam, de ploaie vinovat...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casmirul tău de rouă
cad frunze în alint, cu ele amintiri și vis
în noaptea ce se lasă cu brumă de tăceri.
se-aud viori, departe, arcușul lor învins
de ielele smaralde ce-au fost în primăveri.
în umbre se ascund iubiri ce-au fost de-o vară
îmbrățișări de foc, fiori nestinși, ce ard
amestec de culoare, prinsă în tiară
cu diamantul nopții în ceas târziu, hazard.
zac stinse și răpuse, cu fardurile șterse
și se prefac în cântec ce-n somnul lor răsună,
rapsozi în frac de ploaie în cântece mirese
și-n râuri ruginii, se-aștern rochii de lună.
mă-mbie în pastel, pastel devin îndată
mă scurg în simfonia amurgului regesc,
și ca o harpă vie, cânt toamnei de-altădată
din genele de brumă, lied arhieresc.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem incolor
S-au decolorat toți fluturii,
acolo,
la margine de lume
și este plin
de aripi de albastru-n jurul meu,
e plin de goluri
cer senin în loc de suflet
rămas să povestească
acolo,
la marginea prăpastiei
istoria unui crin,
și e potop
de lacrimi de albastru-n jurul lui,
dar rădăcina-i însetată
de contur,
de vis zgîriat în piatră
ce-am fi putut fi
noi...
diamant ruginit
[...] Citește tot
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipurile iubirii
iubirea-i bibelou bătut cu diamante
cântecul inimii pe vârfuri de vrajă
prospețimea sângelui ce curge andante
splendoare de emoții din adâncuri degajă
ocean vast de iubire cu dune de corali
cu porturi în orașe pline de visători
ecou de simfonie pe munți ancestrali
acorduri de liră care spulberă nori
iubirea e magie în inimă de univers
împărțită la toți în egală măsură
patimă trăită și de înger pervers
zbor de albatros neatins de ură
îmbrățișare tandră cu miticul vers
aripă desferecată crescută-n anvergură
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exersând admirații
atingerile calde amplifică fiori
toate par normale și firești
iubirea topește ghețuri și ninsori
aleanuri de mătase depănate-n povești.
trăiesc explozii de lumină și culoare
visul primăvăratec mă umple de vrajă
romantismul sufletului crește ia amploare
vegheat de stelele ce stau de strajă.
șlefuiesc cuvintele ca pe diamante
secunde animate în inimă pulsează
fredonează rapsodii andante, andante
să-mbogățească deșertul cu o oază.
exersez admirații pentru naturi superbe
scot aburi albaști din cuvinte și verbe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun
Mi-e bradu-mpovărat de dorințe și vise,
Am inima plină de povești nescrise,
Pe-o rază, lin plutește gândul meu spre tine,
Doar tu știi să-mi dăruiești speranța-n mai bine!
Frumoase amintiri mi-am aninat pe ramuri,
Văd flori de diamant pe-mpodobite geamuri,
Te-am cocoțat pe tine în vârf,, în loc de stea,
Făclii de jad ți-s ochii, luminând viața mea!
Mă simt din nou copil și mi-e atât de bine,
Ce-aș mai putea dori, dacă te am pe tine?
Ne-om strecura prin lume, frenetic, an de an,
Mereu inseparabili, ca-ntr-un nod gordian!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murmur de iluzii
Sala de-așteptare se scufundă-n mine,
Printre uși tăcerea își așterne pașii,
Pe peron pulsează frunți pe sub rugine
Și-n sfiala nopții dorm iubiri și aștri.
Arde amintirea-n spirit ca liant,
Leagănând lumina plină de cuvinte
Se hrănesc iluzii-n stări de diamant,
Înviindu-mi clipa fumegată-n minte.
Nu-mi ridic privirea spre gândul trimis,
Provocarea zării zeii-au dezlegat-o,
Rupt e trecătorul din pământ și vis,
Pe poteca-adâncă ce a renegat-o!
Luna la icoane mai stă să privească
Și sfărâmă umbre cu raza-i cerească!
poezie de Aurel Petre (20 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gardianca și umbra
O văd și acum, în uniformă, râdea și plângea,
Cameleonic, din ce bolgii venea?
Lângă ea, Platon din Texas,
Grecește vorbea, tot grecește,
Unul bolund, gras, rotund, din Vangheliada
Istorică, tot turuia versuri spumând,
Ca o cascadă folclorică.
Eu mă suiam pe un nour să văd
Jungla din neguri pe albe,
Cum leoparzii vânați de bursuci
Se-mperecheau cu vânatul.
Ostro-mamuții mai mititei
Sluj îi făceau gardiencei,
Ea fluiera, ei jucau, bieți căței,
Cât e de stranie-i historia.
Mulți înțelepți ascultă de-un prost
Cu picioare de masă, totuși leoaica
E mai de preț, pare un gușter gardianca.
Iată cocorii, tremură-n bălți
Mulți brotăcei fără carte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Borids Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare "floare"
Copaci de ce gândesc în floare?
Pesti de ce nu aruncă gunoaie
Păsările nu-și ouă războaie...
Fiarele au fabrică de gheare?
Noi-nteligențe intrastelare!
Visătoare-ntre necuvântătoare
Strigăm cerului tot mai tare!
Că ele-s cele distrugătoare...
Și să ne dea aripi de fluture
Căci vrem sa plecăm pe alte astre!
Să dea de bună voie diamantele
Să ne strălucească gândurile!
Să căpătăm puterile quasare
Să creem viduri pacificatoare!
Ca la Hiroshima, Nagasaki
Răsărind acolo în zare...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre diamante și visare, adresa este: