Citate despre dor și vară, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la dor și vară, dar cu o relevanță mică.
Și eu sunt o frunză
Ridic ochii-n zare
spre munții făloși
Văd norii pe creste
și-mi spun că-s frumoși
Cern vise de iarnă
trimise cu-n dor
În suflet mi-e toamnă
și-am suflet ușor
Ca fulgul ce pică
albind tâmpla rară
Am inima crin
și inspir primăvară
Din aerul tare,
din cetina verde
Din visul ce-n vara trecută
se pierde.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de copilărie
De multe ori mă duce gândul
La anii din copilărie
Pe foaie îmi aștern cuvântul
Și mă cuprinde-o nostalgie.
Îmi amintesc pe timpul verii,
Ce fericiți ne mai jucam
Se bucurau parcă, și merii
De viața simplă ce-o duceam.
Nu știam ce este aia modă
Ne îmbrăcam în ritm alert
Se curățau apoi cu sodă
Nu prea-i dădeam atâta Wert.
Ce exaltați eram cu toții
Când ne strângeam în fața porții!
Cu dragoste mă-înconjura
Bunicul, tata, buna mea.
[...] Citește tot
poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor primăvăratic
Iar m-a dus dorul acasă,
La căsuță, lângă iaz,
Unde norii brâu-și lasă,
Peste-al crestelor pervaz.
Suflă vânt primăvăratic
Pe costișe-n cărpiniș,
S-a uscat mărul văratic,
Dau lăstarii de măcriș.
Cum mă-mbie pârâiașul
Tălpile de colb s-alin!
Și-a-ngustat în timp făgașul,
Parcă susuru-i mai lin!
Țarcul cu araci, căpițe,
Stivele cu lemn de foc,
Tufele de lămâițe:
Toate au rămas la loc!
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (25 martie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Scârțâie sub tălpi zăpada, gerul țese flori pe geamuri
Iarna își arată colții, vântul șuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi s-arată
Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, strălucește-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Și mă ninge cu steluțe iarna-n zi de sărbătoare
Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
,,... plopii fără soț'' și teiul, lacul și floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu și de pana lui măiastră
,, Tot ce mișcă-n țara asta... râul, ramul''... și... Universul
El, poetul nepereche le-a cântat duios cu versul
El lucește printre stele și ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu țara, codrul, munții, marea.
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe tu, departe eu
Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri,
Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!
Scrisori în șoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite,
Nostalgic pian doinind amiezi, împărații de fluturi verzi,
Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde risipite.
Trecute veri de amintire, mir de lavandă și iubire,
Departe tu, departe eu, blestem țesut cu fir de zmeu,
Poeme îngeri, plâns de mare, sorți ferecate-n scoici de sare,
Parfum de clipe, tu și eu, în răsărit de curcubeu!
Pășind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
Vor înflori petale oare în roșu mac de sărbătoare?
Tăcere, dor, solstiții scrise, de zodii ninse, compromise,
Eu nu mai sunt, nu ești în stare să alungăm din înserare!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de câmpie
Pe câmpul cu iarba arsă
Zboară grauri stoluri, stoluri,
Desenând pe cer decoruri-
Ca o pictoriță-n transă!
Apoi fac o buclă-ntoarsă,
Peste vie dând ocoluri,
Pe câmpul cu iarba arsă-
Zboară grauri stoluri, stoluri!
Toamna s-a întors acasă
Și e toată numai doruri,
După vara cu pârjoluri
Simfonile-și revarsă-
Pe câmpul cu iarba arsă!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dorul lor... de verde
Acum, bătrână toamnă, e timpul să te duci.
Un ritual, prin vreme, urmând aceeași cale,
Mereu prinsă-n risipa de mere și de nuci,
Și-atâtea bogății... prin drumurile tale.
De fiecare dată, surprinsă ni-i tăcerea,
Când hainele-ți de rod cuprinse-n jurul tău
Le dăruiesti cu drag, ne dăruiești averea.
Peste plecarea ta rămân păreri de rău.
Te plâng cu disperare, înlăcrimații nori,
Ca pe o umbr-a verii, rămasă din apusuri.
Mai rătăcesc prin tine miresmele din flori
Și aburii câmpiei se leagănă-n urcușuri.
In dorul lor... de verde, aleargă-n risipire,
Cohortele de frunze, ascunse-n arămiu.
Sub fuga lor, pământul, încearcă să respire,
Și peste tot prejurul s-a așezat pustiu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Toamnă calmă,
Cu accent pe struguri.
Își vindecă frunzele de verde
Și pletele de căldură,
În vânt.
Toamnă tăcută,
Cu rugină-n vârfuri.
Își clatină crengile-n nucă
Și dorul de umbre,
În leagăn.
Toamnă aridă,
Cu alint pe gene.
Își strânge muzica-n geamuri
Și merele-n poală,
Cu zâmbet.
Toamnă nouă,
Cu anii în spate.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (3 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-mi ești?
Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopți de vară,
Gingășia din culori,
Foșnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinți de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldoveanul...
pe piața Florenței ning trandafirii
cu albe petale din liniștea firii
și dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă
în centrul Parisului scârțâie scrumul
și plânge a jale când cerul când drumul
și sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare
pe când la Toronto tot plouă și plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
și inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...
Hamas-ul din Gaza împroașcă rachete
aiurea țintite în Plânsul Perete
și stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țării mele
Potecile mi se aștern în cale.
Sub pașii mei noi drumuri se întind
Mă-nalț în piscul frumuseții tale,
O, țara mea, adâncul să-ți cuprind.
De pieptul tău când îmi lipesc obrazul,
Bătaia clipelor să o ascult,
Auzul meu îți deslușește glasul
Ce din strămoși ne vine de demult.
Atâta soare e și-atât de bine
Sub cerul tău blajin, primenitor!
În tine m-am născut, trăiesc în tine
Și pururea de tine mi-este dor.
Te simt zvâcnind în ierburi și în muguri,
În fiecare sondă de țiței.
Cu freamătul pădurilor mă bucuri,
Ca pe un copil, de mână tu mă iei.
[...] Citește tot
poezie de Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mă voi pierde de tine o vreme. Preț nemăsurat în clipe și surâs. Cât să mă caut la umbra apusului văratic, pe aripile văzduhului alb, poate numai jumătatea viselor stinse într-un crâmpei suav de lumină îmi va fi reazăm plin și limpede regăsire. Când vor ațipi umbrele tăcerii le voi prinde în chingi subțiri, delicate împletind glasul iubirii, tandru, în gând. O să-ți fie dor?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În fața strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Și-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!
În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Și cu povața ta-nțeleaptă,
În veci spre cei rămași în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.
Dezleagă minții mele taina
Și legea farmecelor firii,
[...] Citește tot
rugăciune de Octavian Goga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul ploii șopotind mut
Te aud în depărtări de urgii
în respirația caldă a peșterilor
și în adormirile primăverilor târzii.
Te ispășesc viață prin dor,
zălog al nesfârșitelor zile
și mă închin ca la o icoană.
Te cânt sunet de armonie
din timpuri apuse de odinioară
și mă risipesc ca un fir de păpădie.
Te-am pierdut într-un vis de vară
fir de levănțică pe un așternut,
strigătul ploii șopotind mut.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul iubirii
Alergam prin valea umbrelor
După zmeuri și cireșe coapte;
Vara ne cheama cu metafore picolore
Și ne strângea de buzele arse
Cu sărutările strugurilor metamorfozați;
O,
Câte anotimpuri înmulțite
Și câte roade coapte de veri și toamne-mpodobite;
Ne plimbam desculți sub arșița castanilor
Și cerșeam cerului lumina pentru nopțile de dor,
Iar, când adia ușoară umbră de vânt verde,
Ne prindeam în hora dansului cu fluturi;
Cerșeam zi după zi lumina cu iz de crini galbeni
Și ne împodobeam irișii cu alveola stelară;
Până când...
Până când într-o zi
Din mănunchiul de torțe aprinse
S-au desprins rând pe rând,
[...] Citește tot
poezie de Amalia Simona Pantea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi timpul ne va îngădui rătăcirea, dezbrăcându-ne lent de orgolii, tăcere și promisiuni împlinite pe jumătate. Ne vom opune gândurilor aglomerate, regăsindu-ne cald, submisiv și poate tardiv, dincolo de abstract si necunoscut. Vom respira amurgul cu grijă, trăindu-ne proaspăt și intens, îmbrățișați într-o iubire veche, sărutând pașii clipelor și altarul vieții scăldat în lumină și umbre ispititoare de abis. Ne vom asculta și focul din noi o să ardă mocnit, asmuțindu-ne dorul și păcatele. Siluete negre de fum își vor încinge brâul subtire cu dorințe ascunse în profunzimi de suflet. Înainte de surâsul înalt al razelor o să pătrund în tainele tale, sorbindu-le esența dincolo de vibrație și slăbiciuni. Și marea o să ne scalde în seninul albastru, mușcând din amintiri nemuritoare. O să ne fim. Câte puțin sau totul într-o inimă avidă de NOI, din care vara plină de gust și fericire, nu plecase niciodată...
Andreea Palasescu (4 mai 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am mai uitat...
Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat și astăzi iarăși plec
Și-i frig și ninge în a noastră vară.
Am mai uitat să-mi fii în amintire
Și încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Și-n fiecare zi mai mor puțin.
Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am și bucurii,
Și-am mai uitat să-ți spun că îmi ești dragă
Și nopțile ți-au devenit pustii.
Am mai uitat să-ți dăruiesc o floare
În lacrimi ți-am lăsat nuanțe gri,
Și-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut 🌸
Sărută cerul iarăși dimineața.
Sărută ochii, rozele și gheața
din viața plină de "te iubesc"
șoptit încet, căci, doar trăiesc...
Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul și-un oftat tăcut
din pieptul unei nopți de vară
uitată-n briza rece și amară.
Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase și mistere sumbre
din vinul vieții ce se scurge-n agonie
și-al tinereții pierdute pe vecie.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În decolteul verii
Aici pieptul îl desfaci și-l sprijini cu muntele în aer
cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi
presărate în iarbă stelele margheritelor sunt
iar pietrele tari trec desculțe gârlele.
Îți iubești, ca fiecare, logodnica blondă din visul treaz
noaptea în havuze schimbă ceasul în cleștare
pădurea e cu copacii ei, luna intră ca un cneaz
îmi plac în minutul acesta de frunze, cuvintele
tale verzi
fuga mâinilor albe
ca rândunică ochiul în azur îl pierzi
și la un pas lângă tine, excursioniștii cu frânghii
cad fără niciun folos în prăpăstii
Câmpul înnoptează în botul cu pluș ud al vitelor
cangurii ne privesc din punctul lor de vedere
stelele se cern prin tremurarea-n aer a sitelor
vântul s-a zburlit în brazi ca un ied
și pădurea se întoarce zornăindu-și plopii în amurg
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "O, Evă!" de Valentin David
Adame, dorul este evident
Dar, mărul meu e fruct oprit, se știe.
De vrei să-l ai, te rog să fii decent,
Să muști din el ca dintr-o poezie.
Te știu cam aventurier din fire-
Dovadă, vrei să fii sugar acum,
Dar, vezi, că laptele o să-mi expire
Și nu mai este bun pentru consum.
E toiul verii, mai e pân' la toamnă
Și mie mi-este dor, dar am răbdare,
Să-mi cadă frunza. Cin' ți-a zis că-s doamnă?
Nu ești cuminte? Am o gură mare!
De vrei copii, așa cum îmi declari,
Prezintă-te acuma cu inelul
Și în genunchi (știu c-ai genunchii tari)
Pune-mi în palmă cardul, portofelul!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dor și vară, adresa este: