doliu şi negru

Crăciunul ca o lacrimă de sânge...

Stau răstignite visele-n ruine,
Mai ninge câte-un fulg nevinovat,
În colţul meu în doliu scufundat
Aştept să cadă alte vini pe mine.

Îmi număr anii pe abacul sorţii-
Doar bile negre au rămas pe lemn.
Aş asculta din gura-ţi un îndemn,
Ca să rămân în partea albă-a porţii.

Dar au murit cuvintele în tine,
În mine doar silabe mai găsesc
Şi să învăţ din nou să mai vorbesc,
Ar trebui să dărâmăm destine.

Aş rupe-n două inima-mi flămânda
De o bătaie într-un ritm de vals,
Dar, n-am de unde să plătesc dobânda
Nici pentru jumătate dintr-un pas.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Deşiră-ţi suveică urzeala durerii
Şi ţese încet idei şi sclipiri,
Mai bate cu spata din pleava puterii
Şi fă să răsară la geam amintiri.

Mă poartă-n grădina visărilor mele
Mai bagă-mă iar cu mama-n război,
Când iţele noastre ţeseau albăstrele
Pe pânză albită cu ape din ploi.

Aprinde-mi în suflet făclia iubirii
Şi du-mă-n Corabia pădurii cu tei
Deschide-i fereastră spre ceruri privirii
S-admire şi glezne şi sâni de femei.

Redă-mi tinereţea, redă-mi prospeţimea
Obrajilor rumeni de viscol şi ploi,
Redă-mi cutezanţa, redă-mi agerimea
Şi lasă-mă iar să scriu de nevoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vicii

Umblam în patru labe la tine budoar
Muşcând o jartieră neagră parfumată
Iar tu pe recamier, aproape despuiată
Priveai în Playgirl muşchi de armăsar.

Fusese dezolant extrasul meu de cont
Mototolit să nu se vadă cifre îndoliate.
Edenul dintre ale tale coapse adorate
Nu-i accesibil c-un venit de bagabont.

M-am ridicat spre sânii fermi oftând
Când dosul meu pilos severă criticai
Şi am promis cu orgoliu ferm de crai:
De trafic de ţigări m-oi apuca curând.

Apoi ai vrut să jur că nu voi fi gelos
Pe ucraineanul tânăr ce te vizitează.
A lui vulgară abordare nu contează.
Eu fi-voi raţiunea să iubeşti frumos.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge luna

Atinge -ţi sufletul cu vise, speranţe şi iubire!
Zdrobeşte meteoriţii şi transformă-i în comete!
Şi chiar de par nebun...
Eu las doar gândul să facă pe nebunul,
Printre stele, să cutreier,
Cu aripi în creier, zbor....
Iubind noaptea cea zgârcită în lumină,
Căci este singura ce mă veghează,
Acoperindu-măcu pătura-i de stele...
Săruturile mele...
Căci noaptea-mi spune:
Întinde vele la noi catarge
Şi lasă-te purtat spre alte lumi,
Da-i aripi gândului să zboare
Să poţi privi de sus realitatea,
Dezbracă-te de doliul vieţii
Îmbracă-ţ veşmântul viselor...
Frumoase creaturi mă prind în braţe,
Ce doar pe pământ le-am întâlnit....
Fluturi negri în noapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezirea

În câmpul visării cu-al tău simţ angelic am intrat
În vasta sa întindere am adormit, am cugetat
Demonicul meu înger în propria fiinţă a stagnat
Alungând orice raţiune o trezire-a aşteptat.
Văzând vieţile cum trec, în umbra beznei s-a retras
În fericita comă, infinit mai lungă, a rămas
Simţând, al său sânge cu malefic astrii infectat
Cum de negrii diavoli este dominat.
Cuprins de puritatea morţii, în închisoarea vieţii adormit
De-un dor nebun, prin umbra vocii tale invocate
Fericitul demon de tristeţi cutremurat
Din patul morţii rupând destine s-a mişcat.
Prin eterna ta privire, îndată,
Trupul morţii mele a prins viaţă
Căpătând lumina umbrei tale
A plecat lăsând cu tine
Pe-al său monstru transformat.

Readus în doliul vieţii sale
Te-a văzut, din nou, în zare

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru-Călin Baciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr cu lacrimă

Ce crud adevăr şi ce mare povară,
Destinul se-ntoarce cu liber permis...
Părinţii nu sunt pregătiţi să ne moară
Şi-n jur este toamnă, e doliu şi-i trist.

Trec frunze prin ploaia de lacrimi, amară,
Căci gustul de nucă la sân a-ncolţit,
Părinţii ne sunt pentru mulţi o povară,
Am uitat cât de mult pentru noi au trudit.

Norii trec şi rămâne doar o lume pustie
Ploi de lacrimi... şi vise. Repetabil destin...
O minciună e lumea, o minciună e viaţa,
Fericirea şi lupta pentru care trăim.

Învăţaţi să-i iubiţi! Ei sunt rugă şi pace,
Învăţaţi că în ei e lumina de-a fi!
Îi veţi pierde cândva... Vor veni să-i atace
Îngeri negri, în noapte. Şi atunci vor pieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ondina (Fantezie)

L-al orelor zilei şirag râzător
Se-nşir cele negre şi mute
Ce poartă în suflet mistere de-amor
Pălite, sublime, tăcute.
Şi noaptea din nori
Pe-aripi de fiori
Atinge uşoară, cu gândul,
Pământul.

Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,
Din ceaţă pustie şi rece
Un june pe vânturi, cu capul în joc,
Cu clipa gândirei se-ntrece
Şi calu-i turbat
Zbura necurmat
Mânat ca de-a spaimelor zână
Bătrână

Pe aripi de munte şi stânci de asfalt
Castelul se nalţă, se-ncruntă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezervaţia de zimbri

O mie de ani, vînătorii zeloşi
Vînatul suprem al pădurii-l vînară
Nu porci, căprioare, fazani şi cocoşi
Ci zimbri, că ei sînt pe stema de ţară!

Măreţ animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de săgeţi şi rafale
Dar el, melancolic, ca şi la-nceput
La nimeni nu-nchină puterile sale.

Cu milă priveşte spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremură botul şi nara
Mai bine vînat decît vită în jug
Căci zimbrul nu ia de la alţii povara.

Pe sine se poartă în negre păduri
Şi tropotul lui grea furtună anunţă
Şi-şi duce lumina în ochii lui puri
Şi tropot de zimbri viţei în sămînţă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă junelui de negru

E-atâta negru-n jur deodat'!
Doliu parcă-i peste lume.
Chiar şi în noi s-a-ntunecat.
În rest e fum şi foc, genune...
E-o noapte fără de sfârşit,
Un doliu fără margini, plâns
Şi în tăceri s-au arcuit
Iubirile ce s-au ascuns.

E-atâta negru-n jur deodat'!
Un june pe un cal în spume...
Povestea lui s-a terminat
Când s-a creat această lume.
Înger din alte-mpărăţii
Dorinţa-n hăuri te-a purtat
Şi fost-ai pedepsit să fii...
Şi fost-ai înger alungat...

Doliu parcă-i peste lume,
Timpul parcă s-a oprit,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii mici pe fluviul vieţii

Pe ale vieţii 'nalte valuri
Cu norocul de la Dumnezeu,
Am plutit doar printre maluri
Şi am ajuns unde am vrut eu.

Spre un ultim port, acel funebru
Carena taie valurile lin,
Eu nu am vrut deloc să fiu celebru
Şi sufletul de dragoste mi-e plin.

Milenii de mi s-ar aşterne-n drum
Pe-a infinitului cărare
Nu voi simţi nicicând ce simt acum,
Când văd cum soarele apare.

În rai sau iad, unde-oi ajunge,
Ştiu că am sufletul integru
Şi are-n urmă cine-mi plânge
Şi o să-mi poarte doliul negru.

poezie de Teodor Odea (30 aprilie 2012)
Adăugat de Teodor Odea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinţe, existăm

de când am pus oare mai ştiu când, gând alb în semne negre
am răspuns cu-un doliu pe marginea inimii
şi-am strigat:
- tu, gând întunecat cu faţă mască, priveşte-mă
când am încercat să mă înţeleg
mi-am dat seama cât de departe şi de străin sunt
da, păcălindu-mă prin iluzii şi amăgire
alergând în imensitatea golului şi câutând pe treapte de întuneric, am căzut
adâncul luminii şi întunericului m-a surpat în mine
- tu, străine, înţelege-mă!
ochiul ciclopic priveşte toată omenirea, de acolo, o gramadă imensă
cerul negru, fracturat prin crăpături, plânge nefericire
am văzut gheare de păsări de întuneric, trupuri prinse în alb de nuduri
agăţate de două lumi şi mi-am zis:
- trezeşte-te, suflete, abandoneză-te şi lasă carcasa ta
căci goală-i, nu-i suflet s-o umple, ochii lor te văd
fii nevăzutul luminii
cerul coboră în picături roşii, iubirea şi mila sunt blestem
suntem raiul şi iadul cu fiecare clipă, târând lumea în două picioare
ura este monedă de schimb

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare

Privesc sclipirea neagră ascunsă-n ochii tăi
Şi plouă azi cu lacrimi de jar şi de argint,
Durerea-i sfărâmată cât veghe-ţi suntem noi.
Tu ai să duci cu tine tristeţe,-n infinit.

Sunt nori pe cerul vieţii şi-n suflet este noapte,
Furtuna strânsă-n suflet se zbuciumă, vibrează,
Comunică cu lumea... Departe, mai departe,
Cei care-s duşi din lume, prin timpu-ţi recreează.

M-ascund sub umbre stranii... Tăcere, suferinţă...
Aştepţi eliberarea... Sunt aripi fâlfâind,
Iisus, cu ochii-n lacrimi, te-aşteaptă-ntru căinţă,
Iar noi, măicuţă scumpă... noi te vedem murind.

E pleoapa grea de lacrimi... Tu, lacrimă de ceară,
Cerându-ţi drept la viaţă eternă, vei pleca...
Te aşteptăm în vise căci dulce,-o să apară,
Decât acolo, mamă, înfăţişarea ta.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada omului de rând

Zori de zi plini de miresme…
Noaptea fuge din ferestre,
Soarele sărută roua …
Cetăţean de mâna-doua

Brusc, tresare-n aşternut,
Gemând, saltă în şezut
Ochi-ncercănaţi şi-i freacă –
Poate somnul o să-i treacă.

Caută în jur posac:
“Amărât sunt şi sărac
Fără râs şi bucurii –
Dar bogat în datorii

La băcan, la lăptărie,
La fisc şi la primărie,
Iar Uzina – bat-o vina! –
Mi-a tăiat de ieri lumina.”

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a plecat tata

Mi-am promis ca un legământ
Să construiesc cel mai frumos poem
Pentru
Tatăl meu
Când a plecat eu eram un copil de 38 de ani
Dus bine pe la femei şi înmugurit
Cu ceva timp înainte îmi vorbise adânc
Grav şi neobişnuit despre explicaţii şi sensuri
Adevăr tăios ascuţit gata să-ţi taie beregata conştiinţei
O discuţie lungă ca o muşcătură de trandafiri îndoliaţi
Apoi a venit ziua, fatală, nepregătit, revoltat
Nimeni nu mi-a spus nimic într-o conspiraţie mizerabilă
Aveam să îmbătrânesc într-o zi cât tata
M-au împins să-i iau locul într-un lung şir de taţi
Care începe odată cu Tatăl ceresc
Am vegheat mut o noapte neagră cu el în capela friguroasă
Să mai învăţ ceva, să înţeleg, mi s-a făcut rău
Nu înţeleg nici azi cum a fost posibil aşa ceva
Cum a putut cineva care cunoştea toate tainele lumii
Un portavion navigând îndrăzneţ printre bărcuţe invizibile

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Voi munţi sălbatici, al vulturului
Doliu solemn.
Nori aurii
Fumegă pietroasele pustiuri.
Răbdătoare linişte respiră pinii,
Mieii negrii lângă prăpastie
Unde albastrul deodată
Ciudat amuţeşte,
Blânda muţenie a bondarilor.
O, verzii pomi -
O, tăcere.

De vis cutremură sălbatecul pârâu
Întunecate stafii inima,
Beznă,
Ce peste hăuri se întinde!
Vocile albe
Orbecăind peste-nspăimântătoare atrii,
Zdrenţuitele terase,
Părintele furioaselor feroce, vaietele

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o picătură

Dacă o picătură ascunde marea,
Dacă un atom ascunde un om,
Dacă un ţânţar ascunde elefantul,
O crustă suntem, miezul este viaţa,
Iar sâmburii sunt negri, precum moartea,
Femeile- lăute ne încântă,
Ca mugurii – copiii se-nfiripă,
Nimic nu se va stinge chiar cu totul,
Mereu rămâne o lumină, fie vers şi rimă,
Ori fără rimă, cu mult duh, precum căldura,
Se risipeşte-n Univers, durerea- sura, un doliu prea discret,
Se readună-n boţ, un boţ ce strigă, roşu, exploziv,
Ce va fi el? Nădejde, împlinire muşeţel.
O lună ce se clatină pe un asin, la unison,
Trăim, noi, polifonic?
*********************************************
Cât eşti de frumoasă, gutuie aleasă,
ce-ţi trebuie ţie, Vanessă, mândrie?
Ah, nu te iubesc, eu doar mă sfârşesc,
că nu am un rost, să caut adăpost?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treptat toamna

ziua se făcea minusculă
ieşeam pe furiş în grădina cu tufănici
scuturam pământul de somn
ssssst! – tăceam aşa într-o doară
mă auzeau şi se conformau
vreo 2-3 complici

prometee mai altfel încercam
întoarcerea pe aceeaşi cale
nu-mi puteam surghiuni melancolia
chit că moartea şi de aici ar fi putut
la o adică să mi se tragă

aşa că zăboveam
în imaginaţia băncii prăbuşite
dintr-o nevoie acută de intimitate
în gândul copacului ca-ntr-un început de cer
îmi lăsam părul inundat de păsări de cercuri
de fumul oval al toamnei ridicându-se gros
spre mimicile salopetelor îndoliate:

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihaida - Fragment epic - Cântul I

Cânt armele române şi căpitanul mare
Ce-mpinseră păgânii şi liberară ţara,
Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru,
Peste Carpaţi trecură de glorie încinse
Şi toţi românii-ntr-una uniră subt un sceptru,
O acvilă, o lege, cum are ca să fie.
În van o crudă soarte i-alungă nempăcată,
În van conspiră iadul să-i ţie-n întunerec
Ş-asupra lor trimite fatala dezbinare
Şi uneltiri străine ş-împerecheri civile,
Căci Domnul îi protege ş-îi ţine peste secoli
Şi i-a ales să-şi facă din ei tărie mare.

O, muză-mbărbătată ce-n Elicon n-ai nume,
Ce soarele dreptăţii te-ncinde şi te-nspiră!
Mută să fie buza profană ce te cheamă
Să amăgească omul şi cerul să insulte.
Severă deitate, a crimelor pedeapsă,
Ce vizitezi pământul să deifaci pe oameni,
Să fulgeri tirania, să reîntregi popoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte-ţi clipa!

Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană.
Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană,
Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa...

Bea vin! În el găsi-vei Viaţa-fără-moarte.
Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
Trăieste-ţi clipa dată! Căci clipa-i viaţa ta!

Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi două zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.

Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oare
Măcar dac-ai să termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul negru ...

Păianjenul cel negru, ucigaş,
În casa noastră veşnic chiriaş,
E îmbrăcat în pânze, cu mănuşi,
Pândindu-şi prada după cele uşi.
Îşi pune pălăria şi-un monoclu.
E elegant, cum este orice cioclu...
Şi ţese iute-n firele de tort,
Zăbranice, doar bune pentru mort.
Că victima îi va pica în plasă
Până n-o vede prinsă, nu se lasă.
Şi scuipă, îndârjit, un soi de bale,
În patru zări şi-n patru părţi egale.
S-a năclăit şi el până la cot,
Dar încă mestecă la bale-n bot.
Însă nu-şi face griji, căci e imun,
Ţesând neîncetat, ca un nebun.
Acum, în fine, are un coşciug,
Lucrat cu sârg şi mare meşteşug.
Ca giulgiu, pânza oţelită-n dinţi,
Ce-ar speria şi un altar cu sfinţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!