Citate despre dolari și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la dolari și viață, dar cu o relevanță mică.
Aceasta este întrebarea
aș putea să trăiesc ca și un renegat,
nu cred că mă pot ascunde
decât în propriile idei
democrația este o făcătură monstruoasă
a prezentului,
o cupă de otravă
la masa verde
aș putea fi propriul meu tiran
sau mare democrat,
să vorbesc singur
cu Moise
pe un munte
despre cele zece porunci,
sau cu Prometeu
pe Elbrus
despre populisme,
sau despre foc,
cadoul sublim făcut umanității,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață grea cu copiatul (parodie)
- Hai să scriem mic pe mână
Tema la Limba Română,
Fraierim, "profa" hoției
Pe pământul României.
- Eu nu știu: sunt de la țară
Nu știu nici măcar să scriu,
Hoția, din școli să piară:
Și cinstit aș vrea să fiu.
- Măi colega, măi vecine,
Copiază de la mine:
Copiază, și ai luat
"Bacul", azi, imediat!
- Aoleu, am fost filmat
Camera de luat vederi,
M-a văzut: eliminat;
Sunt bolnav, și am dureri.
[...] Citește tot
parodie de Paul Preda Păvălache, după Vasile Alecsandri (16 iulie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fumez o iubire
o vorbă sau un refren
lacrimile îmi vin peste imagini
privesc prezentul cum se destramă
în fuioare de fum
e o intimă chemare
pe pagini îngălbenite de uitare
fumez detașat de mine însumi
sunete rechemate în cer
nu înțeleg de ce am folosit
minciunile legendare nu se pierd
toate vorbele spuse de femeile
iubite le-am fumat
prăjesc smacul în lingură
nimeni nu poate opri acul
care intră în venă
explozia vine din interior
regretele le trec la glume
frazele spuse se pierd
în copilărie a fost primul fum
mersul lumii în care trăim
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când el
o place mult pe ea
în praful de afară
mult praf
purtat de vânt
și
și
de copitele cailor care te duc
la cazinoul unde pierzi tot
chiar și viața după o descărcare
de colt sau de pușcă henry
fumul în interior
praful în exterior
filezi cărțile atent
și
și
te abții să nu trișezi
ea a încercat să-și scoată
o carte din manșetă
noaptea a vrut s-o întindă
cu portofelul tău plin
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plugușorul universitar
Aho, aho, am o urare
Să ai Hirsch-ul cât mai mare
Să fii membru în comisii
Să ai multe citări ISI.
Zeci de-articole să scrii
În reviste BDI,
Dar să fii și referent
Nu vremelnic, permanent.
Să participi la ședințe
Workshop-uri și conferințe
Training-uri, cursuri online,
Toate-n Zoom, că e mai fain.
Și să ai contracte tari
Nu pe lei, ci pe dolari
Știința s-o diseminezi
Și bani mulți să încasezi.
Însă mai presus de toate
Să ai vizibilitate
Și chiar una foarte bună
Să te vezi și de pe lună.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teoria relativității a lui Einstein a arătat că noțiuni ca spațiul si timpul, care anterior păreau independente și absolute, sunt de fapt întrepătrunse și relative. Eistein a arătat că și alte proprietăți fizice ale lumii în care trăim se întrepătrund în mod neașteptat. Faimoasa lui ecuație oferă unul dintre cele mai importante exemple în acest sens. Prin ea, Einstein a arătat că energia (E) și masa (m) unui obiect nu sunt concept independente; putem determina energia, cunoscând masa (înmulțind-o pe ultima cu pătratul vitezei luminii), sau putem determina masa, cunoscând energia (prin împărțirea ultimei la pătratul vitezei luminii). Cu alte cuvinte, energia și masa, precum dolarul și euro, sunt valute convertibile. Dar, spre deosebire de cazul banilor, rata de schimb, egală cu viteza luminii la pătrat este și va fi mereu fixă. Cum această rată de schimb e atât de mare (viteza luminii la pătrat), atunci un obiect de masă mică poate produce multă energie.
Brian Greene în Universul elegant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Kessler
Cum știi, Dl. Kessler a fost în armată,
De unde primește șase dolari pe lună pensie;
Stă pe la colțuri discutând politică
Sau acasă și citește Memoriile lui Grant;
Eu am susținut toată familia ca spălătoreasă,
Aflând secretele tuturor concetățenilor
De la perdelele, cearceafurile, cămașile și fustele lor.
Lucrurile care sunt noi ajung vechi,
Ele sunt sau nu înlocuite cu altele mai bune:
Oamenii prosperă sau dau înapoi.
Chiriile și peticile se măresc cu timpul;
Ața și acul nu pot ține pasul cu rărirea pânzei de la purtatul îndelung
Și sunt pete care nu dau doi bani pe săpun,
Și sunt nuanțe care se decolorează orice-ai face,
Deși tu vei fi cea blamată pentru distrugerea unei haine.
Batistele, șervețelele, fețele de masă au secrete
Spălătoreasa, Viața, le știe pe toate.
Iar eu care merg la toate funeraliile
Din Spoon River, jur că niciodată
N-am văzut fața unui mort fără să mă gândesc că arată
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea locuiește în mine
Ea locuiește în mine
Hai, haida hai că văd că te holbezi de parcă
Eu aș fi tu și tu ai fi eu
Nu mai căsca gura stai și ascultă
Cum te văd și cum mă vezi ea locuiește în mine
Ascultă-ne inimile
Urmărește-ne pașii
Respirația nu-i așa că o simți
Ea locuiește în mine
Și de aceea ne este atât de ușor să facem dragoste
Este la felca și cum ai alunga o muscă
Cum ai privi un fluture
Sau cum ai coborî pe o rază de lună
Din cer
Noi doi facem dragoste
În fiecare clipă facem dragoste
Ei hai nu te mai holba și nu mai pofti
Femeia aceasta n-am să o mai împart cu nimeni
Ea crește în mine
Mă locuiește
[...] Citește tot
poezie de Valeria Iacob Tamaș (2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polemică galinacee
În ogradă, orătănii stau grămadă la sorit,
Bate-un vând de primăvară cu miresme de iubit.
O găină cam plinuță, dar cu-apetisante forme
Ține o ședință scurtă să modifice din norme:
-Un cocoș la zece fete, cine dracu-a mai văzut?
Zău, ai viață grea băiete și nu este de crezut,
C-așteptăm la rând cu ziua, să ne pigulești un pic.
Mie-mi place și-un preludiu, dar așa, nu simt nimic.
-Vai, tu ce pretențioasă-ai devenit, așa deodat!
Pentru astă ipostază, cine oare-i vinovat?
Eu aș vrea să stau cu tine, mult mai mult decât o zi,
Să-ți arăt că știu mai multe și ce tandru te-aș iubi!
-Ei, eu nu vorbesc de mine, ci pledez pentru găini.
Eu sunt viță de regină, am pretenții să te-nchini,
În genunchi să îmi faci curte și-un coteț doar pentru noi,
De ai gânduri serioase, să vorbim numai noi doi!
Sau poți să-mi trimiți mesaje pe whatsapp sau pe face-book
Am așa de multe cereri, să citesc nu mai apuc.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plagiat
Măi fraților, indiferenți din ce citesc, am constatat
Că nu vă doare nici în... tur
-Un sinonim, nu plagiat-
Că un prost e doctor?!... Totu-i șnur?!?
... Contează doar s-avem mulți bani
-Nu pe muncite- de la... Stat,
De la buget... Și de șpăgi fani
Suntem că știm; nu-i plagiat!!!
De neam, al dracului de bun,
Ne bucurăm la destrămat
De ce-are altul din străbun;
Să-i luam noi tot!?! Nu-i plagiat!
De mult incendiem conace,
Ne vindem țara la mezat!
Trăim parșivi, dând bobârnace,
Dându-ne-n cap... de plagiat!?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E nabab ?! - Parodie după El Zorab de George Coșbuc
La mine vine un arab
Puțind a ceapă și kebab:
- Sunt, fată, neam de beduin
Și de la mama naibii vin,
Cu ștaif, ca un nabab.
Nici nu l-am luat bine-n reper
Și-ai mei vecini de palier,
Dau sfoară-n țară hotărât,
Că mă mărit numaidecât,
Cu un vestit bancher?!
Arabul meu prinse curaj
Să mă convingă că mesaj
Ca cel pe care l-a adus,
E decât toate mai presus
Și-un cal îmi dete gaj.
- Eu vreau soție de import,
Că pe-alea vechi nu le suport!
Și am aflat, cu mult temei,
C-aici aveți de soi femei,
Din munte până-n port.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rechinul sau omul? Credeți că rechinii sunt cruzi, nu-i așa? Credeți că sunt cele mai crude animale de pe Pământ, nu-i așa? Așa ni-i arată filmele horror, nu-i așa? Atunci cum i-am putea numi pe vânătorii de rechini, care îi capturează, îi imobilizează și le "recoltează" înotătoarele, adică le taie de pe rechinii vii cu o lamă de metal încinsă și aruncă rechinii înapoi în apă, fără înotătoare? Pentru că nu mai pot să înoate, rechinii se scufundă în apă și mor sufocați, iar dacă reușesc să plutească un timp la suprafața apei, sunt uciși de prădători. Vânătorii de rechini vând înotătoareele pe piața neagră cu cca 1200 USD/kg. Pentru om, "recoltarea" înotătoarelor de rechin este tot atât de morală ca și recoltarea castraveților. Iar omul face asta din lăcomie de bani și pentru că din înotătoare se prepară "supa de înotătoare de rechin", pe care unii o consideră o delicatesă, sunt destul de snobi și au destui bani ca să plătească această supă extrem de scumpă. Așadar, cine e mai crud: rechinul sau omul? Rechinul, care ucide din instinct, pentru că îl împinge foamea, care ucide pentru a trăi, sau omul, care ucide din lăcomie de bani și pentru plăcerea pe care i-o dă snobului bogat "delicatesa" "supă de înotătoare"?
George Budoi în Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (28 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farul Minot's Ledge
Ca o haită de lupi spectrali, norii suri
Gonesc hăituiți înaintea furtunii;
Sub cerul gol și-amenințător, în urletele nopții,
Se înalță farul cu ochi roșii ca tăciunii.
Cu degete-alunecoase, valurile se-agață
De turnul masiv, urcând și căzând; latră
Fel de fel de blesteme, se reped cu furie
Năucă spre zidul puternic de piatră.
Sus în turnul singuratic se află el,
Paznicul și păstrătorul luminii:
Tăcut și înfiorat, aude cum moartea-n
Bezna lumii-și asmute,-njurând, câinii.
Viforul de spumă albă bate-n tăblii
Ca o fantomă jilavă, care-n rafalele de vânt,
Vânată de vrăjmași, caută-un ungher
În care să se ascundă cât mai curând.
[...] Citește tot
poezie de Fitz James O'Brien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În anii aceia am trăit ca să mă cațăr. Aveam un buget de 5.000-6.000 de dolari pe an, lucram ca tâmplar și pescar de somon până când strângeam destui bani pentru următoarea expediție în munții Bugaboo, Teton sau în munții din Alaska. Dar pe când aveam douăzeci și cinci-douăzeci și șase de ani am renunțat la visurile mele din copilărie de a escalada Everestul. În cercurile alpiniștilor cunoscători era la modă să denigrezi Everestul, numindu-l "un morman de zgură" - un vârf care nu-ți oferă destule provocări tehnice sau care nu are trasee destul de frumoase ca să fie un obiectiv demn de un alpinist "serios", cum îmi doream eu cu disperare să devin. Am început să privesc de sus cel mai înalt vârf din lume. Asemenea snobisme porneau de la faptul că, până la începutul anilor 1980, ruta cea mai ușoară de pe Everest - prin Șaua Sudică și Creasta Sud-Estică - fusese urcată de mai bine de o sută de ori. Cei din grupul meu și cu mine îi spuneam Crestei Sud-Estice "ruta iacului". Disprețul nostru a crescut și mai mult când, în 1985, Dick Bass - un texan bogat, în vârstă de cincizeci și cinci de ani, cu minime cunoștințe de alpinism - a fost condus pe vârf de un tânăr alpinist extraordinar, David Breashears. Evenimentul s-a bucurat de întreaga atenție a presei.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada lui John Henry King
Sub stele pieritoare, care-apar și-apoi se sting,
Ascultați, doamnelor, balada lui John Henry King.
John Henry King era holtei,
Și ani avea vreo treiștrei.
Două fecioare-i țineau calea, de viță-aleasă,
Și fiecare visa să-i fie lui mireasă,
Luptau cu-ardoare, dorind, prins în pânze de paing,
Să-l vadă-n fața lor îngenuncheat pe John Henry King.
John Henry le plăcea la fel de mult pe amândouă,
Dar, să-și salveze fața, se făcea că plouă,
Nu spunea pe care-o iubea mai mult sau mai nițel,
Poate pentru că, sigur-sigur, nu știa nici el.
Bălaia Kate era senină, veselă, sprințară
Și luminoasă ca o zi de vară;
[...] Citește tot
poezie de Ellis Parker Butler, 1869 1937, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de multe am păcate
Nici cu gândul nu gândești,
Nu-s în mări atâția pești,
N-are ceru-atâtea stele,
Nici Pământul floricele,
Nu au munții-atâția brazi,
N-au trăit atâți nomazi,
Nu-s femei ce-s măritate
Cât de multe am păcate.
N-are codrul rămurele,
Nu-s pe lume păsărele,
Nu sunt frunze în păduri,
Nici în ploaie picături,
Nu-s atâți peri capilari,
Nici în bănci atâți dolari,
Pe Pământ nu sunt mușcate
Cât de multe am păcate.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea leului
*FOAIE VERDE de nai-dam
Omul s-a numit Adam,
FLOARE RARĂ înflorită
*ESTE FRIG ȘI se mărită
GER AFARĂ - iarnă grea
*RAGE LEU-N gura mea
BĂTĂTURA-i de la pix:
*IARBA VERDE fix la fix
ARE-N GURĂ numai om
*CUCU VREA SĂ-I CÂNTE-N POM
*E GONIT și alungat
IUTE DE OM mare-n "stat"
*DUMNEZEU cu mila
S-A DUS acum pila
DE MULT s-a tocit
*ESTE DOAR UN MIT
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache din Carte de poezie religioasă și rugăciuni (10 august 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să ne "iubim" parlamentarii...
Îi urmărim aproape în fiecare zi pe sticlă,
Și neam obișnuit cu felul lor de a fi,
Din viața noastră, ei nu pot lipsi o clipă,
Mie teamă că așa va fii până-oi muri.
Nesuferiți, umflați și etalânduși morga,
Sfidând și bunul simț, dar mai ales pe noi,
Stau tolăniți în jilțuri, din piele de Cordoba,
Și dorm, nerușinații, de luni și până joi.
Salariile și le măresc după a lor dorință
Și anual, ca pe ciorapi mașinile își schimbă,
Vorbesc și despre legi atunci când au voință,
Dar rar, că ei dacă nu dorm, se plimbă.
Ne spun, că merg la muncă-în teritoriu,
Și neavând ce face, îi credem pe cuvânt,
Realizăm cum ei ne duc voit în derizoriu,
Iar nouă ne rămâne, să-i înjurăm în gând.
[...] Citește tot
poezie de Paul Constantin (8 octombrie 2006)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joe Bradley: Cât ar valora un interviu adevărat cu această femeie?
Domnul Hennessey: Te referi la Alteța Sa?
Joe Bradley: Cu siguranță nu mă refeream la Annie Oakley, la Dorothy Lamour sau Madam... Cât ar costa?
Domnul Hennessey: Ce-ți pasă ție? Ai atât de multe șanse să faci asta ca...
Joe Bradley: Știu, dar dacă aș reuși, cât ar valora?
Domnul Hennessey: Ei, bine, o simplă discuție despre lumea în care trăim probabil că ar valora vreo 250. Desigur, părerile ei despre modă, ar valora mult mai mult, poate chiar o mie... de dolari.
Joe Bradley: Dar eu vorbesc cu ea despre părerile ei în materie de orice. Dorințele secrete ale unei prințese. Gândurile ei cele mai ascunse, dezvăluite reporterului tău personal, într-un interviu intim și exclusiv. (Șeful său rămâne cu gura deschisă la gândul unei astfel de posibilități.)
Joe Bradley: Nu prea îți e de folos, așa-i? M-am gândit eu că n-o să-ți placă.
Domnul Hennessey: Vino încoace. Presupun că ai discuta și despre aspectul emoțional, nu?
Joe Bradley: De fapt numai despre asta e vorba.
Domnul Hennessey: Și vei face poze.
Joe Bradley: S-ar putea. Cât valorează?
Domnul Hennessey: În mod special un astfel de articol ar valora chiar și cinci mii de dolari pentru orice ziar.
Joe Bradley: Ai spus cumva cinci mii? Vreau să îmi promiți asta și să dăm mâna.
replici din filmul artistic Vacanță la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelerinul
Simt că îmi ajunge, nu mai pot răbda,
Ce se-ntâmplă-n acum în țara mea,
Asist neputiincioasă la o luptă nesfârșită,
Surdă și mocnită, între cei ce vor să ne conducă.
Bine, rău pentru noi mai puțin contează,
Important ca ai lor să se ridice pe meterează
Și de-acolo cu mâna semn să ne facă,
Că au învins în această lume nedreaptă.
Simt că mă cufund, că nu mai pot îndura
Înverșurarea și crâncenarea, care-i grea
De pactizez cu cineva mi se și pune eticheta,
Tocmai de cine, de-un seamăn al meu,
Care cred că a uitat de Dumnezeu
Și de-a lui judecată, când va trece în lumea dreaptă.
C-or fi roșii, galbeni sau de altă culoare,
Eu nu mai pot să am propria-mi chemare,
Și asta chiar mă doare, căci a mea libertate
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (3 octombrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dolari și viață, adresa este: