Citate despre fățărnicie și viață, pagina 3
Târziu
Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-ați auzit și mi-ați răspuns
Că-i o problemă foarte grea.
Și-am fost ridicol stăruind
Și-am încercat să vă mai spun
Și noi m-ați învinovățit
Și m-ați considerat nebun.
Și eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem niște pasageri,
Și voi ați construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.
Și-acum de ce vă bucurați
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-ați condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuțit?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare
Am învățat din viață că omul mai greșește,
Știi am greșit și eu așa ca orice om,
Și am aflat în lacrimi că omul mai plătește,
Atunci când ființa dragă pe veci îl părăsește,
Și stă gustând pamântul asemeni unui pom.
Și sunt conștient iubire că am greșit enorm,
Accept și nu contest că tu m-ai pedespit,
De două luni de zile eu nu mai pot să dorm,
Și nopți în după-amieze pe toate le transform,
Dar azi îți cer o șansă să-ți fiu din nou iubit.
Și nu sunt ipocrit, nu scriu să mă amuz,
Îti scriu să întelegi că tare rău îmi pare,
Am fost poate și prost dar poate și confuz,
Dar nu revin la tine cu gândul să mă scuz,
Ci azi mă-ntorc la tine ca să îți cer iertare.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei mai mulți dintre noi suntem obligați să ducem o viață de duplicitate constantă, sistematică. Sănătatea este bineînțeles afectată dacă zi de zi spunem una și simțim alta, dacă ne umilim în fața a ceea ce ne repugnă și ne bucurăm de ceea ce nu ne aduce nimic decât nefericire.
Boris Pasternak în Doctor Jivago
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viii și morții
O regulă te-ndeamnă să nu scrii
Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate
Trec pentru tine-ntre păcate.
Porunca e să rabzi din greu,
Că judecata-i a lui Dumnezeu.
Tot regula te-ndeamnă să te porți
Sfiios, cuviincios și cu cei morți.
C-au apăsat, c-au prigonit
Stăpînii timpului, trăit
În plînsete și suferință,
Tu întărește-te-n credință
Și rabdă aprig, semenule meu,
Că-i pedepsește bunul Dumnezeu...
De altfel dogma-nvață pe mișei
Că orice stăpînire-i de la El,
Că focul, sîngle și fierul
I le-a trimis spre pocăință cerul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te speli fără mândrie pe suflet, îl cureți fără gânduri de păcat... și-l alinți, fără urma de prefăcătorie... odihna vieții mereu închide supapele cu care mintea ne conduce, deschizând în schimb sinapsele sufletului, liber de strânsoarea hainei vieții.
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la fățărnicie și viață, dar cu o relevanță mică.
Singur
Dintr-o iubire-ntreagă,
Verigă a perechii,
Un numitor comun
Rămâne-n cartea vieții,
Pentru că, fiecare
Lui însuși este singur.
Rămâne fiecare
Pân' la sfârșitul său
Mai singur decât singur
În trupul vechi și rău,
Lui însuși, mereu singur.
Chiar morții ce par vii
Și cei încinerați
Tot singuri sunt, cenușă
Zburând către urmași
Te regăsești iar, singur.
Și câte mii de oameni
[...] Citește tot
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta doare cel mai tare, să vrei să iubești și să nu fie nimeni care să își dorească să primească. Să vezi cum oamenii au devenit atât de rigizi, defensivi, că se ascund de viață. În spatele nesimțirii, ipocriziilor de tot felul, calculelor de putere, dorinței de a se simți superiori și stăpâni.
George Proca (22 februarie 2019)
Adăugat de George Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întreb însă de ce trebuie să fie realitatea atât de simplă? Viața mi-a dovedit că, dimpotrivă, niciodată nu-i simplă și chiar atunci când o situație ți se pare uluitor de clară, când crezi că se sprijină pe ceva simplu de tot, descoperi, dedesubt, mobile foarte complexe. Un exemplu foarte comun: lumea care dă bani cerșetorilor. Se spune despre ea că-i mai generoasă și mai bună decât cea care nu dă. Îmi permit să tratez cu tot disprețul această teorie. Fiecare știe că viața unui cerșetor (a unui cerșetor adevărat) nu-i asigurată cu zece centavos sau cu o bucățică de pâine: e asigurată doar viața psihologică a celui ce-și cumpără în acest fel, pe nimica toată, liniștea sufletească și titlul de om generos. Gândiți-vă cât de meschină e această lume care nu se hotărăște să cheltuiască mai mult de zece centavos pe zi pentru a-și putea asigura liniștea sufletească și ideea reconfortantă și vanitoasă de bunătate. De câtă puritate morală și de cât curaj e nevoie pentru a purta povara mizeriei umane, fără această ipocrită (și cămătărească) filantropie!...
Ernesto Sabato în Tunelul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și voi mai fi
Încrezut, naiv, deștept,
Narcisist fără defect.
Aiurit, vulgar, țicnit...
Simplu spus: un ipocrit.
Eu sunt tot ce mi-am dorit,
Sunt nimic din ce-am simțit,
Sunt ascuns, nu sunt privit,
Eu sunt totul, sunt nimic.
Prefăcut, exagerat,
Nesimțit și deplasat.
Un ciudat, un diferit,
Nu sunt simplu de citit.
Aia-i mască, ăsta-i scop,
Ăla-i test fără noroc,
Ăsta-i gând cu sentiment,
Ăla-i fapt făcut atent.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am încredere în tinerii care scriu aforisme, fără ca aceștia să fi confirmat și fără să fi aflat esența în alte genuri literare, mai ales în poezie. În spatele cuvintelor pline de emfază se ascunde multă ipocrizie, multă dorință de afirmare și foarte puțină înțelepciune. Ei scriu cu cărțile altora pe masă, nu cu cartea propriei lor vieți.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin și amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminți
Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!
Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverși ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, și-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ținuta, vorba, fața și glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie
Și chiar a ta știință e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A gândi - verbul Gemenilor. Și e adevărat, gândirea devine tot mai tiranică între compartimentele psihicului meu. Acum e o gândire fără substanță, sau care își e sieși substanță. Gândesc așa cum imaginam în adolescență: vedeam imagini, dar ele nu formau o lume. Poate că, la fel ca atunci, dar în planul meditației, în câțiva ani am să reușesc să devin, dintr-un om care gândește, un gânditor. Dacă aș duce o anume viață, dacă nu aș trăi în paradox și ipocrizie, știu că ar fi așa. Sunt între paliere, poate între poezie și mistică, magie, iluminare, plenitudine, distrugere. Sau între ficțiune și realitate (dar cea adevărată, nu cea din jur).
Mircea Cărtărescu în Jurnal I (1990-1996) (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am făcut o crimă !
trăim într-o lume croită din vorbe și vise
m-au obosit cuvintele în culori atrăgătoare
îmi apar la fiecare colț de stradă
într-o zi am făcut din ele salată de culori
avea gustul ecoului urmelor de armăsari
îngropate în globul meu de lut
dezamăgit și veșnic un zeu nebun
ce nu cunoaște moarte
ce am învățat în bucătăria istoriei
nu-i pot pătrunde fantasticele-i planuri
azi râd de iarna vârstelor
mă-ntreb ce-i viața
tot eu îmi răspund ce poate fi
abstracțiune ce concentrează o lume
a muri este mai ușor decît a spera a trăi
limitați în timp spațiu
marionete căprioare prinse-n jocul du-te vino
un fel de farsă ipocrită
îmi zice Geneza eterne adevăruri zac ascunse
habar nu am de ce mă cert cu bietele cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea
Uimit dintotdeauna de-a Cerului splendoare,
Nu mi-am tocit genunchii în față la altare,
Nici nu mă duc la moaște să fac vreo rugăciune,
Să rog de sănătate cu-adâncă plecăciune.
Mă rog doar când sunt singur, la Cel Atotputernic,
Nu sunt un sfânt în viață, dar nu-s nici un nemernic,
Iar Ziditorul lumii o știe negreșit
De sunt curat la suflet, sau sunt un ipocrit.
poezie de George Budoi din Catrenele imaginare ale lui Omar Khayyam (6 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nerva (deschide frigiderul): Deșertăciunea deșertăciunii... Totul este deșertăciune... Iar bogăția este o scurtă iluzie deșartă... Totul se topește și alunecă în neant... Lichidele nu mai au formă proprie, deci curg... Și nu e vina mea... Nu eu am inventat stările de agregare ale materiei. Într-o economie solidă ca a noastră, lichiditățile se evaporă. Trec imediat în stare gazoasă... Banii devin sublimi, deci sublimează... Și acum să vedeți, comedia erorilor! Când statul câștigă, toată lumea are de pierdut... Populus pierde banii la poker, Guță își pierde capitalul circulant, partidul pierde un militant de nădejde, iar domnul Poporan pierde mult din inepuizabilul său capital electoral... Acesta e capitalismul cu față umană... (Trist). Dar ce pot să fac eu, un amărât de funcționar public, într-o asemenea dilemă istorică? Lozul cel mare mi-a scăpat! Eu l-am tras, dar mi l-a subtilizat tânărul acesta fără minte. Noua generație a luat caimacul... Mie nu-mi rămâne decât aureola de bărbat incoruptibil! Și o plasă cu roșii... Vedeți câtă inechitate există în țară? În zadar, atâția oameni și-au jertfit viața pe baricade! Ce pot eu să fac? Nimic! Trebuie să mă mulțumesc cu niște legume, donate de un simpatizant al partidului, în Piața Obor! (Cu invidie). În timp ce alții se scaldă în numerar... Câtă ipocrizie! Și mai au tupeul să afirme că revoluția a creat șanse egale pentru fiecare... (Se aud bătăi timide în ușă) Câtă ipocrizie!
replică din piesa de teatru Partidul Național al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată stam la fereastra casei mele și priveam printre gratii, și am zărit printre cei lipsiți de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. El trecea pe uliță pe lângă colțul casei ei și se îndrepta către locuința ei. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra și întunericul nopții. Și iată o femeie îl întâmpină, având înfățișare de desfrânată și cu prefăcătorie în inimă; aprigă și de neținut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colț. Ea îl apucă și-l sărută și cu o căutătură obraznică îi zise: "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduințele mele; pentru aceasta am ieșit în întâmpinarea ta, ca să te caut și iată că te-am găsit. Cu scoarțe am gătit patul meu, cu așternuturi de în din Egipt, cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe și chinamon. Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineață, să ne cufundăm în desfătări de dragoste, că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe, luat-a cu dânsul o pungă cu bani și se va întoarce acasă la lună plină!" Ea îl ademeni prin mulțimea cuvintelor ei și-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; el începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere și ca un cerb care se zorește spre capcană, până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbește spre laț și nu-și dă seama că acolo își sfârșește viața. Și acum, fiule, ascultă-mă și ia aminte la cuvintele gurii mele! Inima ta să nu se plece spre căile ei și nu te rătăci pe potecile ei, căci ea a rănit pe mulți și pe foarte mulți i-a omorât. Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morții.
Solomon în Pildele lui Solomon, Ferirea de desfrânare - 7:6-27
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața te trezești
sărutat și cu rockul în cap
discul de vinil se învârte
ea te iubește toată ziua
ființa ei vaporoasă pășește
grațios în muzica lui soft machine
totul e rock totul
e dragoste cu whisky
fumezi havane din ipocrizie
o iubești și ea te iubește
discul se-nvârte
ai impresia că se pregătește să zboare
moon in june peste tot
în camera ticsită de zâmbetele ei
e iarăși dimineață
și te-ai trezit din nou la viață
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invenții neinventate
Ar trebui inventat un aspirator de rele;
Din când în când, am face curat
Și viața noastră ar deveni imaculată.
O mașină de spălat păcate
Ar fi foarte necesară;
Multe coștiințe ar deveni impecabile.
Un "Vanish" pentru violență, răutate, ipocrizie,
Dacă am avea, lumea ar fi mai bună!
Oamenii nu se concentrează
Și inventează lucruri inutile,
Ca: arme, bombe, otrăvuri,
În loc să inventeze leacuri
Pentru bătrânețe și moarte!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada marelui bețiv
I
Sătul și-nvins de lumea asta vană
Eu beau peste măsură când am bani...
Și fiindcă-mi trece viața de pomană
O să-i pun capăt peste câțiva ani
Se spune despre mineși mulți ar confirma
Că sunt o brânză bună, într-un burduf de câine,
Că dacă beat prin crâșme mult mai puțin aș sta
Nu m-aș gândi cu frică la ziua cea de mâine.
Și fiindcă niciodată cu banii nu stau bine
Se spune despre mine că-s leneș și calic
Că mi-am făcut părinții și neamul de rușine
Că fac degeaba umbră și nu-s bun de nimic.
O, voi copii ai urii și-ai vorbelor deșarte!
Ușor e să vezi paiul din ochiul celuilalt...
Nu trebuie nici minte și nici prea multă carte
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
#Strada
Era, până ieri, traseul la muncă,
Ieșirea de mână în decor, libertate,
Dar și furnizorul de comă adâncă
Sub scrâșnet de frâne... O moarte, pe roate!
A fost siluire cu steag, defilare,
Ocheadă în treacăt, privirea-n vitrine,
Dar și sfârtecări în moral, degradare
De-un bitum gropar... E dutele-vine!
Era întâlnirea-ntre două, un colț,
Speranța găsirii cu-o nouă iubire,
Dar și loc de ură, de șiș, pentru glonț,
De bâte, mineri, "agenturi"... Răstignire!
Era, dar schimbată-i, nu mai este comună,
E-un nou nume propriu, o ebluisantă,
Prezența de nou! E cum zâna bună,
Numită idee, un popor... Epatantă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fățărnicie și viață, adresa este: