electricitate şi lumină

Episod dramatic

nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deşertăciunea cu păcate tună.

grindina striveşte splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.

când suferă natura plânge şi Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânţi de tornade
prin marea speranţei trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.

ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul soldat

îţi caută gura cu nebunia
unui adolescent ce numără
stelele aruncate pe cer
te gustă numai noaptea
cu tandreţea lipsită de ruşine
trece pragul cu dorul de ea
ochii scoşi din raniţa plină
cu praf de stele presurat
mângâie corpul până la glezne

bătrânul soldat moare sorbind
cu nesaţ esenţialul uitat
la marginea patului de vegetaţie
fugind pe asfaltul ud şi plin
de tacâmuri de pui de lebădă

bătrânul soldat te priveşte
cu ochii puri hăituiţi de un muncitor
forestier în haine verzi în lumina
electrică şi inumană până la capăt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul

era în obscuritate şi mizerie
decuplat de la energia electrică
verde sau obişnuită
după ce şobolanii au decis
să roadă cablurile electrice
mulţi s-au sacrificat
dar au reuşit să arunce
spitalul în întuneric
câţiva chirurgi operau
la lumina lanternei tăiau
ce credeau că nu foloseşte
pacientului muribund
unii se îmbătau grosolan
înainte de a împinge uşa
ce clămpănea şi intrau
în sala de operaţii
plină de şobolani cenuşii
gândaci negri cu capul roşu
îmbuibaţi cu sânge şi puroaie
ziua nu aveai nevoie de curent

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edison e considerat unul dintre cei mai perseverenţi oameni de ştiinţă ai Americii. Se spune că a făcut mii de experimente înainte să inventeze becul electric. Dar reţineţi: Edison a făcut experimente. Şi-a urmat visul de a crea un bec care să dea lumină. Însă perseverenţa lui a dat rezultate numai în combinaţie cu experimentele.

David Joseph Schwartz în Puterea magică a gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

One time song

cred că tu eşti cel mai frumos chip
pe care l-a luat somnul vreodată
mi-e frică întotdeauna când dormi
mi se pare că eşti plecată undeva
foarte departe şi
ceva neprevăzut ţi s-ar putea întâmpla
pe drumul tău înapoi
dar nu aş schimba nimic din peisaj
această noapte translucidă
micile decoraţiuni care însufleţesc
peretele rece şi
o luminare electrică care-şi aruncă lumina
ca o plasă peste lucruri e
ca şi cum aş asculta melodia preferată
doar o singură dată e
ca o a doua şansă la aceeaşi
deziluzie
totul este acolo unde trebuie să fie
pentru ca neputinţa de a salva ceva
să fie completă

poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din adâncuri

Un râu coboară din munţi, o deltă se formează.
Sedimente cărate de ape, depuse de milenii,
au conturat unirea uscatului cu marea,
copaci seculari şi împletituri de liane,
trunchiuri contorsionate, noduroase,
stepe sărăturate, lacuri cu nuferi,
insule stâncoase, estuare,
dune de nisip fin şi mâl,
gârle cu stufărişuri,
lagune şi grinduri,
mlaştini şi păduri.
În apele mării persistă
întinderi de plante vasculare.
Nisipul din clepsidra suspendată
parcurge lin
momentele eternităţii,
aidoma rugăciunii.
Nicio scufundare nu seamănă cu cealaltă.
O delectare pentru ochi şi simţuri!
Divinitatea se află peste tot.

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca (19 iunie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel flaut fermecat – John Clare

Acel flaut fermecat – John Clare;
Acea ramură ruptă – Eddy Whitman;
Christopher Smart, prins în gheara cleştilor electrici;
Sinuciderea unchiului meu ;
Woolf în drumul ei spre far;
Wolf – cântece triste;
Swift – impenetrabilă mască a Dublin-ului;
Schumann – căţărându-se pe pod, aruncându-se în Rin;
Ruskin, Cowper;
Poe, bâiguind prin bezna suburbiilor din Richmond şi Baltimore:

Ei, luminile acestei lumi, mă îmbrăţişează.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul tuturor lucrurilor

Printre pedepse, statul la rând la încântare e cel mai crud,
când crezi că povestea ta de dragoste se va consuma sfâşietor de frumos,
unic şi irepetabil,
nimereşti de fapt în mijlocul aburilor de vin fiert,
în realitate nu lumina stâlpului electric de pe stradă te enervează
ci luna care se insinuează pe sub uşă,
năvăleşte neinvitată în cameră, până la patul tău,
şi ea miroase a trup de lapte, a femeie tânără şi a plete blonde.
Cu încremenirea unei statui de bronz,
teama te îmbrăţişează ca o soră
e poate singura clipă când te ridici deasupra lumii pe veşnicie înmormântată în egoism,
ca o spumă în care s-a depus parfumul tuturor
simţurilor,
devii bătrân când trebuie să stai nemişcat în aşteptarea îngăduinţei de a-ţi plăti felia de încântare
când de fapt viaţa e amintire şi uitare
iar amintirea, hârtie fără suflare,
nu e decât un proces verbal de predare-primire incorect.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perle de migdală

Pe perlele aluniţelor de migdal
Sunt un greiere de sudoare prelinsă..
Topit în aburi quasari-n auroră
Cu învăluiri de şarpe mareeic selenar.
Trezit cu privirea de Artemis, plină
Ce-mi flambează metanul dorului, încins
În arcurile electrice de geană
În lavă venusiană de azur, întins
Pe tărâmul pielii de elizeeană
Sorbit prin pori cu setea-ţi de Diană!
Şi erupt din aluniţe în fuioarele
De lumină purpurie ce sparg zăbrele
Universului până dincolo de stele
În fantele trăirilor atemporale...
În globuri de cristal cu amândoi,
În ploi de petale oriunde, goi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguirea profetului Avacum (cântată la coarde electrice)

Ţie mă tângui, Doamne, dar Tu nu mă asculţi
Mă laşi să văd cum groaza pe oameni îi apasă;
Nesăţios ca moartea şi gura ca Gheena,
Cel rău atrage lumea cu vorba-i mincinoasă.
Dar milostiv eşti Doamne şi ochii Tăi curaţi
Ce luminează cerul, cum pot ei să privească
În ochii celor simpli, plăpânzi şi-nlăcrimaţi
Din care se înfruptă cel josnic ca hiena?

Ce îmi răspunzi tu, Doamne, la tânguirea mea?
Îmi ceri să scriu vedenii, ce sigur se-mplinesc,
Să scrijelesc pereţii, plângăd aceaste vremuri,
Cu foc, boli şi cutremur lumea s-o îngrozesc,
De mă-ngrozesc eu însumi şi din picioare tremur.
Să scriu că pe cel josnic il va lovi năpasta
Iar dreptul, prin credinţă, va fi viu,
Dar, din nesăbuinţă, multor din lumea asta
Li s-a răcit credinţa, şi-atunci, eu cui să scriu?!

poezie de David Daniel Adam (septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem scris la umbra unei nopţi endemice

Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai latră la lume.
"Ei, şi?"
(Se auzea dintr-un colţ îndepărtat al lumii.)
Fiţi blestemaţi cu figurinele voastre ştampilate!
Ne-am săturat să tot alunecăm pe curcubeul acesta iluzoriu
cu paraşutele primite cadou din partea industriei voastre aeriene
şi care nu se deschid decât în vis,
cu semnături, autografe şi dedicaţii subliminale
încrustate pe retina nopţilor albe!
Prin arterele lumii curge lumina (electrică)
şi în sînul acesteia noi ne înfruptăm cu firimiturile roşii, portocalii,
galbene, verzi, albastre, indigo, violet
pe care le-aţi aruncat peste chelia zeului nostru hermafrodit.
Cine sunteţi voi să ne spuneţi cum să murim
pe braţele voastre telescopice,
ca apoi să ne astupaţi gurile, ochii, urechile
cu hîrtiile multicolore şi săltăreţe,
care glăsuiesc de dincolo de timp?

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (2012)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru poetul poeziei

Am aşteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în linişte închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.

Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristeţea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe şi de moarte.

Poporul meu, tu nu ştii ce-ai pierdut,
Te-ai învăţat cu morţile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei veşti
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.

Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi işi pierd din rază,
O-nvălmaşeală-n creier toţi simţim
Parcă nici luna nu mai luminează.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natural blues

ce curaj să te trezeşti dimineaţa
să bei cafeaua neîndulcită
să ieşi din casă fără să citeşti horoscopul
să intri în lumină fără să ştii la ce oră apune soarele
să călătoreşti fără bilet
să nu cedezi locul femeii în vârstă
să simţi pulsul tot mai grăbit
tensiunea din aer
micile descărcări electrice sub piele
ţipătul sirenelor
să ţi se facă frică
să închizi ochii strâns strâns până vezi
doi ochi care te privesc dinăuntru
să ţi se rupă filmul
să te întorci de unde ai plecat
să-ţi aşezi gâtul sub pagina goală
să-ţi pipăi memoria ca un orb căutând întrerupătorul
atât de firesc

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L serveşte zilnic cu credinţă.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de şapte ori cu graţioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătuşnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsuceşte-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-şi datoria şi primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că aşa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din faţă, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, îşi extinde trupul cu labele întinse-n faţă.
În al patrulea, îşi ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, îşi curăţă blăniţa.
În al şaselea, se rostogoleşte pe mochetă.
În al şaptelea, se puriceşte pentru a se asigura

[...] Citeşte tot

poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece lilieci

mititei stăteau în mina peşteră
aşteptând umbra să-i elibereze
de vrajă
cu vraja izbăvitoare
îngerul negru de covid
nu le dă
pace după trecerea luminilor
lămpilor electrice în aerul împins
de ventilatoarele descântate
de sfânta varvara cea din mină
un pui mic de liliac a căzut
şi în canal s-a înecat
nouă mici lilieci stăteau agă
ţaţi de un cablu electric
perfect izolat
soarele bate afară în poarta minei
cere un liliac pui să-l bronzeze să-l prăjească
sfânta minei cedează unul plin
ochi de covid
şi-au rămas doar opt

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scol la ora 7:00. Azi se face instrucţie. Eu rămân planton la cancelarie. Soarele răsare de după deal. E frumos. Pe la ora 11:30. douăsprezece avioane germane au atacat o coloană în apropierea satului Camjati. După masă au făcut la fel, mitralierând şi aruncând bombe. Azi am tăiat lemne. Prin veştile venite din ţară aflăm că este o scumpete grozavă, de care nu am mai auzit până în prezent. 1 ou — 100 lei; 1 pereche ciorapi bărbăteşti — 2000 lei, femeieşti — 8000-15000 lei, 1 kg. Sare — 1000 lei şi multe altele. Şoferul Mocanu este evacuat fiind bolnav. Având lumină electrică, scriu 4 scrisori: acasă, sorei, Octaviei şi Lenuţei. Mă culc la ora 12:00 noaptea, după ce mai întâi am ascultat la Radio.

Simion Gârlea în Călimara cu sânge (Jurnalul unui veteran de război), Miercuri. 3 ianuarie 1945 (2013)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua şansă

neîncrederea îmi ronţăia din răsărit
ca un şoarece din uşa de la casă
credeam că limita mea e sobrietatea
şi digestia
uneori panica şi contrapunerea
cu lumea electrică din creierii mei
ascunşi în cabluri şi instrucţiuni
de utilizare a luminii şi altor şocuri

nu voiam prea multe -
să sparg nişte nuci cu tocul
pantofului
să-mi fiu mie utilă

(alteori să-mi fiu mie dragoste)
deşi

doar umbra mea era ceva sigur
iar în ultimul timp a prins şi o crustă
galbenă

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara, domnule dulap

Era o vreme cînd aş fi vrut să întreb dacă roata morii
s-ar putea învîrti în ambele sensuri,
dar ştiam că nimeni nu mi-ar răspunde la întrebări fără sens.
De fapt nici nu am încercat, deci nu am vrut.
Eram un om frumos împreună cu ceilalţi oameni frumoşi,
care se temeau de gheaţa de pe stradă.
Puneam rar întrebări, ca o specie inteligentă.

Ştiam că dispar căruţa şi batista şi morile şi fierarii,
nările familiei flămînzind la mirosul pîinii.
Dedicam o lacrimă andante grazioso pentru fluturii albi
care zburau peste varza verde a bunicii.
Piviniţa era plină de mere.

Bună seara, domnule aragaz cu ochiuri. E noapte.
Bună seara, domnule scaun vechi, domnule pat cu arcuri.
Domnule dulap, bună seara.
Geamurile termopan clipesc nonşalant, fiindcă ele au
o aparenţă igienică şi placidă, ca a medicului în halat alb din plastic,
cu papuci spitaliceşti albi şi comozi, de gardă în noaptea Învierii.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele eu ca o roată

după ce a muşcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinţi întuneric
şi ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
ţopăind nevrotic

moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca uşor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraş
şi a murit

după ce a fost muşcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinţi
la şcoala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest conţinut nu e disponibil momentan

întind un cearşaf lângă un alt cearşaf / lângă un alt cearşaf / până acopăr tot nisipul
aici e locul unde nu vine niciodată primăvara
aici e locul unde nu poţi scrie un poem

aici e locul unde nu ai nimic de spus

ca o casă fără oameni / 24 de ore de singurătate lângă o sobă veche

tu eşti un coyote care vine să mă adulmece seara
dar carnea mea e prea uscată / vii şi pleci / vii şi pleci

//sunt ca o papuşă care suferă de ms/ doctorii în halatele lor albastre
mă veghează neputincioşi //

toate formele de distrofie sunt periculoase / asta ţi-am spus în ultima scrisoare

suntem ca un grup de control care nu ştie ce trebuie să simtă
când se fac experimentele pe noi

dar aici / în lumina dimineţii ne vedem cel mai bine petele de pe piele

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!