frumuseţe şi mândrie

E ziua mea

Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.

Cu patimă şi plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Şi-a astrelor cu o... Fecioară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de toamnă

Ieri vedeam pe luncă flori...

Mândri fluturi zburători,

Şi vedeam zburând albine.

Ieri era şi cald şi bine.

Azi e frig şi nori şi vânt,

Frunzele cad la pământ,

Florile stau supărate,

Veştejesc de brumă toate.

Ieri era frumos pe-afară

Ca-ntr-o caldă zi de vară.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de vară

Ce frumos miroase iarba
Într-o zi caldă de vară.
Când e cosită de un fecior voinic...
Om simplu de la ţară.

Ce frumos miroase pâinea
într-o zi caldă de vară.
Când este coaptă de o mândră fată,
Ţărăncuţă de la ţară.

Ce frumos miroase ploaia
Când spală pământul.
Într-o zi caldă de vară,
Ce liniştit mai bate vântul.

Ce frumos miroase floarea
Cea de tei şi de salcâm.
Ce frumos mai cântă cucu
Cocoţat pe un stog de fân.

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răboj

Ţin răboj în duh arhaic
Număr ca ciobanul
câte-s albe, câte-s negre
zilele, tot anul.

Număr paşii, ai frumoasei,
până-n pragul uşii.
Stele număr câte are
cuibul Găinuşei.

Câte sunt, de toate, număr,
amăgiri şi fumuri,
ziua-ntreagă număr, număr
rătăciri şi drumuri.

Număr pietrele pe care
Mândra trece vadul-
Şi păcate pentru care
Mă va arde iadul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată se umplu locul de un miros aşa de frumos şi strein, cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. Atunci toţi într-o glăsuire strigară: "Să ne trăiască doamna şi împărăteasa noastră", iară ea, fără a se mândri, se trase din naintea împăratului cu totul smerită şi se aşeză lângă soţiorul ei. În calea ei, începu a curge de printre încreţiturile hainei sale mărgăritare, de umplu locul; iară mesenii, cu buni, cu proşti, se plecară şi le adunară.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de învăţătură

Cuvinte de învăţătură
Am scris celor ce rămân,
Să facă lumea mai bună
Pe pământul meu străbun.

O lume mai înţeleaptă,
Fără oameni necăjiţi.
Cu o viziune dreaptă,
Cu ani frumoşi, fericiţi.

Tot ce-i român să grăiască
În limba neamului străbun.
În lume să răspândească
Mândria de a fi român.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, se simţise mândră că ea e obiectul acelei pasiuni frumoase, pasiunea pură şi adevărată a unui tânăr ale cărui gânduri aparţin numai iubitei lui, ale cărui clipe îi sunt consacrate numai ei, care nu are niciun ascunziş, care se roşeşte de ceea ce şi pe femeie o face să roşească, şi care cugetă ca o femeie, pentru care nu există nicio rivală şi care i se dăruieşte fără a se gândi nici la ambiţii, nici la glorie, nici la avere.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocel, clopoţel - Poezie pentru ochişorii micuţi

Floare mândră în lumină,
Clopoţel alb, dantelat,
Cu moţ verde, ca antenă,
Sunt la lume conectat,
Când ies falnic din zăpadă
Şi iarna am înfruntat.
Doar un pic, m-am lăudat.

Când vârsta mea e adultă,
Toată lumea o salută,
Şi mă simt mândru de ea,
Îmi ghicesc şi zodia:
Mărţişor de primăvară,
Ghiocel gingaş, vioi,
Adorat de toţi copiii,
Chiar de ziua mamelor.

În alai frumos curtat,
De Martie mângâiat,
Primăvara o salut

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Valeria Mahok (27 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

Cu amenajări şi înfrumuseţare,
Craiova e în fast de sărbătoare.
Mihai-Vodă mândru priveşte,
Cetatea cum înfloreşte.

epigramă de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricolor

De ziua ta frumoasa ţară
Fulgi albi se cern din cer usor
Dar eu ţi-am pregătit din vară
Din flori un mândru Tricolor
Am alergat pe munţi, coline
Pe mal de râuri cristaline
Si-am adunat buchet cu drag
Din albăstrele, sânziene, flori de mac
Ca prima zi cu ger de iarnă
Să-ţi fie veşnic.. primăvară!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, în sărbătoare

Azi, în plină sărbătoare,
Toţi trandafirii albi îi dăruiesc,
Scumpei mele învăţătoare.
Din suflet îi mulţumesc.

Eu sunt doar o mică floare
În frumoasa ei grădină.
Dumneaei un mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.

E dulce şi-i minunată!
E cea mai frumoasă fată!
Cu multă dragoste mă-nvaţă
Cum să mă descurc în viaţă.

Mă-nclin adânc în faţa ei,
Şi-i adresez cu mult temei,
Urarea de viaţă lungă,
Nouăzeci de ani s-ajungă!
În viaţă multă sănătate,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Dumitru Delcă (30 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă la Humor

Frumos i-e chipul şi veşmântul,
Dar mândra mi-a ucis umorul:
Şi-acuma fug mâncând pământul,
C-avea o gură... cât Humorul.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 95

Un chip frumos ruşinii-i dai pe lume
Ce, ca rugina rozei parfumate,
Pătează ce-i frumos în al tău nume;
Şi tu pari dulce, însă ai păcate.
Iar cine viaţa ta o povesteşte
Vorbind lasciv de-a ta destrăbălare
Nu te-njoseşte, ci te preamăreşte;
Parc-ar rosti o binecuvântare.
Şi-acele vicii care sunt în tine
Sălăşluiesc ca-n mândrele palate
Unde-al splendoarei văl astupă bine
Tot ce-i murdar şi vezi lucruri curate.

În viaţă, dragul meu, tu chibzuieşte
Prost folosită, lama se toceşte.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 20

Mi-a fost prezis că voi iubi cu foc
Pe-acel cu chip frumos ca o durere
Aşa mi-au spus – şi-a fost o înviere
L-am îndrăgit cu-adâncul meu noroc.

Ardea în tot: iubire mândru joc!
Şi suferea şi-mi dăruia putere
Să ard şi eu cu-a firii mele-avere
Sfinţind, în doi, al fericirii loc.

Ah, cum să crezi că va cădea în tină
Ceea ce soarta – cerul au zidit?
Ci nori nebuni îmi pregăteau ruină

Şi vânt spăimos, furtună ne-nţeleasă
Nu cerul meu, ci iadul a-ndrăznit
Din răul – rău pierzania să-mi ţeasă...

sonet de Louise Labe din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere în căsătorie

(Pe timpul pandemiei de coronavirus)

Ce ochi, ce nas, ce mijloc ai,
Ce cap frumos, ce mândră bască...
Ţi-aş cere mâna să mi-o dai,
Dar nu ştiu ce ascunzi sub mască!

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegorie

Frumoasă e şi mândră cu gâtul ei bogat
Şi-n vin îşi lasă părul să stea dezordonat,
Iar ghearele iubirii şi-al viciului stigmat
Alunecă pe pielea ei dură de bazalt.
De Moarte ea îşi râde, Dezmăţul îl sfidează,
Monştri al căror braţ despică şi retează,
Dar ochiul lor fatal mereu a respectat
A corpului ţinută şi nudul ei sculptat.
Ca o zeiţă merge şi stă ca o sultană,
Iar în plăcere crede precum o musulmană
Şi-n braţele deschise la pieptu-i vrea să strângă
Toţi oamenii pe care cu ochii nu-i alungă.
Ea crede şi ea ştie, fecioară contra firii,
Ce-i necesară totuşi în mersul omenirii
Că trupul cel frumos e-un dar nepreţuit
Ce-ascunde urâciunea oricărui fapt oprit.
Ea Iadul îl ignoră, precum şi Purgatoriul,
Iar când veni-va timpul s-acopere linţoliul
Şi Moartea va privi-o în faţă şi senin,
Ca un copil, lipsindu-i al remuşcării chin.

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă mă loveşte un fulger. Un bărbat înalt şi foarte frumos, cu o înfăţişare exotică şi cu un ten cafeniu închis, stă pe jos, întins peste balustrada bacului, într-o poziţie lejeră... Singura lui îmbrăcăminte este o cârpă scurtă, roşie, prinsă de jur împrejurul coapselor. În schimb, poartă o mulţime de podoabe: un nasture mare de sidef viu strălucitor, fixat de nişte perle de toate culorile, îi decorează fruntea. Părul lung şi roşu este împletit în cozi subţiri. Pe faţa lui sunt pictate desene, care coboară până la piept, unde se-ncrucişează două coliere din perle colorate. La încheieturile mâinilor are mai multe brăţări. Faţa lui este atât de frumoasă, încât se poate spune că se apropie de perfecţiune şi că seamănă cu cea a unei femei. Numai că ţinuta lui, privirea mândră şi construcţia musculară vânjoasă trădează faptul că este bărbat. Nu-mi mai pot întoarce privirea de la el. Aşa cum stă, în apusul de soare, arată ca un zeu tânăr.

Corinne Hofmann în Îndrăgostită de un masai (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă treci râul Selenei

Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deşi-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ţine.
E-o sară frumoasă - adormită deşi este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oştile florilor mândre;
Într-un codru măreţ, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-şi fac albinele stupii sălbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlănzi uriaşe copaci, din a lor rădăcine
Până la vârfii din nori cu liane încolăciţi-s,
Care cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.
Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă şi verde
Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.
Mari cireşi cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor; negrelor boabe,
Mari, cu merele roşii ca faţa cea dulce-a Aurorei,
Mişcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;
Iară pe marginea mândrei grădini înălţată-i în huciuri
Viţa de vie cu frunza întoarsă ce umbră doreşte

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti în ţara...

Eşti în ţara berei mândre şi-a cârnaţilor cu piele,
Eşti în sânul măslinoasei şi brigandei d-azi Elade;
La muscal vii şi la turcul ce domneşte multe neamuri,
Eşti în patria musteţii iubitoare de pomade.
Ba, tu eşti în România, căpătâiul de venituri
Unde-a fi calmuc, iubite, e frumos şi ţi se şade.
Unde cel venit scutitu-i de-orice greu şi datorie
Ş-unde vita cea străveche de român ce-l sudui, bade,
Poartă-n spatele nătânge pe-orişicare-i vine-n minte
Să clocească-a lui seminţe pe-ăst popor ce-i duce-n spate.
Unde prazi fără de milă, făr' să-ţi pese, spre-a te-ntoarce
Înstărit în a ta ţară, să trăieşti din aste prade.
Unde fiii proprii ţări îi sug măduva din oase
Spre-a o da-n Paris, Viena pe nimicuri şi parade,
Numai limba strămoşească s-o vorbeşti nici nu se cade,
Unde-a oamenilor fală şi mândrie nu consistă
Decât c-au ştiut mai bine s-uite limba ţării toate,
Unde chiar numirea ţării este doar o ironie,
Căci român nu e nimica nici în case, nici pe strade.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem diamant

Sunt
o mamă
fericită şi mândră
de copiii mei frumoşi
care îmi aduc multe bucurii
şi de cărţile mele
care sunt tot
copiii mei
iubiţi.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!