existenţă şi mişcare

Ne-am croit o lume în care putem trăi - admiţând existenţa corpurilor, a liniilor, suprafeţelor, cauzelor şi efectelor, a mişcării şi repaosului, a formei şi conţinutului; fără aceste profesiuni de credinţă, nimeni n-ar suporta să trăiască! Dar nici aşa ele nu sunt cu nimic dovedite. Viaţa nu este un argument, eroarea s-ar putea afla printre condiţiile vieţii.

Friedrich Nietzsche în Ştiinţa voioasă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii înţelept

Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care mă vezi,
Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea.
Fii înţelept şi bucură-te.
Eu sunt asemenea elicei avionului,
Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea -
Ucigător este doar locul paşnic unde
Elicea avionului se-nvârte invizibilă.
Tu teme-te numai de spaţiu-n care
Îţi pare cum că nu exist, şi plângi
Numai în vântul transparent care m-ascunde.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i aşa

nu-i aşa că e doar o vedenie
o crudă întâmplare
că rasuflarea ta mi s-a smuls din carne
din os
şi mă doare

nu-i aşa că nu există verde
că iubirea e aroganţă
că gândurile noastre împreunate
sunt doar o aşchie
de speranţă

apropierea ta agăţată de piele
adâncă mi-e tot mai adâncă
iubito nu-i aşa că
aerul dintre noi uneori
se transformă în stâncă

nu-i aşa că ţi-am dorit doar umbra
încolăcită de mine

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (tot mai agitat, arătând spre cuier): Acest judecător mă urmăreşte întruna. Servitorul Themidei, legat la ochi, cu eşarfa sa tricoloră! Orbit de viciul legii!
Trifon (derutat): Excelenţă, e doar un cuier...
Samson (grav, concentrat): Prostule! Nu te încrede în aparenţe! Învaţă să vezi şi lucruri care nu există... (Încet, arătând spre cuier.) Avem în faţă o lucrătură nouă, drăcească, a Puterii. Nu-ţi fie teamă! Este doar un judecător! O vietate ciudată, care se hrăneşte cu paragrafe. Are şapte braţe şi vrea să spargă mişcarea sindicală în patruzeci şi nouă de figuri. Pentru că în fiecare din cele şapte braţe ţine câte şapte dosare penale. (Îşi acoperă faţa cu mâna stângă.) Smulge-i roba!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesar e numit acel lucru fără de care nu e cu putinţă să se trăiască, ca unul ce contribuie la menţinerea vieţii. De asemenea, în absenţa necesarului nu e cu putinţă ca binele fie să existe, fie să se facă ori răul să fie înlăturat sau eliminat. În alt sens, necesar se numeşte constrângătorul şi constrângerea. Acesta este ceea ce împiedică şi opreşte împotriva tendinţei naturale şi a intenţiei: căci constrângătorul este numit necesar, de unde rezultă că acesta este şi dureros. Şi se pare că necesitatea este ceva inflexibi şi pe bună dreptate, căci ea se opune mişcării izvorâte din intenţie şi deliberare raţională.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă notă frate

nimic nu urcă nimic nu coboară nici o mişcare laterală
el se ridică
nimic nu mişcă nici fiinţa nici nefiinţa nici ideea nici prizonierul înlănţuit nici tramvaiul
el nu se aude decât pe sine
nu înţeleege nimic altceva decât scaunele piatra frigul apa -
cunoaşte trece prin materia dură
nemaiavând nevoie de ochi îi aruncă în stradă
ultimă scânteiere a sângelui în tenebre
ultim salut
îşi smulge limba - flacără străpunsă de-o stea
domolită
toamnă moartă ca o frunză de palmier roşu

şi reabsoarbe ceea ce a negat şi destrămat îl proiectează în altă emisferă anotimp secund al existenţei
cum unghiile şi pletele cresc şi se întorc

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agaţă-mi sufletul de tine...

Iubito, agaţă-mi sufletul de tine
şi fă-mi un adăpost din braţe,
să mă treci departe de întunericul morţii;
nu mă stinge cu lacrime fierbinţi
în catedrala sfinţilor răpuşi de piatră.
Şi cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrăţisându-mă din toate părţile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.

Îmbrăţişează-mă din toate părtile deodata
şi nalţă-mă cu o mişcare adâncă
în trupul ploii;
să-ţi plouă printre degete fiinţa mea din nefiinţă,
viaţa mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâşiaţi
şi a curs dinafară trupul meu în tine.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelaţii Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorbona

Sorbona ascultă ultimul vis al lui Blok.
Imensitatea culege catrenul uitat de Ahmatova
Pe malul fără emigraţie al Senei.
Odinioară aici trecuse Alain Bosque
şi pe loc
Zâmbise virgulei vesele,
Ce vâslea prin înghesuiala acelor
Femei europene ale anilor ce se întorc
s-asculte la Sorbona
Ultimul vis al lui Blok.
Strofa zilei părăsise amurgul mişcărilor.
Ploile înflorise într-o firească întâmplare,
Fiecare vizuină din repaosul cântărilor
Ascultă ultimul vis al lui Blok, în care
Au existat răsfrângeri, spaţii şi unii oameni
Care aleargă şi azi
Ca vii prelungiri
Ale sufletului nostru, înserat...

Sorbona ascultă ultimul vis al lui Blok:

[...] Citeşte tot

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1 ianuarie 1981)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât înaintăm însă în civilizaţiune, cu atât rolul bărbatului devine mai greu, cu atât el trebuie să-şi muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială şi să fie în stare a-şi asigura existenţa şi viitorul familiei sale. El trebuie să mişte cultura, el să conducă sau să susţină statul, el să facă a înflori artele, el trebuie să lărgească câmpul ideilor, să înlesnească bunul trai al omenirii prin descoperiri şi perfecţionări zilnice, aduse în sfera practică a vieţii, pe când femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mişcarea societăţilor culte. De aici, nici îndoială, diferenţa craniană.

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina vieţii noastre, esenţa ei, se află în transferul conştiinţei de sine ca fiinţă separată spre conştiinţa de sine ca Întreg, fiinţă indivizibilă, unica, liberă, atotputernică, Dumnezeu. Viaţa ni se pare o eliberare treptată a conştiinţei divine în noi. Viaţa e asta, numai asta. Cei care încă mai cred în vechiul concept al lui Dumnezeu, pot spune că Dumnezeu a dat oamenilor binele de a-L cunoaşte în sinea lor. Dar e o ipoteza arbitrară. Există şi este corect numai faptul că viaţa omului este eliberare în sine (a principiului imaterial, imobil, nonspaţial şi atemporal) din starea de delimitare şi condiţiile ei ineluctabile. Condiţiile delimitării sunt materia în spaţiu şi mişcarea în timp.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motive pentru numere

1.
Pentru că exist.

2.
Pentru că trebuie să fie un motiv
ca lumina să creeze umbre.

...

10.
Creată cumva nefuncţional, pentru simpla joacă
a minţii în toate miile ei de mişcări.

poezie de Lisel Mueller, 1924-, poetă germano-americană, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul se învârteşte însă de la vest spre est, adică de la apus spre răsărit şi de-aceea vedem bolta cerească mişcându-se de la est spre vest, adică de la răsărit spre apus. Iluzia e tot aceea pe care o încercăm când ne aflăm într'un vagon al unui tren în mişcare: Dacă privim pe fereastră, ni se pare că fug arborii, fug casele, pe când în realitate ştim bine că trenul e cel care fuge. Şi încotro fug pomii şi casele? Tocmai în direcţie opusă trenului. Nu trebuie să ne mirăm că învârtirea boltei cereşti este o simplă părere; o vedem şi totuşi nu există.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se ştie pentru început ce se poate declanşa atunci când se începe analizarea viselor. Se poate pune în mişcare ceva lăuntric şi invizibil; foarte probabil, ceva care oricum ar fi ieşit mai târziu la lumina zilei — poate însă nu ar fi ieşit niciodată. Săpăm cumva ca să dăm de o fântână arteziană şi riscăm să ne izbim de un vulcan. Dacă există simptome nevrotice, trebuie să procedăm cu grijă. Dar cazurile nevrotice nu sunt de departe cele mai periculoase. Există uneori persoane aparent normale care nu prezintă simptome nevrotice speciale — sunt poate chiar medici sau educatori —, care chiar se fălesc cu normalitatea lor şi sunt exemple de educaţie bună, pe deasupra au opinii şi deprinderi de viaţă absolut normale, dar a căror normalitate este o compensare artificială a unei psihoze latente.

Carl Gustav Jung în Două scrieri despre psihologia analitică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinuiţi şi înspăimântaţi, locuitorii Jormaniei nu visau decât să scape de Preşedintele Gologan; nimeni însă n-avea nici forţa şi nici curajul de a organiza o mişcare coordonată de protest. Şi totuşi exista o putere capabilă să-l răstoarne: marele Imperiu Maculist, care adusese la putere regimuri maculiste în numeroase ţări satelite, între care şi Jormania însăşi. Politica Imperiului era cât se poate de pragmatică: fiecare regim subordonat era lăsat să-şi urmeze cursul, cu condiţia să afişeze idei maculiste şi să se opună oricărei influenţe imaculiste şi existenţei proprietăţii private. Dezastrul jorman îi neliniştise pe funcţionarii Imperiului: prăbuşirea economică a unei republici maculiste, ca şi nemulţumirea generală a populaţiei, trebuiau evitate cu orice preţ. Cu toate acestea, Imperiul excludea posibilitatea unei intervenţii directe în Jormania, deoarece această ţară profesa una dintre cele mai ortodoxe ideologii maculiste (inspirată din opera lui Maculatus însuşi şi mai ales din directivele lui Gologan, foarte abundente şi perfect contradictorii, dar impregnate de un autentic spirit maculist), în aşa măsură încât, contrar Imperiului însuşi, ea nu admitea existenţa nici unei, dar într-adevăr a nici unei proprietăţi private.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu pleci oricum

hai să le fim oglindă cuvintelor
(toamna vine oricum învăţându-mă plecarea)
am să mă las răscolită de tine
şi am să pipăi doar vorbele şovăitoare
aruncate în podul minţii mele

n-am să te urmăresc
(toamna vine oricum şi mă descojeşte de culori)
cum îmi spinteci sufletul printr-o mişcare nefirească
doar atât cât să te pui în libertate
după ce vei fi aflat că exist

hai să păstrăm ziua asta legată la capete
(toamna vine oricum şi-mi lungeşte nopţile)
pe sub visurile atârnânde din cearşafuri
zorile deja îmi încolţesc
desculţe de tine

poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Ada Apostol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mircea Eliade numea androginul modelul perfecţiunii. Dar androginul arhetipal nu se supune logicii viului. El nu este un Unu Real. Într-un sistem androgin arhetipal lipseşte cuantumul de haoticitate care să facă posibilă mişcarea! Este absentă tensiunea dintre Bărbat şi Femeie, care să întreţină deosebirile dintre cele două sisteme mari. Absenţa tensiunii anulează deosebirile. Bărbatul şi Femeia nu se află nici în relaţie de cooperare şi nici în competiţie. Ei sunt un Tot, fiinţând ca aspiraţie, ca perfecţiune, un Tot în care, deşi ştii că acestea există, totuşi nu recunoşti părţile. De aceea, androginul este în egală măsură modelul perfecţiunii atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie. El este, de fapt, Dumnezeu văzut ca Unu. Un Unu în care se regăsesc şi Bărbatul şi Femeia! Un Unu în nemişcarea care păstrează Omul în nepăcat. Faţă de el, Unu Real este doar copia imperfectă a unui prototip irealizabil.

Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol şi bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel răstimp, fug împreună cu întrebarea aceea în uterul re-naşterii mele, în matricea de piatră unde, singur, cu genunchii la gură, îmi aud inima bătând în ritmurile pulsaţiilor pământului, ale lunii care, vibrând, îşi execută ciclurile rotaţiei, ascult foşnetul pădurii, ridicarea sevei din rădăcini spre coroanele arborilor, mă simt parte din tot ce există, toate îmi şoptesc tâlcurile existenţei lor, îi văd pe oameni aşa cum sunt, pe mine la fel, toate într-o mişcare permanentă, mişcare din care aleg un moment, un infim arc de cerc, lucrurile vin către mine, mi se destăinuie, văd legăturile cauzale, impulsurile, sensurile mişcării, rolul oamenilor, intenţiile, gândurile şi sentimentele lor, le pricep rosturile. Soluţiile vin de la sine. Le fac un semn şi ele aleargă ca să prindă mişcarea din urmă, iar eu mă întorc în mijlocul oamenilor cu un răspuns la semnul de întrebare cu care plecasem.

Neron Aurel în Romanul "Întunecimea", XII (2014)
Adăugat de Aurel Neron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum un om aflat într-o barcă crede că arborii se mişcă în direcţia opusă aceleia a mişcării bărcii, tot astfel şi existenţa limitată, raportată la corp, transmigratorie, este considerată de către cel ignorant că aparţine Sinelui.

citat din Shankaracharya
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inteligenţă care ar cunoaşte, pentru un moment determinat, toate forţele de care este animată natura, precum şi situaţia respectivă a entităţilor care o compun, dacă această inteligenţă ar fi destul de vastă ca să poată supune analizei aceste date, ea ar fi capabilă să înlănţuiască în una şi aceiaşi formulă, atât mişcările corpurilor celor mai mari din univers, cât şi pe acelea al celor mai uşori atomi. Pentru o asemenea inteligenţă nu ar exista nimic nesigur, iar viitorul ca şi trecutul ar fi prezent în faţa ochilor ei.

citat clasic din Pierre Laplace
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio se răspunde-n zare,
Adio este şi pe loc...
Pătruns cu raza cea de foc
După ultima mişcare.

Nimic nu poate fi puternic
Prin existenţă să ditrugă,
Cuvântul trebuit să fugă
Dispărând din vorbă veşnic.

Sacra libertate-ntr-însul
Oprită e, adevărat,
Izgonind din suflet plânsul
Pe care el l-a provocat.

Emană doar în jur tristeţea,
Lacrimi doar în jur emană,
De tot te depărtează-n goană
Şi-ţi distruge tinereţea.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii (1 mai 2008)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!