făţărnicie şi iubire

Rugăciunea silită naşte făţărnicie, îl face pe om incapabil de orice reflecţie, apatic faţă de toate, chiar şi faţă de îndeplinirea obligaţiilor sale. Aceasta ar trebui să-i facă pe toţi cei ce se roagă aşa să-şi îndrepte modul de a se ruga. Trebuie să ne rugăm cu drag, cu vigoare, din inimă. Nu din cauza supărărilor şi necazurilor şi nici din obligaţie, "căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună" (2 Corinteni 9, 7).

Sfântul Ioan de Kronstadt în Viaţa mea în Hristos (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu erau semne

Mergând, am aflat
Unde mă duc.

Urând intens, cum să iubesc.
Iubind, ce şi pe cine să iubesc.

Întristându-mă, cum să râd din toată inima.

Din slăbiciuni, cum să capăt putere.
Din neadevăr, adevărul.

Din ipocrizie, am aflat ce este sinceritatea.

Acum aproape că ştiu cine sunt.
Aproape am curajul să fiu acel om.

Încă un pas
Şi voi fi în locul de unde am plecat.

poezie de Irving Layton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direcţii perpendiculare

nu pot să mă mai schimb,
oricum
perspectivele sunt sumbre,
nu mai poţi modela lutul asprit în
arşiţa nopţii,
fierul călit de prea multe ori
devine anxios,

în menghina ipocrită dintre ani
evenimentele se sufocă de cronicitate,
iubirile mor deliberat,
predestinările se sinucid din culpă,

un nebun întreba odată
în deşertul din mine,
de ce murim dacă iubim
şi de ce mai iubim dacă murim?

nu cred în chiromanţie
dar liniile din palmă arată mereu

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ai vrut să-ţi dau?

Pe-un cerc am tăcut la 360 de grade
Atât cât minutarul îl parcurge într-o oră
Cu carnea încinsă de focul iubirii
Ce te cerea Timpului cu împrumut.

Pe-un cerc am plâns la 360 de grade
Agăţată de-un ac ce înţepa secundele
Limba în care sufletul meu amar atârna
Implorându-l să facă un popas în iubire.

Pe-un cerc am căzut la 360 de grade
Frântă de atâta aşteptare şi dor
Curgându-mi sudoare din toată fiinţa
Ape izvorâte din singurătatea lutui amar.

Pe-un cerc am înnebunit la 360 de grade
Când mi-am dat seama ce-am aşteptat!
Minutarul a fost surd şi rece cu mine
Ştiindu-te ars în alte inimi şi cercuri de ceas.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica lucrurilor

Mă plimbam cu tine prin oraş,
După o ploaie rebelă,
Ne ţineam de mână,
Mi se părea lumea într-o ordine
Coerentă,
Aşa cum mi se părea perfect coerent
Atunci când îmi jurai dragoste eternă.
Lucrurile păreau că sunt într-o logică,
Într-o rutină naturală, normală, firească,
Aşa ca şi apa de ploaie care, neapărat,
Se evapora după-amiază,
Ca şi traiectoria mereu aceeaşi
A frunzelor ofilite,
Ca echilibrul păsărilor pe sârmă,
Ca duminicile petrecute neapărat cu rudele,
Ca buletinele de ştiri,
Ca privitul prin gaura cheii,
Ca liniştea meschină a oraşului,
Ca deferenţa ipocrită a concitadinilor,
Ca, mereu, liniştea dinaintea furtunii.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii pierdură cunoştinţa despre marele Tao, atunci se evidenţie predominant bunăstarea şi justiţia. Când apăru prudenţa şi isteţimea, din ele rezultă o mare ipocrizie. Când perfecta armonie dătătoare de fericire nu mai domni în familie, începu să se vorbească tot mai des despre iubirea filială şi de îngăduinţa părintească. Atunci când ţările căzură în dezordine, au apărut slujitorii credincioşi şi aparent devotaţi poporului.

Lao Tse în Tao Te King, 18
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia,
mă întreb: de-mi spânzur umbra pot iubi făţărnicia?
aud visele cum sună pe sub clopotul dorinţei,
vreau să dau divorţ minciunii, să fac jurământ credinţei
căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i idiot chiar de-a fost în Paradis,
clovnii râd, ascund tristeţea şi provoacă veselia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia.

Mă prefac că-s fericit ca să nu îmi fie dor,
mă înduioşez cu greu ca să mă despart uşor,
simt că fiara-şi face cuib când îmi e milă de ea,
o ajut, dar la scadenţă suferă inima mea
şi ating dorita clipă - suferinţă pentru-o viaţă,
sunt îngrijorat că n-are cine să îmi dea povaţă,
plâng pentru sinceritate c-am crezut ipocrizia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia.

Înţeleg vorba ascunsă ce nu vrea să recunoască,
spun că e minciună crasă dezinvoltura băbească,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea sinucigaşului

Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu
miluieşte-mă pe mine păcătosul
lumea are legi, are reguli, are tradiţii
încălcate
pedepse, puşcării, case de nebuni
pentru struţi
învaţă, învaţă, învaţă
munceşte, munceşte, munceşte
hoţul neprins om cinstit
omul cinstit hoţ nedovedit
tradiţiile nu sunt punctele cardinale
teatru, măşti, joc de scenă
prost
şerpi târâtori şobolănesc fundaţia
paiaţe ipocrite acoperă geamurile
ploşniţe şi păduchi ca sarea
urăsc lumina din stele
sugruma vocea răzleaţă articulată
cuţite lungi laşe pe la spate
nelegiuţi iubiţi prin televizoare

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet, trup şi cuget

Murim în doruri multe în fiecare zi
Prin teama garnisită în inima de suflet…
Aşa poftă de sete înspre a Te iubi,
Cum dor neîmplinit ascunde al meu sunet.

Ce păcătoasă lume prin judecăţi nedrepte,
Atacă personalităţi ce nu-s ca ale lor!
Obligă minţile a deveni „corecte”
Criticând Designerul ce ne-a dat aşa zbor.

Atunci când o croială a unui om nu-ţi place,
Nu este un păcat că nu o îndrăgeşti…
Dar, te va bate Cerul când în design pui ace,
Căci tu judeci pe Cel ce te-a creat cum eşti.

N-am fost lăsaţi la fel şi asta este taina…
A nu ne-mpotrivi când altul simte acum,
Ce tu vei simţi poate, în vara ori în toamna
Altui an ce vine spulberând din fum.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea scarabeului

ceasornicul meu scoate sunete vechi
scrâşnite
mi-arată ipocrit nişte numere fatale
cu degete scheletice de tablă
spre toate colţurile zilei

mă fac să mă simt vinovat
de trecerea ierbii
de calendarele pe pereţi
de anii de şcoală
de prima dragoste

sunt doar broşa pe care o porţi
toamna
un scarabeu prins o clipă
pe reverul fatidicului prezent

apropo,
porţi astăzi un pardesiu strâns pe talie
acoperind strident

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă întorc şi celălalt obraz, sunt un exemplu de compasiune, iertare, bunătate şi spun lumii că iubire şi nu ura sunt calea. Totuşi, dacă mă las ucis de inamic, nu mai pot să fiu de folos cu nimic în alinarea suferinţei semenilor mei care rămân să lupte aici şi acum cu răul şi întunericul. Să îţi doreşti o lume a înţelegerii, un imperiu al conştiinţei şi spiritului şi în acelaşi timp să te aperi de rău fără să pari ipocrit. Cum poţi rezolva acest paradox?

paradox de Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

#Strada

Era, până ieri, traseul la muncă,
Ieşirea de mână în decor, libertate,
Dar şi furnizorul de comă adâncă
Sub scrâşnet de frâne... O moarte, pe roate!

A fost siluire cu steag, defilare,
Ocheadă în treacăt, privirea-n vitrine,
Dar şi sfârtecări în moral, degradare
De-un bitum gropar... E dutele-vine!

Era întâlnirea-ntre două, un colţ,
Speranţa găsirii cu-o nouă iubire,
Dar şi loc de ură, de şiş, pentru glonţ,
De bâte, mineri, "agenturi"... Răstignire!

Era, dar schimbată-i, nu mai este comună,
E-un nou nume propriu, o ebluisantă,
Prezenţa de nou! E cum zâna bună,
Numită idee, un popor... Epatantă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tremură pe scară

Nu-s nici eu, nu eşti nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.

Nu eşti tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puţine,
Am deja părul cărunt
Şi un junghi ce mă reţine.

Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă şi culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.

S-ar trezi la viaţă, focul,
Marea, muntele şi cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea şi grănicerul

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocrizii absurde

Ipocrizii banale... mă amuză,
Pudicităţi naive... mă uimesc,
Fără măcar a căuta o scuză,
Decenţei prefăcute îi zâmbesc.

Mă cenzurează... tinere rebele
Şi şmecheraşi uitaţi... de viitor,
Ce-şi tatuează visele pe piele
Ne-nţelegând exuberantul zbor.

Voi desena... puzderii de ispite
Şi voi goli cămara de mascaţi,
De umbrele ce par a fi cinstite
Dar au agenda plină de amanţi.

Ipocrizii absurde mă distrează,
Pudicităţi stupide... mă-ntăresc,
Prostia şi cenzura nu contează,
Eu le ignor prieteni... şi iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dai drumul omului iubit, deşi nu eşti pregătit s-o faci, nu te-a învăţat nimeni cum s-o faci, este o durere asemănătoare cred amputării unui membru vital. Te vezi mergând prin lume aşa olog... şi lumea care te cunoaşte din trecut, te priveşte cu infinită milă, asta-i înfiorător. Continui să respiri, te surprinzi râzând ipocrit, salvezi aparenţe de dragul aparenţei, măsori orizontul gândindu-l albastru de speranţă, visezi în culori şi uiţi apoi conţinutul visului şi... când crezi că zădărnicia te-a asuprit..., se produce miracolul.

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Never

Nu mai era sigur pe nimic,
numai creierul îi lucra febril.
Mai febril ca niciodată.
Îi trimitea ghirlande de metafore,
fragmente de marmură, diamant,
iar ea tăcea ca un sfinx.
"Un sfinx trebuie spart,
să vedem ce este înăuntru".
Se gândea el.
Dar distanţa ca şi timpul
ca şi indiferenţa ucid sentimentele
cum mor păsările în zborul lor spre sud,
prinse de un vânt rece.
A plecat, cu o carte de un învăţat chinez,
în munţii Tibetului, s-a ras în cap,
cum făcuse în primul an de facultate,
când şi-a pierdut prima iubire,
a dispărut.
Ea s-a prefăcut într-un corb negru
şi în fiecare noapte rosteşte clar, răspicat,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns la chestiune inutilă

Băi, ce-i? Voi sunteţi idioţi
Să vă votaţi, ca voi, tot hoţi
Şi apoi să le strigaţi "Hoţie!",
Când voi o practicaţi? Prostie!

Tot plângeţi, fals înlăcrimaţi,
Că sunteţi desconsideraţi,
Când voi corupţia iubiţi...
C-o practicaţi de când vă ştiţi!

Nu-i clar că sunteţi cu toţi mentori
Şi cei aleşi vă sunt doar vectori
De toate relele, ca fraţi...
Că de-aia şi-i numiţi, votaţi?

Ce dracu, nu vă e ruşine
Să vă întrebaţi de unde vine
O lume ce predă "Înşeală!"...
Minciuni... fondante, în poleială!!!

[...] Citeşte tot

pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi era bine cu tine cunoscând puţinul. Era cu neputinţă să-l folosesti ca sprijin, emoţie pură sau rătăcire. Ca şi cum dintr-o dată, spulberând aparenţele ne-am fi dat întâlnire la mijloc de cale străbătută agale în ani frumoşi. Nu-mi plăceau nuanţele de gri şi împărţeala făcută în grabă cu jumătăţi de gând. Ce om era acela dacă nu putea da totul sau nimic? Sunt egoistă, uneori ipocrită şi puternică. Te iubesc. Necontrolat, nejustificat fară explicaţii plauzibile. Pierdusem dreptul să ofer şi-acum încercam cu disperare să mă recâştig. N-ai să înţelegi. Mi-e bine cu tine cunoscând puţinul. Ţi-am mai zis.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi place să-ţi văd

ochii buimăciţi de somnul erotic
te privesc până la capătul lumii
vii din lumea sf cu spioni
inteligenţi şi duplicitari
am jucat în filmul ăsta un veac
cascadoriile le făceam tot noi
dragostea era regizorul şi scenaristul
ochii tăi privesc lumea ce stă
să vină în viitorul apropiat
întotdeauna mă trezesc înaintea ta
să văd razele soarelui reflectate
în zâmbetul tău languros
umed de atâta pasiune
strânsă în bateriile solare
vino cu mine până la capătul lumii
găsim un platou cu nisip
roşu de la pasiune
şi turnăm un film cu regine
craii poartă coifuri de oţel
cu pene de struţ la vizieră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

Pentru că văd lumea otrăvită
de ipocrizie şi de egoism brutal,
ar trebui să nu mai vorbesc
despre nuferii nefolositori, despre cuibul de vrabie
de sub streaşina casei?

Pentru că am cincizeci şi şase de ani
trebuie să iubesc, dacă chiar trebuie să iubesc,
numai idei – nu oamenii,
ci idea de oameni?

Pentru că trebuie mult efort pentru a stabiliza
o lume ieşită din ţâţâni,
trebuie ca omul să vadă numai un tovarăş de muncă
şi niciodată un om?

Sunt mai multe înţelesuri decât cele
din cărţile despre economie,
iar o parte a celei mai rele mahala
este luna răsărind peste ea şi

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!