Citate despre dor și struguri, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la dor și struguri, dar cu o relevanță mică.
Ce-i
E-un gust de povidlă cu nuci
Întinsă peste-o felie de pâine:
Cu unt.
E-un parfum de iasomie verde
Încâlcită în gardul de lemn:
Ud.
E-un ghimpe în gât când apari,
Zâmbind confuz, în întrebare:
Cu sens.
E-un pahar ciobit de vin roșu
Mirosind a strugure rece:
Cu sâmburi.
E-o îmbrățișare strânsă, stâlcită
Chinuită de emoție incomodă:
Dar caldă.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (26 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, toamnă!
Oh, toamnă, ruginiu cortegiu,
Aduci pe cer aceeași jale,
Semne de sângeriu carnagiu
Și încă un apus de soare.
Lacrimi ce-au început să curgă
Pe-obraul fad, azi strălucesc,
Și dorul cântului de ploaie...
Instantaneu, îmbatranesc...
Cerneala dulce a tăcerii
Mă scaldă-n muguri de argint.
Eu parcă sunt apusul verii
Din care-o clipă am fugit.
S-au copt și strugurii, gutuia...
Pe coapse dalii mi-au crescut...
Sunt parte dintr-o altă toamnă.
Atâtea toamne am avut!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din vară până-n primăvară
Se stinge vara lent în ploile de toamnă,
Râd strugurii din vii, dar pleacă rândunele
Și-un dor de ducă lin, nostalgic mă îndeamnă
Să zbor hai-hui cu gândul pe firul vieții mele
Să trec prin codrii vechi, agale, cu încetul,
Când frunzele de-aramă foșnesc în blând alint
Și-apoi, cum măiestrit ne-ademenea Poetul,
Spre mândra glăsuire-a pădurii de argint...
Vrăjit de toamnă, văd cum totul parcă joacă
În ampla simfonie de viersuri ori culori...
Cu fulgi de nea zglobii, cristal și promoroacă
Natura-mbracă straiul festiv, de sărbători!
De-acum, Moș Nicolae, Crăciunul trec pe rând,
Cu fast, Revelionul preschimbă anu-n țară,
Iar prin nămeți și geruri ne ispitește-n gând
Ea, calda primăvară, renașterea sprințară...
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie
Aș vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorțeală,
Și-n iarba umedă covor
S-alerg desculță pe afară,
Legat de coada unui nor
S-admir cocorul alb cum zboară,
Să simt parfum de flori de tei
Și mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,
Și casă fratelui cel mic
Să-i fac din preșuri colorate
Și să nu-mi pese de nimic,
Să râd cât pot, pe săturate,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Lidia Batali din Vânzătoarea de comori (noiembrie 2011)
Adăugat de Lidia Batali
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
M-am ascuns de toamnă...
M-am ascuns de toamnă într-un vârtej de frunze rătăcite,
Lenevind mă poartă vântul spre orizonturi prăfuite.
M-am ascuns de toamnă sub un butuc de vie plin de struguri,
În visul ruginit al viței se trezesc și plesnesc muguri.
M-am ascuns de toamnă sub poala mărului ce stă să ardă,
Freamătă ușor, se teme că frumusețea o să-și piardă.
M-am ascuns de toamnă sub un gutui ce candela-și aprinde,
Arde fitilu-n felinar, raza speranței se întinde.
M-am ascuns de toamnă iar sub nucul falnic din grădină,
Coji de nuci se zdrențuiesc, foșnește-n ram frunza-i puțină.
M-am ascuns de toamnă în nostalgia dulcilor tristeți,
Mi-a fugit dorul de-acasă în zorii unei dimineți.
M-am ascuns de toamnă într-un lăcaș de răvășite gânduri
Și m-a găsit în zboru-mi lin prin păsări pribegind în cârduri.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu dublu sens
(se poate citi și de jos în sus)
Ca într-un Vezuviu mă afund în tine
Mare înspumată cu miros de rai,
Margini de iubire și de doruri n-ai,
Nimeni nu mai pleacă, nimeni nu mai vine,
Nimeni nu mai moare, veșnice sunt toate
În a noastră lume ruptă din neant,
Tu îmi ești atlantă, eu îți sunt atlant,
Vom domni o eră ori o oră poate...
Ale noastre-atingeri s-or preface-n ruguri,
Peste care-n lanțuri vom așterne zei,
Îmbătați de izul florilor de tei
Stoarce-vom sub lună copți ciorchini de struguri.
Cu albaștrii îngeri vom întinde hora
Tropotind pe-al nopții de-abanos pustiu
Pătrunzând mistere care nu se știu
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zestre celestă
Răsuceste gândul cu fața înspre bucurie!
Înjunghie-i trupul în partea nevăzută de lună,
să își deschidă curgerea spre scăldatul răsăritului
în liturghia străpungerii de împărtășire,
până când ne topim unul în altul,
lucrare tainică a mâinii ce ține în palmă chiparoșii.
Numai iubirea poate deschide rana nopții
întru lauda îngerilor.
Exteriorul e opera lăuntrului nostru.
Unde să nu sărut și unde să sărut mai întâi
cu prelungirea citadelei sfărâmate de har?
Mi-era dor de tine de înainte să te cunosc!
Spăla-te-aș din cap și până în picioare
să lepăd de zădărnicii clopotul sângelui!
Răsucește strugurii clipelor să picure vinul dulce pe buza rugilor!
S-a măcinat grâul la moara anilor.
Răsucește gândul cu fața înspre liturghia vieții!
Flacăra candelei veghează în tăcere tainica prefacere, învierea din frângeri.
poezie de Iulia Dragomir (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pâine pe vatră
Se-adună-n suspin de-adio miresme,
La poarta inimii mi-a răsărit un dor,
De pâinea vârstelor din basme,
De struguri jinduind în oală vinișor.
Pe ulicioara sufletului meu
Azi a plouat cu lacrimi de răcoare
Că-n glasul timpului, puternic, glas de zeu,
S-a copt o azimă jelindu-și grâu-n floare.
Cum urcă aburii în legănări fierbinți,
Precum din a lui Abel jertfă grea!
Cum se trezește viața în părinți
La fel ca primăvara-n rămurea!
Coc pâinea și lanu-n ea cuprins,
Aromă de iertare vine din cărbuni,
Pe ea ușor s-a strecurat, prelins,
Fiorul unei raze din străbuni.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de casa părintească
Și de căpițele de fân
De mine, puiul de român,
De tot ce poa' să-mi amintească,
De-acea copilărie sfântă
Când umblam cu pantalonii scurți,
De droaia de copii din alte curți
Cu care mă luam la trântă;
Prispa de lut a casei noastre
Luminată-n nopțile cu lună
Și astăzi nostalgiile-mi adună
De pe întinderile sihastre
Îmi cereau părinții să-i ajut
Legam joiana cu un lanț
Să pască iarba de pe șanț
Alături, cei mai mari, jucau barbut
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleacă, arșiță! ...
Pleacă, arșiță! Ni-i sete,
Mie și unui știulete,
Ce în lanul de porumb
Stă chircit sub răni de plumb.
Cum ai putut să ucizi
Tot, lăsându-ne omizi?!
Mi-ai mâncat iarba de coasă
Cu gura ta pofticioasă,
Iar la mijloc de răpciune
Îmi pasc vitele tăciune.
N-ai avut nici pic de minte
Săpând tuturor morminte
Și pe unde tu cutreieri,
Lași în urmă cuib de greieri,
Ce doinesc a dor și jale
Pe la margini de tarlale.
Ai pus câmpului peceți,
Valurile-ți de scaieți.
Nici albinelor păstură
Nu le-ai dat, pentru strânsură.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna asta doare tare...
Auzi frunzele cum țipă văduvite de culoare?
Eu le-aud de sus, din ceruri printre păsări călătoare,
Unde-aș vrea să prind cocorii,-n deltă să mai zăbovească
Și în versul dintre nuferi, în tăceri să lenevească.
Auzi ploaia cum jelește, când lovește-n crengi betege?
Eu o-aud și-i plâng de milă, când tu nu poți înțelege,
Că și ochii mei se-neacă-n lacrimi, ploi născute din uitare,
De când ne desparte-o toamnă, un ocean și marea mare...
Auzi vântul, ca un clopot, simfonie a durerii?
Ei l-aud și sapă-n rană un amurg în pragul serii
Și m-agăț de-un mâine tainic dintr-o vară viitoare,
Când te-aștept să-mi cobori cerul, chiar și luna la picioare.
Auzi dorul cum se prinde de un ram bătut de soartă?
Eu l-aud și-l prind cu grijă, să nu moară, de o toartă.
Și-l amestec cu nectarul de pe buze-n așteptare,
Să mă guști, miros a struguri dintr-o toamnă care doare.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două nuci, sau două jumătăți...?
Noi suntem două nuci.
Distincte, diferite,
Înecate în pahare de șampanie
de iod.
Din același copac înalt
Cu rădăcini și mai înalte.
Cu crengile aplecate de vremea și de dorul meu
Și cu toamna ce ne coboară pe spate,
în soarele de apus.
Suntem două nuci
În coji verzi care ne opresc propria trăire
În crăpături amare izbite pe aripi
de pământ chior.
Suntem deja tomnatici
Ne vor pune oameni, neștiindu-ne că suntem noi,
În vase în care ne vom îndurera unul pe altul,
îți promit că unul pe altul.
Ne vor pune într-o debara
[...] Citește tot
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de crin
(În memoria bunicăi Elena)
Cum creșteau dulci nepoței, colăciți pe brațul ei!
Iarba verde-i îmbrăca pe călcâi rouă din stea,
Struguri întindeau potire, să le guste împlinire,
Pân' și iarna ezita, să se ningă-n pleata sa...
Cu un pumn de nuci în poală și cu nepăsări de boală,
Umerii strânși în bundiță și cu fusta ei, pestriță,
Vine sprintenă în vis, să-mi dea dorului nestins
Luna și un lan de stele pentru lacrimile mele...
Zâmbetul ei nesupus nici poruncilor de sus,
Boiul fin, de Cosânzeană, moștenire de la mamă,
Bunătatea din țărâne, albul rumenit din pâine,
Erau sufletului soare, ce și din mormânt răsare...
Marea ei, de încântare și fântâna de răbdare,
Mi le-a perfuzat cu dram, ca în frunză de la ram,
într-un munte de-alinare peste zile fără soare
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Providențială
Dacă o iubești, te așezi pod de traversat deșertul,
trambulină pentru crezul în flori,
o colinzi la pas în lung și-n lat,
o ții de mână și o ridici de subsoara vederii,
limpezind cerul de nori.
Pătruns de viața din ea,
topești cu o-mbrățișare ceața, fulgii de nea,
te apropii până la mutatul în dimineața buzelor,
le sorbi până te desprinzi de vechiul eu
și te unifici cu poemul ce ti-e.
E ușor? Este greu?
E o întâlnire providențială aceasta,
pe care necontenit, cu inima, o scrii.
Trage după ea luna și soarele,
trage zilele rupte din rai ca strugurii copți ce pleznesc în vii,
trage cortegii de lalele cu bulbii înfipți în pântecul anilor. Știi?
De la-nceput, s-au înfiorat de presimțiri petalele-n sărbătoare.
De atunci, am turtit între doruri timpul,
l-am legănat pe picioarele inimii,
liman de sărutat gândul cel bun.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neistoviți înfăptuim păcate
Pe buzele de Toamnă trecătorii plâng,
Nemulțumiți de bruma căzută pe struguri,
Triști egoiști ce-alergă spre nicăieri
Să primească pomană, tot sufletul Toamnei.
Pe pieptul Toamnei poposesc întristați,
Leneșii înlăcrimați de-a-lor sărăcie,
Îmbrățișați de zori chiar dacă nu muncesc,
Cu parfumul florilor, ce-neacă astăzi Pământul.
Un Soare se așează lent peste cărnuri,
Pe milioane de frunze otrăvite-n păcat,
Și nu se-ntristează fugind de grele mirosuri,
Scoase din gurile celor, ce suflă spre El.
În Sinele lor sunt aruncate săgeți de lumină,
Divine sclipiri rupte din puritate și adevăr,
Miraculoase săgeți ce-nvie conștiința etică,
In unele capete, ce și-au pierdut Dumnezeul.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ma lasa sa-mi fie dor
Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa plang la pieptul toamnei,
Ce o sa-mi stranga iute sufletul,
Sub cerul plumburiu si rece.
Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa-mi lege inima in plete,
In pletele de vant nebun,
Ce sufla cu parfum de struguri.
Nu ma lasa iubirea mea,
Sa-mi poarte sufletul in ploaie,
Pribeaga sa oftez prin ea,
Sa numar lacrimile-amare.
Nu ma lasa in palmele ei reci,
Cu dansul frunzelor in gene,
Vreau mangaierea ta pe chip,
Cu dragostea de vara-aprinsa.
Nu ma lasa s-astept prea mult,
Sa prinda ea buzele mele,
In lamele de bruma si sageti,
Din fulgere ce crapa norii.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (26 august 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul IV
Când ori durerea-n noi, ori voia-bună
cuprinde-a noastr-oricare vro simțire,
într-însa-ntregul suflet ni s-adună,
deci parcă de-alta n-are nici o știre;
cu-aceasta bați eroarea care crede
că sufletul e-n om cu triplă fire.
Deci, când aude omul sau când vede
ce-i ține duhul prins de-o vrajă multă,
nu simte timpul ce grăbit purcede,
căci alta e puterea care-ascultă
și de-alta sufletul robit ți-l ai;
fățișă-i una, și-alta ca ocultă.
Pe-acestea sigur însumi le-ncercai,
pe când mergeam, pe Manfred ascultându-l,
căci soarele pe cer s-urcase mai
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de părinți
Când am deschis privirea pentru întâia dată
Se-nfiripa iubirea de mamă și de tată,
Se furișase-n suflet plăpândă și curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de casa-n care treceam peste necaz,
În cuiul din perete ardea lampa cu gaz,
Se frământase coca să crească în covată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de curtea-n care ne fascinase jocul,
Mi-ardeau obrajii rumeni, se-mbujorau ca focul,
De geamul casei care-l spărsesem cu o piatră,
Mi-e dor de-o palmă, mamă, mi-e dor de-o palmă, tată.
De frații mei de-acasă îmi este-așa de dor,
Când mama scotea pâinea fierbinte din cuptor
Și-o așeza pe masă la toți să ne-o împartă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După-amiaza unui faun
Eclogă. Faunul:
Le-aș vrea, aceste nimfe, perpetue. Un duh,
Rozalbul lor, că pare-mi să joace, -ntr-un văzduh
Topit de somn. O umbră iubisem? Greu-mi dubiu,
Morman de noapte veche, sfârșește-ntr-un conubiu
De crengi subțiri ce, ele, crâng însuși, spun că eu
Îmi dăruisem singur, vai mie! drept trofeu
Exsangua greșală a rozelor în floare.
Să cugetăm... acelea de care-ngaimi, sunt, oare,
Aievea, sau fantasma dorințe în desfrâu!
Himere curg, biet faun, cum un albastru râu
Din ochii reci ai celei mai caste: dar secunda,
Cea veșnic suspinândă, spui tu că-i însăși unda,
În lâna ta, a zilei văratice? Nici gând!
În leșinatul aer stătut și alungând
Răcoarea matinală, de-i ține piept, nu-i apă
Pe care, -n murmur, naiul meu vrednic să n-o-ncapă,
Prin tufe revărsând-o-n acorduri; nici alt vânt,
'Nainte ca-n aceste țevi, două, să-l avânt
[...] Citește tot
poezie celebră de Stephane Mallarme, traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De picoteală
Îmi spuneai că e frig dacă deschizi fereastra înainte de ora doisprezece,
râdeai,
mă luai în răspăr, ești un vrăjitor, așa e, doar tu ai baghetele magice aurite și mâna de doisprezece tăciuni
ora aceea, doisprezece,
prefaci teama în cupa aceea de vin pe care n-o înțelegeam niciodată,
în Levant strugurii se coc mai repede decât aici,
așa cum se coace floarea de vișin primăvara și se face la urmă acrișoară apoi parfum,
cu frunzele vii de așezat într-o carte proaspăt tipărită, prostia rămâne necumpărată de nimeni,
nu se cumpără nu se vinde,
în și din prostie, doar cărțile singuraticilor răzbat...
sfârâiau pe undeva melcii, ar fi cerut să se iște, să se împrimăvăreze odată ierburile și animalele
către Levant, se mănâncă de vie carnea și în sânge multă carne de oaie și miel qui prodest
oile și mieii se taie vinerea
iar în ol pregătesc coca pentru plăcinte cu ierburi străbătute încă de seve
qui prodest
nu mai vrem legături
e felul lor de a se lega de ierburile care cresc pe lângă pietrele altfel prea văduve
și de animalele singuratice, de turmele care încă le rămân.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dor și struguri, adresa este: