Citate despre femei și păpuși, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la femei și păpuși, dar cu o relevanță mică.
Bâlci
Dau roată pescărușii
Rostogoliți prin aer
În iarmaroc intrușii
Adeseori se-ncaier'
Un bâlci la cari, ehei
Mergeam și eu, copil
Prin anii blonzi ai mei
În mai sau în april
Semințe și sugiuc
Batiste, pleduri, pături
Păpuși de cauciuc
Și cozi de lemn la mături
Fitile, gaz de lampă
Cârlige pentru rufe
Cu scamatori la rampă,
Covrigi, gogoși și trufe
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
El încă mai crede
că mă voi plimba zilnic
printre hologramele din camera sa
că degetele mele
înmuiate în vopseaua rece
vor picta zidurile și mobila și oglinda
că voi tăia cu brațele amândouă
aerul tânăr din balcon
că mă voi ascunde
să nu stârnim bănuieli
că vom putea vorbi
despre fericirea ocazională
el încă mai crede
că seara își va pune păpușile de sticlă
în cutia preferată
și vom râde la nesfârșit
că sângele va curge
pe podeaua lustruită
de o femeie oarecare
că ne vom tatua păuni pe abdomene
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este femeia?
Multe întrebări ne frământă de ani
Unele despre viață altele despre bani
Toate au răspuns mai puțin aceia
Anume-ntrebarea: Ce este femeia?
Unii poeți zic că este o ușă
Alții că eo zeiț-o păpușă
Eu zic mult mai simplu
Pe-un ton liniar
Femeia este un pat de spital.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Casalean (18 martie 2020)
Adăugat de Mihai Casalean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia asta care
în mod constant vine pleacă
de la treburile sale
ca o școlăriță
ca o dezertoare
aparent
fără prea multe conexiuni
cu exteriorul
poartă pălării cu vedere la sine
merge împachetată
primul strat o face
acceptabilă
aproape simpatică
parcă ai cunoscut-o cândva
de n-o semăna cu-o actriță?!
(nu, ca să fii actriță nu este... n-a fost niciodată obligatoriu să fii frumoasă, nici... nici... doar. să fim înțeleși!)
ai zice că tu, chiar tu ești una dintre acelea
care subit i-a intrat în grații (ce vei fi făcut oare?!)
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușă cu mort
Ca leul în fața tabelului lui Mendeleev
amusinind feroasele-neferoasele,
de-o neputință frenetică
la sfârșitul de ev
Între Dumnezeu și Genetică
oasele,
mă dor oasele.
În tramvaie, pe-acoperișuri - mă apucă subit
o durere de oase ilogică,
de care-i răspunzător
pitecantropul pitit
în pădurea genealogică.
L-o fi tras un curent glacial dinspre sud
vreun strănut al naturii haotice,
fiindcă-l simt și acum în ciolanul meu ud,
congelat ca un fruct de la tropice.
Îmi lipsește precis o linguriță de iod
un degetar de potasiu-n artere,
neglijate de bunul meu unchi Hesiod
dedat la diete severe.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de La Dame en Noir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
De azi, învăț s-adun mărgăritare,
Ascunse deseori în reci unghere,
Să îmi croiesc din lacrimi felinare,
Căldura lor să-nvingă-a mea durere.
Nu-i mai trimit scrisori pretențioase,
Pătrunse de un fin rafinament,
Noiane de cuvinte grațioase,
Unui destinatar indiferent,
Nu mai clădesc iluzii învelite
În parfumate coli trandafirii,
Nu mai râvnesc la vorbe ipocrite
Împachetate-n văl de poezii.
Acum prefac tăcerea în lumină,
Prin galaxii să-mi aflu strălucirea,
Nu vreau să fiu păpușa din vitrină,
La doi, nu mai voiesc să-mpart iubirea
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tendința femeii este de a se ascunde ea cu secretele ei, dintr-o păpușă în alta..., râvnind bolnave la altă și altă dimensiune, uitând cât de minunate sunt ele în ele însele, cu secrete, ani, experiențe, cu tot bagajul care ar trebui să fie mai frumoas cu fiecare vârstă. Cu anii, unele dintre ele strică noblețea aceea aproape porțelanată a ridurilor firești... cu fond de ten în exces, care se va strânge în colțul ochilor lăsați, uită că în spatele fiecărui rid se ascunde o poveste, care dacă ar fi frumos istorisită ar smulge lacrimi, ar sfâșia suflete..., uită că nu mai este timpul colindării în fuste scurte pe marile bulevarde, ci e ceasul poveștilor minunate cu iz de lapte matern, supt de o guriță hulpavă, poveștilor în care credem până la adânci bătrâneți, care bătrâneți ar trebui să ne prindă bucuroși pentru unicul și cel mai important dintre argumente... că existăm!
Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!
Here she comes again
//
e o noapte senină și încă ascult roykscopp/
here she comes again / toate problemele acestea ale discriminării mă bântuie
ca și cum ar fi niște fantome
// trezeste-mă din coșmarul acesta adânc, fă din mine o papușă voodoo
căreia sa îi dai foc înainte să moară //
uneori nu mai suport țipetele păsărilor
care se întorc seara acasă
mă uimește coeziunea lor / felul cum știu să se adune și să spargă cerul
atunci cand el pare atât de senin
fă din ele niște păsări voodoo și lasă-le să zboare cât mai aproape de noi
cel mai aproape de mine sunt slăbiciunile mele/ pe ele vreau să le ard
//
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea palidă
Port între buze viața unui ou
și între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feței,
numai pustiul cunoaște această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupți,
în fiecare gură a inimii.
Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea,
pielea cadavrului dulce ca brațele nopții,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.
Nu am costum mai frumos, nopțile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
și pașii pe care îi pierd se continuă cu umbrele pașilor.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, mamă
Tu mamă strigai cască ochii fetiță nu vezi pe unde mergi
nu vezi că aici oamenii plâng și cască mormăie și fug
deschide ochii fetiță ești o păpușă cu picioarele alteia
m-ai creat din dragoste pentru bărbatul ce mi-a fost tată
eram copil urât și gras cu muci la nas și bâlbâită
nu ți-a fost jenă să te lauzi cu mine în lume altor mame
învață fetiță matematică trebuie să ajungi departe
nu vezi că tactu și cu mine nu avem nimic
vrei să ajungi ca noi bolnavi și aduși de spate?
dacă te prind cu unul care nu are cultul muncii fetiță
te dau afară din casă împreună cu el să știi
să îl iei de bărbat pe ăla care are palma bătătorită
ce faci cască ochii pe unde mergi și lasă oboseala
oasele rupte de muncă se refac relativ repede
dar o morală îndoielnică nu se mai repară niciodată
[...] Citește tot
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina timpului
Spuneți-mi, cât e ora?, căci ceasurile țipă
Din iarba cea turtită de tăvălugul minții
Și sub dictatul vremii abdică-n masă prinții,
Și toți profanatorii de vieți fumează pipă.
Spuneți-mi, cât e ora de tremură copacii?
Sub umbra lor bolnavă de se vânează câinii?
Aduceți pârlitoarea pe secătura mâinii
Și-un popă peste nație să biciuiască dracii.
Spuneți-mi, cât e ora?, căci mă arunc în mare,
Afară bate vântul prin vieți contemporane,
O iau înspre adâncuri ca-n bunele romane,
Către acele liniști de clar-obscur și sare.
Spuneți-mi, cât e ora când pântecul femeii
Păpuși de cârpă naște, cu drumul previzibil
Și-n cinematografe doar Omul invizibil
Mai intră fără plată, să vadă cum tac mieii?
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce plângi, Iunona?
fetițele cuminți nu plâng
supărarea te urâțește
ține batista asta brodată
tu ești o prințesă
poartă-te cum se cuvine
ai zece ani
știu, plângi
în fața calendarului
proaspăt pus în piuneze
dar ești tânără
în câțiva ani îți termini studiile
îți găsești un băiat
întemeiezi o familie
crești doi plozi
aștepți ca ei să te părăsească
ai grijă de visul oricărei prințese
și simți din nou
cum toate femeile din tine urlă înfundat
ca niște matrioșka în cămașă de forță
libertatea lor
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă
convinsă că nu se va repeta
niciodată pe limbă parfumul acestui gând
prins asupra faptului,
sărută-mă,
cu buzele date în mintea copiilor,
cu cele mai frumoase minciuni spuse
pe nepregătite,
sărută-mă de parcă am fi pe timp de război,
într-un loc unde nu cunoaștem pe nimeni,
și alarma scoate uși
din țâțâni,
sărută-mă,
până când luna va umple cerul de strigoi
și ziua nu va mai fi a oamenilor,
marea va încăpea în pumnii unui copil,
iar zăpada va încolți pe vârful munților,
sărută-mă
cât nu te pot compara cu iubiri de aceeași vârstă,
și nu trebuie să mulțumesc pentru tine,
cât timp viața are secrete
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutremure
un mal departe de celălalt. o zonă de deraiere
în care alunecăm zi de zi cu piepturile încinse
de heets-urile pe care le-am încălzit
în loc de fumul de țigară / aburul tutunului încălzit.
pe bulevarde o liniște totală. doar ceasul ticăie
anunțănd sfârșitul iminent al timpului.
pauză de țigară
// nu sunt acea păpușă care cere un foc în mijlocul bulevardului pentru a fi băgată în seamă.
nu sunt acea femeie care are pieptul puternic plin de zale și iluzii.
port iluziile în altă parte / în pantece acolo unde nu poate ajunge nimeni.
nici tu //
pe primul mal stau părinții mei într-o casuță mică cu geamuri galbene.
stau în prag / îmi fac cu mâna / dar mâinile lor sunt însângerate.
mi se pare că-s morți / dar ei se uită la mine și-mi zâmbesc.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul tău, "Măicuță"
Se oprește lângă o cruce, înnegrită peste vreme
Și-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme:
- Mamă! Chipul tău trăiește, l-am avut mereu cu mine,
Pribegind în lumea mare, el mi-a dat puteri depline.
Apoi... tace și se pleacă peste piatra-mbătrânită,
Cu tristețe o măsoară, c-o privire-ncremenită.
Dacă ar putea sunt sigur, s-ar îmbrățișa cu dor
Și o lacrimă fierbinte ar cădea din ochii lor,
El, iar spune toate cele, cum a fost și ce-a făcut,
De când ea se odihnește, generații au crescut.
Ea, ar întreba desigur: Dragul mamii, cum o duci?
Te-am "lăsat" copil de-o șchioapă, ai nevastă, ai și prunci?
- Am venit maică la tine, de la mare depărtare,
Memorându-ți amintirea, să mă-nchin, să las o floare
La mormântul tău cel sumbru și castanul ce se-ndoaie,
Ce-a crescut și-mbătrânește de atâta vânt și ploaie,
Lângă crucea ce-nverzește, de licheni și mucegaiuri,
Într-un cimitir ce-mi este amintiri pe aceste plaiuri,
Ca să-ți povestesc viața, ce-am trăit-o și-o trăiesc,
Anii buni sau triști de-o vreme, ce mereu mă-nbătrânesc.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt note și bemoli
= în solfegii =
Cu tine am zăcut, noaptea trecută, sub flori
fiori mult prea roșii
și
feciori
erau stelele, deasupra; stelele păzesc, iar noi le iubeam mult;
sunt - peste tot - triluri nevăzute de nimeni;
și neînțelese;
Iar noaptea era clară și frumoasă, ca petalele care ne acopereau
și cum mai cântau solfegii pe pielea ta
nota sol, apoi balamucul simfoniei care cădea peste noi,
poc. ni se spărgeau
sunetele
pe la urechi
!!! asurzeau semafoarele și porumbeii
De ce nu porți ochelari, altfel, nu o să vezi toate mașinile care curg pe străzile crengilor lumii...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipostaze
Ipostaza I
întotdeauna fusese curios în privința direcției
pe care grupul avea să o urmeze...
curiozitatea- o nerăbdare copilărească
alimentându-i frisoanele de ură și pesimism.
depindem de noi înșine, își spunea
și i se părea o normalitate
să devină nesociabil în mod sistematic.
pe ce alt drum al desăvârșirii
putea să apuce?
ningea de câteva zile
iar liniștea se răsucea deasupra
ca într-un spectacol din cirque du soleil
"o inimă de om și-n clopot bate"
își spunea amintindu-și de îndepărtatele
ședințe de partid.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Sibechi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A patra elegie
O, arborii vieții, când în iarnă?
Nu suntem una. Nici ca păsările-nștiințați
în drum spre sud. Zăbavnic și-ntrecuți,
așa, deodată, ne-agățăm de vânturi
și cotropim un iaz nepăsător.
Deodată știm și floare și-uscătură.
Și undeva mai umblă lei, și nu știu,
cât sunt măreți, de nici o neputință.
Dar noi, când Una vrem, simțim întreagă
împotrivirea celuilalt. Spre dușmănie
ne este preajma. Oare-ndrăgostiții
n-ajung mereu în margini, unu-n altul,
ei care și-au promis mereu vânat
și patrie și ceruri depărtate?
Pentru desenul unei clipe,-acolo
un fond opus e pregătit, cu trudă,
ca să-l vedem; căci limpede sunt toate
cu noi. Conturul gingaș al simțirii
nu-l știm: doar ce o modelează dinafară.
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Ștefan Augustin Doinaș și Virgil Nemoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mai târziu decât gândești!
Singur singurel, cu inima amară,
În larma veselă din cafenea,
Îmi sorb berea. În această seară
N-am scris un vers. Privesc peste tejghea.
Am de plătit nenorocita de chirie,
Iar cuvintele-mi bat oarbe în ferești:
Oh, inspiră-mă, Muză, mă rog ție
Întotdeauna-i mai târziu decât gândești!
Hello! Iată-o frază fecundă, roditoare...
Bravo! Notează -îndată pe hârtie.
Strânge-o la piept cu inimă încrezătoare,
Poate va da naștere altor fraze, cine știe,
Toate în acord cu armonia lirei tale.....
Ah! Când foamea te prinde-n ai ei clești,
Cuvintele-s de prisos, nu fac două parale:
Întotdeauna-i mai târziu decât gândești!
Iată-o gașcă întregind decorul,
Studenți voioși bând bere lângă ușă,
[...] Citește tot
poezie de Robert W. Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pic
Cuvânt înainte
aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalță într-un zbor fără țintă
haotic
pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi și lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne și viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn și a zis
ăsta e Pic
1. Despre rostul lui Pic în lume
e sigur
Pic nici nu a existat
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre femei și păpuși, adresa este: