frumuseţe şi oameni buni

ÎI DERANJEAZĂ... (P-Ş)

Pe paranoici îi deranjează cei care nu sunt ca ei.
Pe parveniţi îi deranjează cei care nu sunt parveniţi.
Pe păcătoşi îi deranjează că alţii sunt neprihăniţi.
Pe păcătoşi îi deranjează că alţii sunt sfinţi.
Pe cei penibili îi deranjează că alţii produc o impresie plăcută.
Pe pesimişti îi deranjează că alţii sunt optimişti.
Pe ponegritori îi deranjează elogierea altora.
Pe porci îi deranjează că alţii nu sunt porci.
Pe cei porcoşi îi deranjează că alţii sunt cuviincioşi.
Pe pramatii le deranjează cei care nu sunt pramatii.
Pe oamenii primitivi îi deranjează că alţii sunt rafinaţi.
Pe prostănaci îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe proşti îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe rasişti îi deranjează cei care nu sunt ca ei.
Pe oamenii răi îi deranjează bunătatea oamenilor buni.
Pe oamenii răi îi deranjează că există oameni buni.
Pe răufăcători îi deranjează că există binefăcători.
Pe răutăcioşi îi deranjează că există oameni plini de bunătate.

[...] Citeşte tot

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai milă

Părinte, care ne-ai creat,
Am tot greşit, tu ne-ai iertat;
Te înţeleg şi-ţi dau dreptate:
Ţi-a fost prea mult, nu se mai poate!

Nevrednici, vanitoşi, naivi,
La greul altora, pasivi,
Călcându-Ţi legile-n picioare,
Pentru câştiguri trecătoare!

Poate că am semănat vânt
Şi nu ne-am ţinut de cuvânt,
Părinţii, nu ni i-am cinstit,
Am înşelat şi am minţit!

Mânia Ta o merităm,
Parcă nu vrem să ne-ndreptăm,
Dar totuşi, mai sunt şi minuni:
Există-atâţia oameni buni!

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşii lui Otello...

Otello, au început să te imite urmaşii...
cu ochi sângerii plini de setea răzbunării,
din prosteşti gelozii ce-a cuprins mai nou lumea.
Concurenţa, egoismul ei maladiv urmată de crime
îl gâdilă zilnic pe Dracu între coarne,
fără frica zilei de mâine sau inconştient.
Cele bune ale firi tale Otello râmân neobservate,
se vând prietenii între ei pentru ambiţii necurate,
iar Desdemonele lor trişate plâng acasă în rate.
Pentru unii jumătatea lor este slugă sau marfă,
mai mult sau mai puţin preţioasă,
viaţa e trecătoare, calitatea ei îndoielnică, falsă...
prostia omenească n-are cote sau norme.
Treziţi-vă oameni, din beţia frustrărilor
ce sufletul latent vă mutilează,
urmaţi visurile sănătoase, pentru o viaţă frumoasă.
Oameni buni!
Schimbaţi scenariul dintre Otello şi Desdemona,
cu fericiri împlinite în familia de acasă
şi bucuria va curge din torente divine,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara, Doamne ajută

Bună seara, Doamne ajută,
Oameni buni şi lume multă
Binele cu voi,
Cu voi şi cu noi..

Că bogat îi greu
Şi sărac îi rău,
Nici nu ştii cum îi mai bine
Că la toţi li-i greu...

Gătaţi-vă curţile
Şi deschideţi porţile
Că venim la voi,
Pornim amândoi..

Că bogat îi greu
Şi sărac îi rău,
Nici nu ştii cum îi mai bine
Că la toţi li-i greu...

[...] Citeşte tot

cântec
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea bărbatului care a visat foarte mult

A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât

şi deşi era un om bun şi harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas

după un timp
văzând că nu-şi găseşte jumătatea
bărbatul a plecat din sat şi şi-a făcut un bordei
în pădure

cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe şi plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul şi cu creşterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi

din când în când

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săracul meu

Imi rascolesc memoriea şi iarăşi caut,
Sătucul meu frumos dintre coline,
Îl port în suflet că pe un tezaur,
Oriunde n-aş pleca il i-au cu mine

Cu oameni buni cu suflete de soare
Cu gospodari cu minile trudite
Numit din moşi strămoşi Hirtopul Mare
Aici mis rădăcinile înfipte...

Imi pare rău că astăzi sa schimbat
Si nu mai e nimic că înainte
Multi consateni în lume au plecat
Si au rămas doar case părăsite....

Si satul e cam trist, îmbătrînit.
Si nu mai sunt copii că altădată
Care făceau atita galagiii,
În mahalale seara pe la poartă

[...] Citeşte tot

poezie de Tatiana Frunzete
Adăugat de Tatiana Frunzete
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea în care m-am întins alături de Dumnezeu

era o noapte înaltă, după cât de uşor puteam atinge
vârful copacilor, mirosea a zahăr ars,
păsări duceau gustul de cacao spre locul cu vizibilitate,
scriam despre omul bun pentru care nimic nu părea
greu de făcut,
mi-a întins o strachină cu friptură de miel,
ca unul dintre vulturii strânşi pe stârv,
am închis ochii aşteptând judecata,
nu mi se întărea nicio parte a trupului, după cum auzisem că se întâmplă
cu cei spânzuraţi, semn că iubirea trecuse.

voi scăpa cu câteva răni, dar voi fi mai departe un trup
şi nu mă voi despărţi de cap atât de repede cât mi-ar dori
cinstiţii oraşului.

de un prost-gust desăvârşit,
împăratul mi-a spus:
poţi să scrii un cântec şi mai frumos despre mine?
atunci l-am rugat să-mi descânte,
vraciul său personal

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursule, te rog să ne ierţi

Noi oamenii mereu greşim
Prin viaţa dură când păşim.
N-avem oameni la putere
Să facă ceea ce se cere!

De se taie vreo pădure,
Ai şi zmeură şi mure.
Vei avea şi căprioare,
Adăpost ferit de soare.

Îţi plac prunele şi mierea,
Iar oamenilor averea!
Dar foarte mulţi nu prea gândesc,
Căci cu tine nu se-ntâlnesc!

Iar coloana vertebrală
E problema-n astă ţară!
De s-ar întâlni vreodată,
Ar schimba a ţării soartă!

[...] Citeşte tot

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada încornoratului pirpiriu

Omul bun e păgubos şi pe faţă şi pe dos
Şi pe dunga banului şi-n gura băcanului
Cum o dă şi cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale

C-aşa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Şi când făcui şi eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste şi homari
Şi şampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus

Hopa hopa Europa-i naşul!

Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Şi homarii-s turnători când îţi bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman

C-a rămas şampania paştii şi grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă

[...] Citeşte tot

poezie de George Astaloş din Pe muchie de şuriu (1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata craiului din cetini

Un colţ întreg de lume s-a fost înspăimântat
De spada şi curajul lui Tabără-mpărat,
Domn mare şi puternic din ţara cu nenorii.
El trece-n şir de taberi cum trec secerătorii
Prin holdele răscoapte; cu braţul său robust
Deschide-o cale lată pe unde-i drum îngust
Şi zboară fortunatec prin rândurile dese
Şi-n veci cu biruinţă din grele taberi iese.
Deci dusu-mi-s-a veste prin lume şi prin ţări
Şi s-a pierdut în umbră de-albastre-ndepărtări
Că, de-ai cerca prin lume de-a lungul şi de-a latul,
Voinic nu poţi să afli ca Tabără-mpăratul!
Dar totodată veste şi vorbă s-a pornit,
Că Tabără-i om dosnic şi-i trist necontenit
Şi cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbeşte,
Cât parcă ceva-l doare şi nu ştiu ce-i lipseşte;
Că-i tot mereu pe gânduri şi-i vecinic supărat.
Dar pentru ce?... De-aceea, că bietul împărat
Avea trei fii războinici, ca nimeni pe sub stele,
Frumoşi în zi de pace şi tari în zile grele

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două limbi

Mac-mac-mac, acuşi, acuşi,
Liniştit sau jucăuşi...
Ghi-ghi-ghi şi ga-ga-ga,
După vreme... da sau ba;
Cu-cu-ri-gu, cot-co-dac,
În poiată sau cerdac,
Glu-glu-glu şi cheau-cheau-cheau,
Tăceţi, că linişte vreau...
Sunt limbile din ogradă,
De înţelegere sau sfadă,
Vorbite de-naripate
Din zori până pe-noptate,
Rostite pe globu-ntreg
Şi în care se-nţeleg
C-o semnificaţie
Fără altercaţie,
Fără nici un echivoc,
Pentru matur sau boboc,
Numai cu tonul schimbat
Când pe hrană se combat;

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa Romanie

In tara mea iubita, pasc turmele pe plaiuri
Si varfuri Carpatine privesc semete zarea
Doinesc duios pastorii din fluiere si naiuri
Izvoarele le poarta in susure cantarea.

In tara noastra draga, batranii, albi mesteceni
Si brazii verzi si falnici se joaca-n munti cu vantul,
O capra neagra sare si scanteie prin cremeni
Iar vulturii se-nalta, dispretuind pamantul.

In dulcea Romanie, spice danseaza-n holde
Ca tinerii la hora cu pletele-aurii
Campia-si pune haina de in si de smaralde
Si peste tot rasuna, viers nou de ciocarlii!

Frumoasa Romanie, ai oameni buni si harnici
Cu fete luminoase, iubiti de Dumnezeu
Si iubitori de semeni, cinstiti si drepti si darnici
Romani din lumea larga, Romani, poporul meu!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Eu m-am ivit din calda coastă-a verii
De unde vin, în salt, stelarii lei,
Rostogolindu-mă în pragul serii,
Stârnind firesc, în calea mea scântei...

Privirea-mi a primit şi nor şi soare;
Şi oameni buni dar şi rapaci rechini;
Aşa cum intră des în ochii voştri
Suave flori şi ascuţiş de spini.

Curând, atâtea lucruri ce se-nvaţă
Desigur, de la alţii-am învăţat.
Dar celor ce se simt acut în viaţă
Doar singură un înţeles le-am dat...

Eu despre toate pus-am întrebare!
O mie de răspunsuri nu-mi răspund...
Şi am pornit atunci - la vânătoare
Dar ştiu că - cert - răspunsul, nu-i nicicând.

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este anotimpul călduros, e primăvară, timp frumos

Foaie verde lămâiţă, cin' m-a pus să mă însor
Este-a mea, şi când guiţă, toate străchinile zbor;
Mamă, ce bătaie-i dau, am băut, m-am îmbătat
Eu o bat, ea zice crau, să vadă că sunt bărbat!

- Iar te-ai îmbătat bărbate, ce ţi-am spus să nu mai bei?
Acum să-ţi arăt carate, cu toţi cocoşeii mei;
Eşti un mare beţivan, să vezi ce te ciomăgesc
Sări acum până-n tavan, că te părăsesc!

- Te rog, nu mai da că doare, nu mai beau nimic!
Eu ţi-aduc mâine o floare, lasă-mă să-ţi zic:
Am băut, ultima oară, că m-ai supărat
Nu te mint, dracu' să moară, dorm de vrei su-pat!

- O să dormi în pat cu mine, te dezbăt imediat!
Te bat până faci pe tine, de ursuz bărbat;
Iar dacă mai mişti în front, nu-ţi revii în fire
Mori, şi-ţi fac din flori un ront, pentru pomenire.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru prietenia ta, omule...

.. în trecerea timpului, cu toţii am observat că pe un drum neumblat cresc repede spinii
şi buruienile, într-o brazdă de pământ bătucită cu talpa întărindu-se o prietenie frumoasă
cum nu mai poţi să ai la fel alta chiar dacă vei lega mereu alte legături, că-ntre semeni un
om nu poate trăi singur nici atunci când ar avea-n curte o fântână să-i curgă-n găleată cu
arginţi încontinuu, pentru că, oamenii, nu vor înceta să aibă mereu nevoie unii de alţii aşa
cum sunt, buni sau răi, cuminţi-necuminţi, amicii adevăraţi valorând mai mult decât fraţii
aşezaţi printre aceia falşi şi prefăcuţi care te-nconjoară ca umbra atât cât în viaţa ta este
soare, aici pe pământ existând o singură cale să poţi avea prieteni buni, căutând tu însuţi
să fii un prieten bun semenilor, ca un sfătuitor de bine, nu ca cei care le laudă nebuniile şi
apoi râd ca netrebnicii pe seama lor, lipsiţi de ruşine... o mână ce-ţi şterge lacrima atunci
când te doare, ochii, care-ţi văd calităţile, ştiindu-ţi toate defectele, un spate care te cară-n
vremi de război rănit în spinare, vocea aprigă ce se ridică spre-a-ţi lua apărarea, căutând
pentru tine dreptăţile, e prietenul tău bun, omule, în toate dăţile... dintr-o prietenie ce nu a
înflorit în margini de drum... că-i mult în viaţă s-ai un prieten, doi, şi mai mult însemnând,
ca să ai trei, aproape imposibil fiind... un prieten, semănând cu o poartă de rai, el văzând
pentru tine ce pentru el vede într-o lume a lumii cu lumea-n vălmăşie, deficitară-n a crede,
toţi întâlnind pe cărări şi hoţi de suflete care muşcă şi fug deznădăjduindu-ne, un cerc de
prieteni, fără să-l poţi trasa cu compasul nici când i-ai alege cu dinadinsul, tu, trebuind să
afli singur că prietenia-i posibilă doar între oamenii buni şi că pe prietenii buni nu-i pierzi
niciodată, dar c-un prieten nărod ajungi să umbli din pod în pod făr-a trece peste niciunul,

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilenuţa şi Tetea

-În decorul ăsta ludic,
Ici, în lunca asta verde,
Eu credeam că eşti mai pudic
Fiincă soarele te vede!

Rău te-a-nfierbântat iubirea,
Sângele îţi clocoteşte...
Stai, că ne-o vedea pădurea!
Ah, dar vezi de-l potoleşte!

S-a jenat puţin copacul
Căci la umbra-i m-ai ascuns
Şi s-a ruşinat şi lacul,
Nu mi-a fost mie de-ajuns!

Uite, m-au trecut fiorii
Când m-ai sărutat pe gură,
S-au aprins şi obrăjorii,
Parcă-s mac în arătură!

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (19 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rubaiyat

Hai, sus! Soarele-a risipit Aştrii
De pe Câmpia Nopţii şi-albaştri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaştri!

În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâşmă glas, frăţesc salut:
"Templul aşteaptă oaspeţi credincioşi,
Intraţi, nu vă sfiiţi, slujba-a-început"!

Cocoşu-a cântat, umflându-şi guşa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Uşa,
Deschideţi uşa, ştiţi cât de puţin
Timp avem de stat şi-apoi... cenuşa."

Învie Noul An dorinţe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spaţiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.

[...] Citeşte tot

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orhideea Ardealului--Bogata de Jos

ORHIDEEA ARDEALULUI – BOGATA DE JOS
-poem-
Eram la Bortă eu şi turma
De oi ce noi o păşunam
Şi îmi aduc aminte acuma
Cum la umbră eu stăteam

Şi era atunci aşa de deasă
Jos sub nucul uriaş
Şi iarba era frumoasă
Pentru micul ciobănaş

Fântâniţa era aproape
Într-o scorbură sub nuc
Plină fiind dar de ape
De al verii rece suc

Atunci Borta strălucea
Cu a apei rece unde
Ce fiinţa-ţi răcorea

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pipăruş modern

A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi şezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări şi post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-şi cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună şi cuminte,
Cum alta nu găseşti în sat,
Şi oablă-n mers şi dreaptă-n stat
Şi rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viaţă-n ei;
Şi-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Şi-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi – poznit itos!-

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul I

Păn Vlad Vodă pe ţigani armează,
Asupra lor Urgia-întărâtă
Pe Sătana, ce rău le urează,
Întracea luându-ş' de drum pită,
De la Flămânda pleacă voioasa
Ţigănimea drept cătră-Inimoasa.

Musă! ce lui Omir odinioară
Cântaşi Vatrahomiomahia,
Cântă şi mie, fii bunişoară,
Toate câte făcu ţigănia,
Când Vlad Vodă îi dete slobozie,
Arme ş-olaturi de moşie,

Cum ţiganii vrură să-şi aleagă,
Un vodă-în ţară ş-o stăpânie,
Cum, uitându-şi de viaţa dragă,
Arme prinsără cu vitejie,
Ba-în urmă-îndrăzniră ş-a să bate
Cu murgeştile păgâne gloate,

[...] Citeşte tot

cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Ţiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!