Citate despre foc și moarte, pagina 3
Sunt ca un dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieșit toate minunile, și venirea pe pământ, și viața, până și moartea - dar o dată ajuns aici, în mormânt, nu mai poate învia. Se dă cu capul de toți pereții, cheamă toate șiretlicurile minții și ale minunii, își face vânt în dumnezeire ca leul, la circ, în aureola lui de foc. Dar cade în mijlocul flăcărilor. De atâtea ori a sărit prin cerc, nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere!
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 73
Te uiți la mine - toamna m-a înfrânt
Și frunzele uscate au căzut
Doar câteva pe ram tremură-n vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.
În mine vezi lumina din amurg
Când soarele e jos, la asfințit,
Dar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul a pecetluit.
În mine vezi arzând un foc mocnit
Pe-a tinereții lui cenușă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de ea hrănit
Pe care-acum un vârstnic va muri.
Iubirea-ți va spori când mă privești,
Dar ce iubești, mai bine părăsești.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
William și Emily
Este ceva asemănător
În moarte cu însăși iubirea!
Când ai cunoscut cu cineva entuziasmul
Și flacăra dragostei tinere,
De asemenea, după ani de viața împreună,
Simți scăderea focului
Și, de aceea, vă stingeți împreună,
Încet, liniștit, cu delicatețe,
Ca atunci când, de mână,
Treceați printr-o cameră știută
Aceasta este puterea comuniunii între suflete,
Dragostea însăși.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem o droaie! Și totuși, nu reușim să ținem un foc aprins ca să scoată fum. Nu pricepeți că mai bine murim decât să lăsăm focul să se stingă? Cum o să fim salvați dacă nu ținem focul aprins?
William Golding în Împăratul muștelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar după ce voi muri
Chiar după ce voi muri, dragul meu,
Și voi fi-ngropată adânc în pământ, dragul meu,
Deasupra mormântului meu va arde veșnic o flacără, dragul meu,
Ziua, flacăra va fi albă, dragul meu,
Noaptea, flacăra va fi neagră, dragul meu,
Și tu n-o vei vedea niciodată, dragul meu.
Flacăra albă va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacăra neagră va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu.
Flacăra albă și flacăra neagră, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodată, dragul meu,
Niciodată, niciodată, dragul meu.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacoviană
Pasărea de foc cu aripi de jar
E stinsă de noapte în vântul stelar.
Mormintele reci sunt cuiburi de flori,
O cruce uscată e stâlp pentru ciori.
Iarba murind înverzește cumva
În piatra crăpată. E cripta cuiva.
Sub ea e pământul, e liber să mori
Să vină iubita cu brațe de flori.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creștinul muribund către sufletul său [The dying Christian to his soul]
Foc de viață dătător!
Fugi din trupul muritor:
Zboară sus, fără răgaz,
Căci să mor e un extaz!
Hai Natură, nu fi rea,
Viața nu mai e a mea.
Gata! îngerii au spus,
Dragă Spirit, vino sus!
Dar ce-i asta, ce-am pățit?
Ochi și simțuri mi-au slăbit,
Duhul meu spre cer îl port,
Oare așa e când ești mort?
Lumea toată o exclud,
Dar în cer văd și aud
Sunet dulce și ușor!
Aripi am și pot să zbor!
O, mormânt, n-ai izbândit!
Moarte, nu m-ai nimicit!
poezie de Alexander Pope, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieșit toate minunile, și venirea pe pământ, și viața, până și moartea, dar o dată ajuns aici, în mormânt - nu mai poate învia. Se dă cu capul de toți pereții, cheamă toate șiretlicurile minții și ale minunii, își face vânt țn dumnezeire ca leul, la circ, în aureola de foc. Dar cade în mijlocul flăcărilor. De atâtea ori a sărit prin cer, nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere!
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de merisor
Comentează! | Votează! | Copiază!
- iubire (vezi și dragoste)
- Iubirea... o pasiune, o flacără, purtând în ea, indiferent de este durabilă sau nu, ca și propria noastră condiție umană, și moarte și viață.
definiție de G. Menedith
Adăugat de Pistol Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Victorie fulger
Pasărea sapă ogorul,
Șarpele seamănă,
Moartea ameliorată
Aplaudă recolta!
Pluto în ceruri!
Explozia în noi.
Acolo doar în mine.
Nebun și surd, cum aș putea să fiu mai mult?
S-a isprăvit cu sine-însuși, cu fața schimbătoare, s-a isprăvit cu anotimpul pentru flacără și anotimpul pentru umbră!
Odată cu ninsoarea lentă coboară și leproșii
Deodată dragostea, egală teroarei,
Cu-o mână nevăzută încă oprește focul, saltă soarele pe cer și ne clădește iar Prietena.
Nimic nu prevestea o existență atât de viguroasă.
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-ai mei strămoși îi văd pe cai dormind
Pe-ai mei strămoși îi văd pe cai dormind
Tot timpul pregătiți să intre în lupte
În zale, nopți și zile ne-ntrerupte
Cu lănci, cu săbii și-arcuri ce se întind.
Când se-aud cai în zare, tropotind,
Văd tineri sau bătrâni cu fețe supte
Atenți sunt la semnale întrerupte,
Ca și la focuri ce pe deal se-aprind.
Un singur gând pe oameni îi frământă
Ce-a devenit și crez și legământ:
Să învingă sau să moară; în foc se-avântă,
Să apere pământul drag și sfânt.
Prin fapta lor istoria cuvântă
Că-ai mei strămoși sunt Țară și pământ.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pipe
Întâia zorilor răcoare,
Un clopot bate rar.
Se stinge focul. Visul moare.
S-a stins și lampa chiar.
E o mișcare-n așternut.
Suspine. Storul tras ca
Sub faldul ne de tot căzut
Ziua să nu privească.
poezie clasică de Jean Pellerin din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiaj
Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gânduri
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.
Alergam, aur, printre platanii suri,
Ceas deșteptător pentru fluture și cuc,
Iarba ne mângâie, plopii mahmuri
Și Dumnezeu e bun ca un eunuc.
Privire departe, cer larg, deschis,
Ne jucăm cu focul, cu inima mea;
Somnul e mort, visul e deschis
Către viață, moarte, aer, catifea.
Plouă la sud, fulgeră norii,
Peste noi țipă cocorii de spaimă
Numai un puț numără călătorii
Și rugăciuni adânci singur îngaimă.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", anul II, nr. 4-5 (1 ianuarie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar trebui să se tragă focuri de artificii, cel puțin, atunci când un vis moare.
citat din Kirby Larson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi dușmani de moarte publicați într-o revistă. Parcă văd cum ia revista foc...
aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iertările
Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntamplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Și în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierți că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierți preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierți că nu pot fără tine
Și dacă n-ai să poți și n-ai să poți
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toți.
Și cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Siberia
album de izbucniri neroade, ce rod noroade-n izba lor, un dar
gândit în spuma minții, popor al bărbii înghețate, Siberii sipet de amor,
mă-ndeamnă iute spre izbavă, spre zecile de milioane, căzute-n lava sfinților,
odor cântat printre suspine, coline rupte-n valea lor, idolul scump durerilor,
m-alung forțat spre frumusețe, semețe torțele mă ung, cu focul lor
duhovnicesc, ei toți ce-au fost încă trăiesc, arhivele nicicând nu mor
și gustul lor de sfiiciune, putreziciune întețesc și morții dragi ne cer în cor
Siberii ample să trăim, noi ce trăim, să cerem morții ca să vină -napoi în for,
taigaua sfântă vă-ncunune cu fagi, stejari mesteceni albi, pădurii stor,
voi osândiți fără osândă, veniți Siberia să smulgeți, acelor
îngeri ce rimează cu rima neagră ce vă-nghite: voi știți o coasă are spor,
atunci când firul ierbii însuși, se pleacă și moartea însăși e-un fior
poezie de Plopeanu Petrache
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru arbore genetic (sonet)
RUGĂ PENTRU ARBORE GENETIC
(sonet eroilor războiului)
Trimite, Doamne, Lumina divină,
Din făclia Învierii desprinsă,
De spirit viclean să nu fie stinsă
Prin noaptea minții, când moartea domină.
Mai lasă poarta Raiului deschisă,
Pacea pe Pământ din el să revină
Pe timp de război și în veci să țină,
Cât flacăra vieții este aprinsă.
Spulberă perdea de cenușă ninsă,
Când de sub ea strigă obștea creștină,
De focul armat a nu fi cuprinsă.
Te rog, revigorează rădăcină
Mistuită de fiara neînvinsă,
Ramul de neam mai falnic să devină.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine/ Editura Libris * Creator (2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepedepsită
nepedepsită
de a fi privit înapoi
cu mult
înapoi
îmbrățișând deșertul
ne-am întâlnit
în setea de a privi
femeia lui Loth
îmbrăcată în foc
cu privirile arse
femeia lui Orfeu
cu veșmânt de moarte
femeia deșertului
cu priviri iradiind
spre prăpastia
unui pat de nisip
nepedepsită
de nepedepsit
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre foc și moarte, adresa este: