Citate despre fotografie și prezent, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la fotografie și prezent, dar cu o relevanță mică.
Jucărie
ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinți de zăpadă. ea își plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinți și pe viață, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piață, să cumpere biscuiți pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulțea cu dulceață, se înălța până la aceeași stea nătăfleață, care într-o dimineață a chiulit de la lecția de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracție în bucătărie, cu un aer de nevinovăție, camuflată într-o pisică de ceață și a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beție într-un melc din copilărie și uite așa, foarte zurlie, și-a tras un glonte de marțipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce și clasic, într-o simfonie. ușor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeți și o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. și astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiți !
Trăiți cât mai frumos, cât mai curat,
Că de murit, nu e nici o scofală,
Aici ești om sau nu, ești onorat,
Ostracizat, cu fală, fără fală...
Trăiți în așa fel încât oricine
Să aibă-n voi doar un frumos exemplu,
Nu ține de ceilalți, de tine ține!
De nu ești drept, degeaba mergi la templu...
Trăiți cu dragoste de oameni, empatie,
Fiți săritori, politicoși, galanți,
Nu vă lăsați cuprinși de apatie,
Și nu vă numărați printre perdanți!
Trăiți cu fapte care dovedesc credință
( Credința fără fapte este moartă )
Nu vă lăsați cuprinși de neputință!
Sunt prea mulți care lanțuri grele poartă...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (26 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
o șoaptă m-ajunge
Am mers
Am tot mers și
nicio urmă lăsată, parcă
tălpile ar fi plutit
nimic
să poată întâmpina vântul
doar umbra lor developată
pe un cristal azi cioburi iată
M-aș bănui că încă nu-s născut
sunt undeva un suflet în «stand by»
dacă n-ar fi amarul
și ciob în călcâi, deși
nu șchiopătez, am tot mai des iluzia
proiecții derulând
o șoaptă mă ajunge: schimbă pasul!
și-am început să merg în mâini apoi
înalt pe-o sârmă doar a mea un fel de fulger
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ușor a scrie versuri...
V-o spun, fără bășcălie:
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!
De vreo lună și jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, și pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,
Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;
Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nimic important
Nume împrăștiate în cronici,
cu destin cumplit și cam arogant,
sunt analizate de ironici,
care nu au făcut nimic important.
Varsă-ți amarul și pune vin în pocal,
scrisorile ascund un dor secant,
dar infinitul n-a avut nicicând egal,
șoaptele mute nu au nimic important.
Viața ne este piesă într-un act,
recuzita: un fular de amant,
fondul muzical un ison abstract
și finalul cu nimic important.
Un mire vrea să-și vândă un costum
brodat lângă iubire ca briliant,
mai ține doar o poză în album
care nu-i spune nimic important.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre ciclicitatea anotimpurilor
Obișnuiai să colecționezi poeme de dragoste
îți amintești
strofe pe spatele unei fotografii
ode în metru șchiopătat
încadrate de arabescuri pe foi dictando
semnate ori anonime
nu conta
unele mureau odată cu vara
dar le-ai strâns pe toate într-un sipet sub cheie
cum strânge o fetiță în brațe toamna
frunze roșii frunze galbene
pistruiate ca obrajii ei
astăzi
fata are poeme de dragoste
în fișiere parolate
tu aduni culorile toamnei în format jpeg
și din când în când mai culegi câteva frunze
roșul imaculat ca un câmp de maci vara
s-acopere galbenul bolnav al foilor dictando.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi elegant nu înseamnă a ieși, cu orice preț, în evidență, dimpotrivă aș fi înclinat să cred că, în ziua de azi, când toată lumea își face selfie, trăind într-un zgomot estetic asurzitor, devine o notă a eleganței, să rămâi neobservat. Discreția, în epoca selfie, înseamnă mai curând să fotografiezi un peisaj decât sa te arăți obsedat de propria imagine, zâmbind tâmp în fața telefonului.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantoma sentimentelor
Azi caut într-un scrin cu amintiri,
Prin poze cu figuri necunoscute,
Privind la ofiliții trandafiri,
Fantoma sentimentelor pierdute.
Aș vrea ca, în tăcerile ce dor
S-aud chiar jurămintele nespuse,
Percepând în al calmului izvor
Fantoma sentimentelor apuse.
Bizară-i apatia de acum
Din vorbele ce tac, indiferente.
Nu mai găsesc, în prăfuit album,
Fantoma sentimentelor absente...
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotografii
Ferește-te Tu, Fiintă, cât ești încă vie
Să nu ajungi doar o fotografie
Viața asta nu e chiar pe roze
Vechiul scrin s-a umplut de poze
Ai mei, ai tăi, ai noștri
Sunt doar pe o hârtie mai velină
Sub lampa slabă de lumină
Privesc la noi cu ochi albaștri
Ei sunt acolo, mamă, soră sau soție
Înca cu acel zâmbet ce le-a rămas pe buze
Și de-ar cădea în jur numai obuze
Ei tot n-ar fi decât... fotografie
Locul strâmt e-acuma tot mai mult
Vino, mamă, tată,
Căci am acum o casă
Tu încă-i strigi să vină de la coasă
S-o dea încolo de lopată
[...] Citește tot
poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfatul mamei
Copiii mei eu voi pleca, curând să-mi aflu, tihna,
Voi să-mi aprindeți cât puteți, la capul meu, lumina,
Fiți buni, cinstiți, orice să vă iertați,
Că nu e sfânt în lumea asta ca dragostea-ntre frați.
Să-mi faceți când aveți cu ce, în curte masă, mare,
Și dați un strop din via mea, să închine fiecare,
Pune-ți bucate din belșug și vreo câțiva, colaci,
Chemați să vină! Zâmbitori, pe goi și pe săraci.
Nu vă certați pe ce-o rămâne, pe casă sau pământ,
Și voi plecați copii mei și aveți doar un mormânt,
Lăsați deoparte lăcomie și amară dușmănie,
Iubiți-vă și fiți ca frații și bine o să vă fie.
Iar la icoana Preacuratei, să puneți, busuiocul,
Că m-a vegheat viața toată, mi-a ocrotit, norocul,
Să nu lăsați portița mea copii să ruginească,
Ea știe cât v-am așteptat, cu ochii pe fereastră!
[...] Citește tot
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă celor mai buni părinți
Eu vă dedic o glossă mamă, tată...
În suflet m-ați lăsat îndoliată.
Din poze-ngălbenite, înrămate,
Voi mă priviți de dincolo de moarte.
Sunteți cu moșii și strămoșii mei,
Cu îngeri... Ați uitat de anii grei,
De pelerina nailor ce trece
Un vânt murdar, pustiitor și rece.
Eu vă dedic o glossă mamă, tată,
Privesc la poza voastră-nlăcrimată,
Voi. doi bătrâni atâta de cuminți,
În depărtarea timpului pieriți...
Aș vrea să vă vorbesc, să ne vorbim,
Cu dulci îmbrățișeri să ne primim,
Dar haina vieții petecită, grea,
C-o alta, lut din lut din lut se va schimba.
În suflet m-ați lăsat îndoliată...
Biserica-i de plâns înrourată.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii ăștia
Copiii ăștia ce mai cresc
Cu harul lor ceresc!
Privim la ei când azi, când înapoi,
Și ne-nfruptăm cu nostalgii;
Ei pleacă, și rămânem doi,
Să plângem pe fotografii.
Copiii ăștia ne-au îndulcit iubirea
Și-au prelungit din nou simțirea,
Ne-au îmbunat și ne-au secat,
Ne-au stors și ne-au catifelat;
Ce le-am făcut, fu cu temei;
Ce suntem, suntem pentru ei.
Ne mângiie a lor privire
Și al lor har cu implinire.
poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoanele noastre
Fost-au și ei demult, tineri visători,
Cu obrajii rumeni la suave sărutări.
Pentru ai lor copii trudit-au neosteniți pe pământ,
Căci, una e dragostea de mamă și-al tatălui cuvânt.
Viețuit-au la apusurile vieții îndoliați între pereții muți,
Cu încrețituri adânci, doruri nestinse și ochi greoi, frânți.
Rămas-au astăzi cu plăcerea de a săruta vechile fotografii...
Sărutul timpului pe al lor trup, bătrânii, icoanele noastre vii...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (1 octombrie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la 72 de ani
(mie însumi)
Îmi fierbe sângele în vene,
Mă simt mai tânăr astăzi ca și cum
Aș fi lăsat la margine de drum
Să sorb din cele damigene...
Atent mă uit la foto în album
Și văd doar riduri pe la gene
Îmi fierbe sângele în vene
Mă simt mai tânăr astăzi ca și cum...
Mă mișc greoi, mă mișc alene
Sunt tot o arșiță, sunt tot un fum
Simt anii cum se-adună în duium
Dar nu mă las cuprins de lene...
Că-mi fierbe sângele în vene!...
hipersonet de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de cartof
Te-am căutat azi în pământ
Și ți-am găsit inima,
Avea forma unui cartof roz
Ușor deformat de pietre.
Mai știi când spuneai
Că azi nu e momentul,
Mâine e prea târziu,
Florile oricum mor?
Nu aș putea să privesc
O poză cu noi
Fără să mi se pară
Înduioșător de patetica.
De fapt, eu nu am
Nici o poză cu tine,
Nici o poză cu noi.
Nu știu de ce,
Dar am preferat să - ți uit chipul
Și să te păstrez,
Într-o casă roșie
Cu patru camere.
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate și voi plângeți ca mine...
Mă văd în pete de culoare
Zburând prin poze și prin rând...
O mediană călătoare
În scop de viață alternând.
Pe alții, ca o melopee
Cuprinși de-același ego pururi,
Văd tot pe veșnica alee
Năpăstuind ca niște vulturi.
Mai iritat ca niciodată,
Impetuosul meu respir,
Ca și cameea înfierbântată
Se roagă ploilor de mir.
Și ce nu este astăzi trist?...
Poate și voi plângeți ca mine...
Și iar chem cerul și asist
La ridicarea din ruine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris..., oare anume rar
Sunt un moștenitor de vechi petiții
Ce în trecuturi faste se citeau
Cu mintea dezgolită de ambiții
Pur personale... și-altruism îmi răspundeau.
M-aștern și-acum, ades, din când în când
În "manu"scris -un anacronic caligrafic-
Sperând să pot fi pipăit, nu numai gând;
Nu doar o adresă de e_mail, un demografic!
Cred încă, cum în Dumnezeu, că rugămintea
De-i sinceră, ce-o am de la străbuni,
Poate-are șansa de-a-nmuia precum penița, mintea
Și inima la primitor dorit, sau la tribuni.
Mă las pierdut pe coala de hârtie
Cu castul simț deschis cum un album;
Mă prezentând fișic de poze, de cuvinte o mie,
Fără retușuri, despuiat... fals nicidecum.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru bunica mea (celei mai bune bunici)
Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești!
Zâna cea blândă din povesti,
Zână din stele întrupată...
Cu mâna ta catifelată,
În mângâieri unduitoare,
Cu ochii strălucind în soare,
Surâs cu pletele de nea,
Te-ai zămislit, bunica mea.
Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești...
Din ce tărâmuri îngerești
Te-ai coborât?! Blândă bunică,
Prin tine pruncul se ridică,
Nădejdea brațului tău drept.
M-ai învățat saă râd, să iert,
Mi-ai arătat cu-nțelepciune
Alaiul lucrurilor bune.
Zâna cea blândă din povești,
Din ceruri astăzi mă privești.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul etaj
Ceasul de pe perete a adormit,
Anii tăi nu vreau să-i număr,
Poate că ploaia te-a trezit,
Cu viruși necunoscuți...
Din inima ta culeg amintiri,
Să pot să te uit fericit,
Când pozele au doar priviri
Revino iar la început!
Cu dansuri absurde te caut,
În locuri stinghere pășești,
Și pietrele râd azi de mine,
Căci tu nu mai știi să...
Dăruiești.
O carte e lumina din suflet,
Coperțile merg la machiaj,
Donează penultimul zâmbet,
Doar unui om ce merge,
La ultimul etaj!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul poem
a mai trecut o zi
nu o pot opri cu mâinile goale
mai vine o zi jucându-se din nou dorințe
cu același eu
nu cu aceeași ea e unica fugară
prezent absent
pașii cuvintelor îmi sunt prieteni pe urmele luminii
o călătorie în picioare ce urcă în spirală
respirând fructul din seară
ce reține doar o umbră dintr-o fotografie vie
în carul meu de timp
posibil târziu
probabil prea devreme poetul poezie
mi-e dor de culoarea timpului topit
îmi colind anii desenând fapte din decizii
și ce găsesc?
din când în când pe mine
în vorbirea fără sunet a cuvântului
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fotografie și prezent, adresa este: