doliu

După amiază

Cine oare a murit
În oraşul 'ncremenit,
În oraşul necăjit?
Bate clopotul a gol
Cine e de-acum sobol?
Cine spânzură de cer
Cu suflarea ca de zer?
Bate clopotul şi bate;
Mare doliu în cetate –
Au murit o mie poate
De tot bate şi mai bate.
De tot bate şi mai bate.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (noiembrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generozitate

Să-mi văd îndoliat
Vecinul de birou,
O capră eu i-am dat...
Cadou!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vecin drag

Să-l văd îndoliat,
Căci vesel e din nou,
O capră eu i-am dat,
Cadou.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc decât două modalităţi de consolare în aceste circumstanţe (de doliu). Prima (a se plânge) este nepotrivită pentru că neagă pur şi simplu viaţa şi cealaltă (moartea), care este mai eficace, este rezervată numai persoanelor vârstnice...

Sigmund Freud în scrisoare catre E. Jones (1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer in doliu

Lacrima-mi silabisind ploaia
in jumatati de umbre;
Un fluture, un zbor hibernal
in coltul ochiului meu drept...

Nu-i asa ca tarana e un cer in doliu?

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile împodobesc tristeţea şi doliul. Ploaia însoţeşte viaţa şi dragostea.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună, Moţu, şi adio

Buletin de ştiri sub semn de doliu,
Umbrele pe scenă se adună,
Ai plecat din rolurile vieţii,
Pentru rolul morţii. Noapte bună!

Într-o viaţă excepţională,
Le făceai în felul tău pe toate
Şi-a venit târâş la tine moartea,
Contrapunctul de banalitate.

Înaintemergător în viaţă,
Înaintemergător în arte,
Pentru ce motiv să fii, de astăzi,
Înaintemergător în moarte?

De la care band de îngeri tragici
Ar putea un plânset să pornească,
Dacă înşişi Beatleşii şi Stoneşii
Gustă încă pâinea pământească?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiţilor miri

Dintr-o funestă presimţire
În doliu te îmbraci ca mire,
Că după nuntă, ca toţi mirii,
Poţi pune cruce fericirii.

epigramă de Petruş Luncaşu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bătrâneţii

Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrâneţea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeţii.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieţii;
Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeţii
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieţii.

Trecut-au anii tinereţii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţia asta stranie şi chinuitoare de curgere a vidului în nopţi singure şi nemiloase... Ce teroare tăcută îmbibă întunericul, îmbracă inima şi paralizează creierul? Sau parcă se despică în bucăţi imensitatea neagră şi se prăvălesc stânci de întunecime peste incendiul ascuns al pământului... Fiecare noapte este un univers în doliu, o măreţie de ireparabil.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe în ogradă

Doliu e în habitat,
Dar eu ştiu pe unde-i vina:
Un cocos e supărat,
Că l-a înşelat... găina!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet petrecut

Scăzută zării blândă e ţara minerală.
- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap:
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de serenadă

Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veştejit,
Şi-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.

Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste şi dărâmate, -
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.

În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult părăsit...
Şi-a mea serenadă s-a rătăcit
În note grele, şi blestemate...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire îndoliată

De ce te-ascunzi mereu în nopţi de necuvinte
Călcând în vechi hârtoape de-nsingurate ciute,
Te-neci în ploi amare, uitând de cele sfinte
Şi inimii-i zideşti altar din lacrimi mute?

Ştiu că s-a rupt şiragul cu vise nenuntite,
Iar pentru tine mâine este acelaşi ieri,
Că zei păgâni au frânt al zorilor ursite,
Şi-au anulat povestea doritei primăveri.

Alergi fără de noimă prin stepe de-ntuneric,
Deşi sobor de îngeri la poarta ta veghează,
Te-nstrăinezi de viaţă şi sub blestem himeric,
Golgote de nelinişti iubirea-ţi îndoliază.

Cohorte de neşanse te urmăresc perfide,
Iar ochii înspre cer prea rar îi mai ridici,
Îţi pare că-i târziu, dar poţi oricând decide
Să treci de purgatoriu la far de licurici.

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa (20 august 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua, în ochii obosiţi şi-n veşmintele totdeauna negre, purtam un fel de doliu anticipat după mine.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pierdut

Scăzută zării blândă e ţara minerală.
- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii, numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică,
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap;
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-în chip de nap.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distih îndoliat

Posteritatea-i înstelată de cititori şi cititoare
ne mor poeţii Doamne şi tăcerea lor adânc ne doare

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (18 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remanieri postdecembriste

Pe acei care o ţară
Au ţinut, mulţi ani, în doliu,
De pe scaun îi coboară
Şi-i aşează pe-un fotoliu.

epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botez '89

Ei au o fundă neagră aşezată pe uşă.
Mănâncă şi beau îndoliaţi
Căci niciunul din ei nu are botezul...

poezie de Claudiu Ştefan Dumitrescu
Adăugat de Ereticul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu la Moscova

Impunătorul car ţarist,
De-o vreme-i fără osie
Iar Putin azi e tare trist...
I-a mai murit o sosie!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!