Citate despre drumeție și noapte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la drumeție și noapte, dar cu o relevanță mică.
Infinitul din ore
Mai cad cu infinitu-n ore născut de-acel moment mereu
Și prăbușesc în foc trezirea secundelor fierte în greu...
Ai printre patime cernute doar frământări, ce înghețau,
Și-n jurul meu însingurate iluzii tulburi se-nălțau.
În primăvara firii tale îmi duci ispite-n umbra mea,
Suave-s clipele femeii când țipă-n simț suflarea ta.
E noaptea ondulata mască ce se trezește din impas
Și fulgeră topind sincope trezind trădarea ce-a rămas.
E chipul tău un legământ, beție adâncă-n somnul viu,
Când luna doarme parfumată pe străzi de mai cu chip pustiu.
Își pune cerul patrafirul, adânc urcând treaptă cu treaptă,
În întuneric cugetează, cuvinte-n gânduri ramuri poartă.
În depărtări hipnotizată privește-o geană călătoare,
Pe puf de nori cu ochii tăi și clipe rupte din petale.
Și ceasul bate-n stele vise, și-n latergie curge timpul,
Pulsează veghea ce măsoară în ritmul cordului descântul.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (5 iunie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
Am rămas copac.
Mă sădiseră, în tinerețe,
bătrânii,
undeva la răscruce
de drumuri.
Cică aș fi reper
pentru drumeți.
Mai spun
niște babe nebune
că la mine, între frunze,
s-ar ascunde
diavolul șchiop,
care noaptea
leagă la ochi stelele,
tulbură izvoarele,
spurcă fecioarele,
ziua încurcă drumeții
ducându-i în alte direcții.
[...] Citește tot
poezie de Olguța Luncașu Trifan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul
Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte
Din oracole cețoase, cărți cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate bate-n ușa mea ușor.
"E vreun trecător gândit-am și-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."
O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau târcoale și niciunde-n cărți vreo cale
Să-mi aline greaua jale jalea grea pentru Lenore
Fata fără-asemuire îngerii îi spun Lenore
Nume-n lume trecător.
În perdele învinse roșul veșted de mătase
Cu-o foșnire de neliniști, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Și-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor
Rătăcit prin frig și noapte vrea să ceară-un ajutor
Nu-i decât un trecător."
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii și poeme (1963), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt disponibile și traduceri în latină, franceză, spaniolă, catalană, bască, portugheză, italiană, germană, finlandeză, suedeză și esperanto.
Săpam în ochii tăi
Săpam în ochii tăi, să îți descopăr taina...
Clipeai... înțelegeam de ce se lumina!
Cu alb de crin pătai albastrul de pe haina
Privirii-mi nerostite ce-ncet aluneca.
Dădeam de amintiri cernite, în lumină,
Care strigau întruna la ele să te-ntorci,
Prezentul devorând, mușcând fără de milă...
Și te-au convins tristețea de lacrimi să îți storci.
În brazde-am semănat semințe de uitare,
Culese-n asfințit de vise ne-mplinite...
Cu rouă le udăm, la răsărit de soare,
Noaptea, le-adăpostim sub gene obosite.
Neliniști ce se zbat în iriși violeți
Văpaia îți întreabă: "De ce trăiești în orb?!",
În timp ce ochii tăi, doi obosiți drumeți,
Se odihnesc de multe, în ochii-mi ce te sorb...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covoare din pereți...
Covoare din pereți,
cu vânători pe ele, copoi agili, vreun taur
și fildeși de mistreți;
Un soare roș prin geamuri prefiră praf de aur.
Covoare din pereți,
maro, albastre, roze, ascund ca-n niște drame,
un șir întreg de vieți;
tablouri anonime plângând burgheze rame.
Covoare din pereți,
o, nopțile cu friguri, cu spasme, vu ftizie,
cu demoni roși și creți;
balauri mari de stofă și spaimă de hârtie.
Covoare din pereți,
va scotoci Americi, imagini, intrigi, drame,
în vremi, vreun cântăreț;
și voi n-o să-i spuneți
[...] Citește tot
poezie de Benjamin Fondane
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o tăcere păgână
Întinderea se prelungește până dincolo de orizont,
când se luminaează strălucitor
scoate un abur difuz prin care-i respiră ierburile.
Fântânile adună câțiva copaci în jur
căzuți din cer ca o binefacere a drumeților,
după ce se răcoresc cu apa rece
să-și odihnească în pace oasele.
Cerul este prea înalt în amiaza de pomină,
între noi se cuibărește umbra,
într-o tăcere păgână
ne agățam de priviri bolnave.
Vorbele nu-și mai aveau rostul,
așteptam să căpătăm noile puteri
și primim imboldul
de a ne urma lungul drum.
Câmpia se îmbracă în lanurile ei,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de decembrie
Pustie și albă e camera moartă
Și focul sub vatră se stinge scrumit
Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,
Cu nici o scânteie în ochiu-adormit
Iar geniu-i mare e-aproape un mit
Și nici o scânteie în ochiu-adormit.
Pustie și albă e-ntinsa câmpie
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit
Sălbatică fiară, răstriștea-l sfâșie,
Și luna-l privește cu ochi-oțelit
E-n negura nopții un alb monolit
Și luna-l privește cu ochi oțelit.
Nămeții de umbră în juru-i s-adună
Făptura de humă de mult a pierit
Dar fruntea, tot mândră, rămâne în lună
Chiar alba odaie în noapte-a murit
Făptura de humă de mult a pierit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul II
Iar soarele-ajunsese pe-orizonul
al cărui cerc de-amiazăzi învălește
în punctul cel mai sus al său Sionul,
iar noaptea, ce-n opusul cerc rotește,
ieșea din Gange cu acea Măsură
ce-i lunecă din mâni când se-mplinește;
așa că albii-obraji și de purpură
ai mândrei Aurori, din locul meu,
de multă vârstă galbeni se făcură.
Pe malul mării noi mergeam mereu
și-acum, așa cum răzgândiți drumeții
cu gândul merg, dar umbletu-l au greu.
Și iat-atunci, că,-n faptul dimineții,
cum roșul Mars pe marea-ntunecată
adânc spre-apus străbate-alboarea ceții
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăciri
am strivit cerul cu mâinile
sub picioare tropăiau anotimpurile
în spate duceam poveri
de azi, de ieri, de nicăieri.
ale unui sfârșit neînceput
pășeseam prin boabele de rouă
prin ceața timpului abia născut
vorbeam limba cerului pentru a înțelege
cuvintele ce țipau în mine
răsucite de un biet cărturar
la o harpă pe un țărm pierdut și niciodată regăsit
nu caut minuni
pe aici, pe undeva, cândva
pe nimeni nu întreb
de aș întreba pe cineva
nu va înțelege întrebarea
de răspuns...
nici eu nu'l știu
privesc tăcut ochii pierduți ai lumii
de teamă mă ascund printre șoapte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc cu iluzia drumului lung
Cuvintele m-au dat jos de pe pagină,
mă poartă pe file îngălbenite de vreme,
flămânde mă macină-n înțelesuri ascunse,
fără să stabilească puncte de convergență.
Tu nu mai încerci să-mi alungi umbrele,
peste soare s-au strâns norii și plouă,
poate o să mă regăsești odihnind în vorbele tale
cu gânduri cu tot
fără să-ți pierzi cumpătul,
noaptea ta s-a făcut albă, dar prin a mea bâjbâi,
nu mă mai recunosc,
trăiesc cu iluzia drumului lung
care nu duce nicăieri.
Lumea e întoarsă cu fața spre păduri,
ele s-au împuținat mereu
și aduc nenorociri.
Nu mai e nimic sălbatic cum a fost,
animalele flămânde coboară peste oameni,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dan, capitan de plai
Frunză verde de mălai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, șoiman de plai,
C-a ucis el mulți dușmani,
Un vizir și patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, căpitan de plai!
(Fragm. de cântec poporal)
I
Bătrânul Dan trăiește ca șoimul singuratic
În peștera de stâncă, pe-un munte păduratic,
Privind cu veselie cum soarele răsare,
Dând viață luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Așa și el apus-a din zile mari și bune!
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe țărm
nu am să vin
nu am să chem
nu am să tulbur
cu visarea așteptarea
între mine și timp
a rămas un suflet în rugă
lumina s-a retras între ochiuri de apă
cerul s-a ascuns în priviri
și raza s-a închis peste pleoape
sunt pescăruș unit cu marea
și zborul meu este chemarea
taine și visări în urma umbrelor
în care trec și mă petrec
să mă unesc cu zarea
m-am născut dintr-un mugur
sunt coajă a vieții trecătoare
mă ard pereții lumii
sunt foc de aripi albe peste ape
mai țes o pânză'n noaptea în care a țipat cocorul
și întreb...
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștefan Cel Mare și Vrâncioaia
Într-un loc frumos ca raiul, pe un deal bătut cu flori
o bătrână-și ducea traiul, cu ai ei șapte feciori
un deal unic sub Carpați, ce-l bătea vântul și ploaia
moștenit de șapte frați și de mama lor, Vrâncioaia.
Cât era ziua de mare, ei munceau cu drag și spor
privegheați de mândrul soare și de ochii mamei lor,
tăiau lemne, coseau iarbă, păzeau oile cu miei
toți frumoși și puși pe treabă și viteji ca niște zmei.
Și-ntr-o seară pe Dumbravă, că așa se cheamă dealul
se auzea cum vine-n grabă un străin ce mâna calul.
Pe un armăsar de rasă un drumeț la trap mergea
iar Vrâncioaia-n cale-i iese, cu glas stins îl întreba:
- Bună seara, măi, străine! Ce te aduce pe la noi?
Că aici nimeni nu vine, doar ciobanii de prin văi.
- Bună seara! Sărut mâna! Peste munți am rătăcit
am văzut casa când luna de sub deal a răsărit.
Dumnezeu m-a îndrumat, se gândi în sinea lui
după ce-a descălecat de pe șaua roibului.
- Te rog să-nnoptezi aici, ești flămând și obosit,
îți pun masa să mănânci și un pat pentru dormit.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Tudorache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar rostim Eben-Ezer...
Ne-ai păzit cu brațul tare în orice împrejurare
N-ai lăsat nenorocirea să se-abată peste noi
Ai venit în ajutor când a fost vreo încercare
Să putem nutri, senini, gândul vieții de apoi.
Ne-ai condus în drumeție, pas cu pas ne-ai îndrumat
Să putem privi spre ținta stabilită-n Testamente
Când probleme s-au ivit noi la Tine-am apelat
Vrând să fim cu-ncredințare ale Tale instrumente.
Ca și servul de-altădată ce-a slujit cu demnitate
La altarul mulțumirii, azi, rostim Eben Ezer
C-ai schimbat în bucurie chiar și stările uscate
Și-ai adus noi revelații din știință, din mister.
N-a lipsit nici suferința, n-a lipsit nici bucuria
Dar vedem cum planul Tău generează împliniri
Și în anul încheiat ne-ai ghidat călătoria
Să putem realiza, pe ogor, desțeleniri.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnitorul Vlad
* DOMNITORUL VLAD *
Vuiet mare se aude și se-ntunecă pământul, tună, fulgeră și ploaia în rafale-o duce vântul.
Iar în noapte se aude cum se-apropie un cal,
Pe cărarea unui munte, dintr-un sat transilvănean.
Un coif roșu pe cap poartă, pe frunte-i sclipește-o stea, într-o mână foc și spadă, armăsarul necheza,
În priviri are fior, ochii verzi ca de mărgean, pe-al său chip se citea dor când se apropie de Bran.
Și mergând la pas de cal, să nu fie observat, se-ntâlni cu o bătrână și-o întrebă:
Sunteți din sat?
Din sat, mamă, da' ce straie ai pe tine? Mândru ești!
Semeni cu un fel de crai, apărut de prin povești!
M-am întors din alte timpuri, după sutele de ani, după multe anotimpuri, m-am întors printre țărani.
*
Auzind una ca asta, bătrânica, de drumeț, se cutremură la gândul că străinul nu-i glumeț.
*
Vino, tinere, în casă... Îți pun masa să mănânci.
Și-l întreabă pe sub gene:
-- Unde vrei ca să te duci?
Nu pot să răspund la asta!
Atunci, ai vreo supărare?
[...] Citește tot
poezie de Vasile Tudorache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul regretului fără sfârșit
Împăratul Chinei râvnea la o frumusețe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deși era de mulți ani pe tron, nu i se împlinise această dorință.
Între timp, o fetișcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumusețea.
Grația ei îngerească nu mai putea rămâne ascunsă.
Într-o zi a fost aleasă să țină companie Împăratului.
Când și-a întors capul și a zâmbit, farmecul creat a fost zguduitor,
Eclipsându-le pe toate concubinele celor șase palate.
Era o primăvară timpurie. A fost îmbăiată în Piscina Florilor Pure
Cu apă caldă de izvor, care i-a catifelat și limpezit cristalul pielii,
Și, datorită somnolenței resimțite, o fată a ajutat-o să iasă din piscină.
Revăzând-o, Împăratul a a hotărât să-i fie mireasă. Și-așa a început saga.
Părul ei plutind ca norii era prins c-un ac de aur, fața-i era ca cea a florilor.
Au petrecut noaptea sub acoperișul cald al hibiscușilor.
S-au trezit cu soarele sus pe cer, regretâd că noaptea a fost prea scurtă.
Începând din acea zi, Împăratul a lipsit la toate audierile curții.
O răsfăța tot timpul cu banchete și petreceri fel de fel,
Era stăpâna zilelor de primăvară și despotul nopților lui.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre drumeție și noapte, adresa este: