Citate despre erezie și iubire, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la erezie și iubire, dar cu o relevanță mică.
Ispita din tine
Ai trupu-nflăcărat ca o dorință,
Ascunsă în adâncuri visătoare,
De frenezii pierdute în credință
Și în dulceața buzelor de floare.
Tu te oferi privirilor spumoasă,
Arzând năucitor, ca un vulcan
Ce își aruncă visele-nspre casă
Înfășurate-n vorbe de can-can.
Mă vrei și mă renegi într-o clipită,
Mă-nebunești și-amăgitoare râzi,
Cât te-aș urâ, dar te iubesc ispită
Și uite cum în suflet îmi pătrunzi.
Trezești în mine-o patimă rebelă,
Păcatele-mi stârnești și le arunci
În rochii vaporoase de dantelă
Și-n leagănul nescriselor porunci
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie de zăpadă
spuneai într-un timp că iubirea-i eternă
trăiam între ghețuri și-n lumea modernă
dar n-ai mai lăsat nimic să se vadă
din tine, femeie de om de zăpadă
acuma când vine o altă stihie
te caut în mine și în erezie
pe tine, aceea ce n-a fost să-mi fie
pe niciodată și pe veșnicie
tu vii înspre mine, ai coapsele albe
și ninge a tine din florile dalbe
și cu zăpada ce n-a vrut să-mi vie
în inefabila copilărie
mi-e dor cel mai tare când ninge a tine
ca în calendarele precreștine
și-n imaculata calamitate
mi-e dor de trecutele noastre păcate
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție, Doamne...
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Singur și bolnav în casă
Cu o lumânare pe masă
Și în suflet cu-o-ntrebare
Mai are el astăzi iertare,
Mai are doruri de înălțare,
Iubire, zbor printre petale?
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
La vreme de seară și neputință
Redobândind propria credință
Spre un tărâm lyric imaginar
Îndulcind amarul din amar
Plind de incert de fals ideal
Evadând mereu din al său real?
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare-poem
prietene, am aflat că ai murit demult,
am intrat la idei când am auzit ca te-a abandonat viața,
într-un sicriu amărât,
ce speranță să mai am eu când știu că ai fost viu
și-acum zaci cu viermii la un loc?
tu nu te mai uiți spre viitor,
eu nu mă mai uit spre trecut,
inima ta atrage viermii,
inima mea atrage vulturii,
noi nu mai găsim nicio țară,
nici în stânga, nici în dreapta,
niciun râu, nicio mare,
în care să ne desfătăm și noi
și să fumăm o țigară în liniște.
dacă imperiile și-au schimbat stăpânii,
noi ne schimbăm domiciliile,
căci conștiințele le-am schimbat de multe ori.
când vorbeam despre viitor,
tocmai atunci principiul speranței a ieșit pe ușă,
și-am rămas uitându-ne unul la altul chiorâș.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima albastră
Uităm că nesfârșitul e-n sfârșitul nostru,
Că începutu-i mierea din colostru,
C-avem orgolii din sufletul de mamă,
Că-i prindem frumuseții painjeni de năframă.
Uităm că-n cerul verde săgețile aleargă
Dragostea din calendar să șteargă,
Să pună-n locul ei un strigăt repetat:
La pieptul tău să fiu de nemurire beat!
Am pomenit cumva prima vocală
În marea rugăciune terestră, ireală?
Că-n noi zidite stau doar turle de biserici
Deși pășim smeriți pe căi de vechi eretici!
Noi nu ne închinăm, doar punem vise-n cui
Și visele, vă jur, sunt jertfa omului
Unde Dumnezeu nedeslușit rămâne
Să ne amăgească prin repetatul mâine!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai am o sărutare
Mai am o sărutare pentru tine,
Tu știi... iubito!... unde-i locul ei,
Pe sânul cu sclipiri diamantine,
Sau pe tăcerea buzelor scântei.
Se umple parcă cerul de lumină
Și-mbrățișările... ne dezgolesc,
Când patima-i lipită... de retină,
Iar focul se înalță diavolesc.
Mai am o sărutare... nenuntită,
Alunecând spre coapsele de foc
Și răscolind... pârdalnica ispită,
Între mătăsuri pline de noroc
Dansează flăcări... ireal de dulce,
Obrazu-i roșu... ca un nobil vin,
Ce știe-ntre păcate să ne-arunce
Topindu-ne... puțin câte puțin.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiduc modern
Mă doare-ntruna cotul, deci plouă prin istorii,
din dreptul meu și-al firii voi coase un drapel;
să stau, dar, pân-atuncea la buza trecătorii
și cu o flintă-n mână să iau aspect rebel.
Mai zac prin carantina vreunei iubiri toride
într-un halat de înger și c-un papuc de sfânt
și-arunc răvaș în sticlă prin geamul ce deschide
către salvarea minții o pală grea de vânt.
Mai strangulează viața vreun biet, cinstit eretic,
fanfarele prin parcuri adorm cu Strauss cu tot,
dau plus la cartea sorții și-apoi închid frenetic,
mizând pe toți cocorii ce fug spre cald înot.
Aduceți mai aproape altarul, crucea, Cartea,
se-ngreunează clipa cu rinoceri obscuri
și-ntârzie pe șine, la gară, însăși moartea,
și popii disperării devin tot mai impuri!
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi e tot una
Ce prind în ochi n-ascund sub pleoape,
că vreau să nu orbesc de tot
în valuri de lumini mioape
născute-n lipsă de noroc.
Nu mai clipesc să nu întunec
bucăți de cer salvate-n timp,
în gheața inimii alunec,
cu pași nu știu să mă mai plimb.
Frânturi de suflet, muribunde,
de-o ectoplasmă-s înghițite.
În țipăt mut se sting oriunde
și fără lacrimi sunt jelite.
Lumina suflă-n întuneric
cu flacără de lumânare,
Inima mea, pe post de sfeșnic,
ascute drumul către Soare.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de viață
Ard enunțuri, gânduri, erezii;
Sunt singur în propria îndoială
Mi-e dor de viață, Doamne, cum știi
... și mă rog... de dimineață până-n seară!
Martir în căutarea unor fericiri discrete;
Mai mult ca iubirea înfloresc întru iertare
Mi-e dor de viață, de oameni, de sentimente
... și mă rog, Doamne, să mai ai cu noi răbdare!
Singur printre dimensiuni false și trufii
Fără de speranță fără de crezământ sunt
Mi-e dor de viață, de arderi, de poezii
... și mă rog Doamne de aripi, de trup de vânt!
Să zbor aș vrea să vârfuri noi imaginare
Dincolo de nori și de plutiri lirice divine
Mi-e dor de viață, de lacrimile perpendicular
... și mă rog Doamne, să fii pururi cu mine!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Abia sfârși fericea făclioară
cuvântu-i ultim și-ncepu, zburând,
în roat-a se-nvârti divina moară.
Dar n-a-ncheiat deplin o roată, când
veni s-o-ncingă altă roată sfântă,
și-n cânt și-n joc același tact urmând,
un cânt ce-ntrece-n toate câte cântă
și muze-aici și-a mărilor femei,
cum raza primă-ntrece pe-o răsfrântă.
Și,-așa precum și norii supțirei
fac arcuri paralel și-ntr-o coloare,
când Iuno dă poruncă servei ei,
iar cel îngust dă celui larg lucoare,
precum fu glasul nimfei mistuite
de-amor așa ca negura de soare
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În balansoarul vieții
Când trupul înflorește ca și lacul cel cu nuferi
și dai cu ochii roată pân'la-ndepărtate maluri,
tu iubito, nu mai poți focul dragoste-i să-l suferi
vechea lotcă nu mai e între trestii, nici pe valuri.
Stai cuprinsă de absența serilor de catifea
într-o visătoare vraje-n care-ncepi să te ascunzi
și-ți ghicești norocul lipsă într-o ceașcă de cafea
linii negre desenate-s în pereții ei rotunzi.
Nu mai ești în oglinda anilor de floare rară,
dar oricum ești tot frumoasă și zurlie uneori,
te-a lovit în trup, frig de iarnă, arșită de vară,
dar ai flăcări peste ape ca ascunsele comori.
Ești iubită-n profunzime cum cuvântu-n poezie,
știu în balansoarul vieții toate vin și toate trec,
nu ai niciun fel de dogmă și nu cazi în erezie
de aceea datul sorții vreu cu tine să-l petrec.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creioanele
sunt una dintre cele mai catastrofale realizări
ale lui dumnezeu,
firește,
alături de picioarele interminabil de fine
ale unei femei
sau de momentul acela
(de la care începe rătăcirea grafică)
de când un poem nu-și mai ține de mână
cuvântul...
și mai sunt și alte distrugeri,
dar aici am preferat să tai enumerarea.
câte kilograme de îngeri umezi
a putut managerul ăsta să bage într-un creion,
astfel încât întinează cu lacrimi lactee
pe toate istoriile cearșafului?
mi-am dezlegat creionul
din lanțurile laptelui său,
devenise mult prea trist domestic
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări în miezuri de rouă
Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în fiecare rană câteo lacrimă,
din care îngerii sorb tainic, cu patimă,
din care orbii încep iarăși să revadă,
din care erezii încep să înțeleagă,
din care nenorociții se mângâie și plâng
din care cei nebuni la inima lor te strâng,
din care străinii vin să toarne pe ascuns
Rugile noastre ce astăzi pentru nimeni nu-s?
Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi din tăcerea ta câteo șoaptă
să fac din ea miez de dor și lacrimă,
dă-mi să se închine la cei sieși învinși
învingătorii ce în oglinzi proprii sunt prinși,
dă-mi eleganța sfinților martiri din care
sorbim pe-ascuns stropii de rugă și-ndurare,
dă-mi cerul inimii senin și poezie sufletului meu,
Rugile noastre să fie celorlalți credință vie sfântă mereu?
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analfabetism literar
activiștii anulează
arta aristocrației
arogând alambicarea
aprobând atelierul
aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă
bănuitele biserici
bașca boșii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade
bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua
[...] Citește tot
poezie satirică de Ionuț Caragea din Analfabestism literar (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Studiu după strigăt
1-Ieșind de sub călcâie somnambule,
dintre nopți care piraterește
se îndepărtează de rațiune,
dintre ploi zăpăcite de răpăitul ploii,
se încumetă la viață strigătul -
pecete de unicorn pe sufletul lui,
miros ironic înfruntând deliciul
de a-și mânca singur sufletul-
Din umbre țes
Fluturii nopții frunziș protector,
Ascuțite corăbii în fermenți înjunghiați
Își sărbătoresc celesta asceză -
Privirea celui ce vine
să inventarieze solarele raze,
dogorind în aerul mlăștinos,
zăvorând frunzele în inimitabilul lor anotimp-
(-el trebuie să iasă în întâmpinarea zeului,
să-i culeagă dezvăluirile care nasc venerație
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aruncătură
Sunt îndoit profund, în suflet, ce greu e-azi, pân' la răvășire,
De cum, de-acum, să aleg în viață; de binele-i să ocrotesc
Orice răsare-n jur de mine, de dragostea s-o investesc
În pui născut; cum cățelandrii de-o cățea slută, în pripășire.
C-azi nimeni nu mai vrea de ei, să mângâie "urâți", bastardă,
Nici colț de pâine nu mai rup flămândului cotidian,
Chiar și de dăruit i-ar fi, izgonește sufletul de-alean,
De-o altădată, când eretici, erau doar ei pe rug, să ardă.
Cățel, proverbial credință, m-a îndemnat să-i cresc puiandrii
Străini, de-ai străzii, dedicat să-i protejez din prima zi,
În crez ce-l am; că orice câine-i lăsat pe lângă, pentru-a fi...
Și-s neînșelat; s-au dăruit cu ce-au, femele, băiețandrii.
I-am luat o zi, chiar astăzi cred, de n-am uitat, de nu mă-nșel,
Într-un voiaj decis fatal, cu mine, pentru prima oară;
Că-s măricei, dar nu să-i plimb așa, să-nvețe cum e afară,
Ci să-i las sorții de natură, ce mi-a dat... slujitor fidel.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și au numit-o Pământ
(Divorțul mondial) Varianta I
O simpla lume albă, în rochia-i de mireasă,
La malul unei mări în val de voaluri crem,
Tăcută lume vie, pierită luminoasă,
Se refugiase-n urma aceluiași blestem,
Atât de feminină, de voal, de cer, de mare,
Atât de diferită de armă, forță, scop,
Ea, lumea construită spre-a fi nemuritoare
Urma să- nlocuiască al lumii nenoroc,
Sătulă de visarea la lumile de bine,
Uimită de puterea din răul cel avut
Cu greu înțelesese, negandu-se pe sine
Că n-a putea atinge acela absolut
Astfel se depărtase de lumea masculină,
Bărbații lumii celei cu vămile de fier,
Cedaseră-n partajul luminii de lumină
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papa Francisc spune lucruri tâmpite (pamflet)
Copiii spun lucruri trăsnite,
Dar papa spune chiar tâmpite:
Că-n Biblie sunt diferite
"Pasaje care-s învechite";
"Conceptul vechi de Dumnezeu
E depășit", e un clișeu;
Că "Dumnezeu și El se schimbă",
Din plíctis, când prin cer se plimbă.
Că până și-un trufaș "ateu
E mântuit de Dumnezeu".
"Te mântuiești nu prin credință,
Ci dacă-asculți de-a ta conști'nță",
Chiar dacă e de criminal,
De om rău sau de canibal.
"Biserica-i așa de mare
Că-ncap și homo-n ea", oricare.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (12 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre erezie și iubire, adresa este: