Citate despre erezie și poezie, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la erezie și poezie, dar cu o relevanță mică.
Creioanele
sunt una dintre cele mai catastrofale realizări
ale lui dumnezeu,
firește,
alături de picioarele interminabil de fine
ale unei femei
sau de momentul acela
(de la care începe rătăcirea grafică)
de când un poem nu-și mai ține de mână
cuvântul...
și mai sunt și alte distrugeri,
dar aici am preferat să tai enumerarea.
câte kilograme de îngeri umezi
a putut managerul ăsta să bage într-un creion,
astfel încât întinează cu lacrimi lactee
pe toate istoriile cearșafului?
mi-am dezlegat creionul
din lanțurile laptelui său,
devenise mult prea trist domestic
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia o sută plus
De-o sută de ani mă nasc întruna
Pe Câmpia Română
Pe crestele Munților Carpați
Marea Neagră îmi ștampilează
orice nostalgie europeană
Cu Doina și Miorița
îmi tratez
orice junghi metafizic
Nu-mi pierd vremea
decât atunci când
n-am încotro
Punctele mele cardinale
sunt
Rusia America Dumnezeu și Franța
Dacă n-aș avea atâtea datorii
aș renunța
cu drag
la toți banii
Cu toate
că
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul vieții - I
Eretică mare, dumnezeiască îndurare
Spuma-i povară, viața-i amară
Întunericul cotropește fără încetare
Nu mai ieșim cu visele în afară!
Muzica se topește-n singurătăți vii
Tăcerea arde în miez de dor de poezii
Gânduri sculptate de îngeri orbi în rugă
O, Viață, nu-mi fugi! Nimeni nu te-alungă!
Aripi se desprind din zbor fluid
Spre țărmuri nimeni nu mai ancorează
Adâncuri incerte tainic ne închid
O, Viață, mai oferă-mi rogu-te o rază!
După atâtea și atâtea iluzii aluneci în tine
Și te cauți mereu firesc în ceilalți
Obsedat de trufii de fals de noi destine
Și uiți de viață!... Dar voi de viață să nu uitați!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analfabetism literar
activiștii anulează
arta aristocrației
arogând alambicarea
aprobând atelierul
aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă
bănuitele biserici
bașca boșii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade
bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua
[...] Citește tot
poezie satirică de Ionuț Caragea din Analfabestism literar (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de viață
Ard enunțuri, gânduri, erezii;
Sunt singur în propria îndoială
Mi-e dor de viață, Doamne, cum știi
... și mă rog... de dimineață până-n seară!
Martir în căutarea unor fericiri discrete;
Mai mult ca iubirea înfloresc întru iertare
Mi-e dor de viață, de oameni, de sentimente
... și mă rog, Doamne, să mai ai cu noi răbdare!
Singur printre dimensiuni false și trufii
Fără de speranță fără de crezământ sunt
Mi-e dor de viață, de arderi, de poezii
... și mă rog Doamne de aripi, de trup de vânt!
Să zbor aș vrea să vârfuri noi imaginare
Dincolo de nori și de plutiri lirice divine
Mi-e dor de viață, de lacrimile perpendicular
... și mă rog Doamne, să fii pururi cu mine!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vrei să mă cunoști
De vrei să mă cunoști
Cu tuș să mă împroști..
Să mă scald în el nebun
E mercurul cel chiaun.
Ce nu mă lasă să si dorm
Nu-mi dă voie să torn,
Apă și zoaie în blide
Să-mi ostoiesc hâde
Nevoi, aici de nisip!
Un lant uman de tertip
Ce uneori mă leagă
C-un vin într-o bodegă..
Să uit de nebunie
De beția de poezie
Ce altii o fac erezie
Cu măsti ce râd mie...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări în miezuri de rouă
Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în fiecare rană câteo lacrimă,
din care îngerii sorb tainic, cu patimă,
din care orbii încep iarăși să revadă,
din care erezii încep să înțeleagă,
din care nenorociții se mângâie și plâng
din care cei nebuni la inima lor te strâng,
din care străinii vin să toarne pe ascuns
Rugile noastre ce astăzi pentru nimeni nu-s?
Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi din tăcerea ta câteo șoaptă
să fac din ea miez de dor și lacrimă,
dă-mi să se închine la cei sieși învinși
învingătorii ce în oglinzi proprii sunt prinși,
dă-mi eleganța sfinților martiri din care
sorbim pe-ascuns stropii de rugă și-ndurare,
dă-mi cerul inimii senin și poezie sufletului meu,
Rugile noastre să fie celorlalți credință vie sfântă mereu?
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul de apoi
Am îngenuncheat pe-un mugure de floare
Cu ochii spre lumina ce venea din cer,
Pământul era reavăn de vise după ploi,
În mine gândul mustește de noroi.
Se poate să m-acuze c-am strâns la pieptul meu
Statuia ce vorbește-n secret cu Dumnezeu?
C-am încălcat principii și Biblia citită
În genunchi de ea, spunând că nu-i iubită?
Cum să-mi spăl păcatul ce s-a-nfiripat
Sub sceptrul plin de viață supus unui bărbat?
Să fiu în veacul tandru pierdut printre femei,
Lunecând aiurea chiar și în ochii ei?
O, Doamne, te invoc arzând de umilință,
Arată-i că-n genunchi îi cer îngăduință!
Nu-s crud, nu-s ușă de biserici,
Nu-s gol de demnitate, n-am suflet de eretici!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzie spre constient
Stagnare generala, in ceruri si in carne,
Sangele a inghetat in vene, inima tace de frica
Ochiul inchis, mintea pitica,
Dumnezeii coborati la somn
De la inalta lor supraveghere;
Si erezie sufla vantul printre oameni,
Dar ei sunt adormiti in ceata.
Nici muzica nu e a noastra,
E a batranilor plecati din viata.
Noi nu stim sa mai nastem focul,
Noi nu stim sa mai dam suflare,
Acelor bucurii marunte: o poezie,
o cantare.
Intinsi cu coatele in bere,
Fumam pagini din carti nescrise
Si induram monotonii cu lungi
Apuse plagieri rescrise.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântul IX
Acea coloare moart-a feții mele
ce-n spaim-avui când el veni napoi,
făcu pe-a lui cea vie să i-o spele.
Ca omul care-ascultă stete-apoi,
căci mult prin neguri ochii să străbată
n-aveau puteri prin aerul greoi.
"Noi tot avem să biruim odată",
așa-ncepu, "de nu... atare-mi spuse...
oh, cât m-amân-acum, că nu s-arată."
Văzui eu bine cum un văl el puse
pe ce-ncepu cu ce-a sfârșit să zică,
și n-a-ncheiat așa cum începuse,
și nu puțin îmi dete-acestea frică,
fiindc-am tras din spusu-i nedeplin
mai rău un sens de cum avea adică.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proorociri despre semnele vremurilor
Motto:
"Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfățișăm cele scrise
și arătam numai semnele."
Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386 d. Hr.)
Cuvântul I
1. Se deschide cerul în astă noapte,
Mielul rupe pecețile de carte,
vrednic să rupă pecețile de carte.
2. Văd semnele timpului ca deslușite,
văd cele ce vor veni ca proorocite,
peste creștini vor veni ca proorocite.
3. Văd proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și au numit-o Pământ
(Divorțul mondial) Varianta I
O simpla lume albă, în rochia-i de mireasă,
La malul unei mări în val de voaluri crem,
Tăcută lume vie, pierită luminoasă,
Se refugiase-n urma aceluiași blestem,
Atât de feminină, de voal, de cer, de mare,
Atât de diferită de armă, forță, scop,
Ea, lumea construită spre-a fi nemuritoare
Urma să- nlocuiască al lumii nenoroc,
Sătulă de visarea la lumile de bine,
Uimită de puterea din răul cel avut
Cu greu înțelesese, negandu-se pe sine
Că n-a putea atinge acela absolut
Astfel se depărtase de lumea masculină,
Bărbații lumii celei cu vămile de fier,
Cedaseră-n partajul luminii de lumină
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre erezie și poezie, adresa este: