Citate despre frunze și verde, pagina 3
Dragoste și ură
Frunză verde de mohor
Mie-mi vine s-o omor,
Fata-n vise clar văzută
Ce pe buze mă sărută
De-ar fi și realitate,
Și de-ar fi seriozitate
Tu pe mine m-ai iubi
Eu pe tine te-aș slăvi!
Transformate-ai în drac, drăcito!
Inima tu mi-ai rănit-o!
Te-ai făcut din bine-n rău,
Și din rău în și mai rău...
poezie de Leonard Rotaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Leonard Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciule, ascunsule!
Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin,
și morții tăi vedea-i-aș ca florile-n văi.
Geme frunză!
Vai, geme ea.
Și cade veștedă, cade frunza.
Ah,
Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.
Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.
Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!
Fă să nu mai fiu!
Sfâșiați-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii!
Toamnă e!
Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La toamna ta
După ce-am reușit
Să îmi dau seama
Că frunza galbenă
Nu-și recunoaște
Verdele rătăcit,
De teama
Vântului izgonit
De tristețe,
Am luat în brațe
Cele două fețe
Ale trecutului,
Le-am lipit
Și le-am aruncat în toamnă.
poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele nu mor toamna, pleacă doar să-și odihnească verdele în timpul iernii.
aforism de Ai. T. Gheorghe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Joc de creion
Brotăcelul, la fîntînă,
L-ai avea la îndemînă,
Ca să-l prinzi ( pe brotăcel )
Să te joci nițel cu el.
Însă nici nu poți să-l vezi,
Verde dintre frunze verzi,
Căci cu ele seamănă
Ca o frunză geamănă.
A! că-i mic și e frumos
Și n-ar prea umbla pe jos,
Că-și mînjește - și nu vrea -
Pielea lui de catifea.
Stă în pom pitit, pe cînd
Ție ți-a venit un gînd:
Printre mugurii crescuți,
Să-l mîngîi și să-l săruți.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia: Îți fac un ceai verde...
Bărbatul: Mai slăbește-mă cu zeama ta de frunze! Sunt cap de familie! Am și eu mândria mea de bărbat!
replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am ieșit din valea nopții
îndrumat de o rază de soare
doinind din frunza verde
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină zic și doină tac
Frunză verde țară-albastră
cum de ești tu doar a noastră
și nu ești cum vor dușmanii
doar Grădina Ghetsimani
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (12 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză verde nucă dulce (Doină românească)
Frunză verde nucă dulce!
Cu mireasmă de câmpie
Boarea vine de-mi aduce
Ce mi-a fost de jale mie.
Mândrei mele nici că-i pasă
Inimioara că mi-a frânt.
Vocea mea prin frunza deasă
Cântă singură pe vânt.
Frunză verde nucă dulce!
Boare, vin' să nu te pierzi,
Primăvara de-mi aduce
Păstorița să-mi dezmierzi!
De i-ai duce dragostea,
Dorul fraged ce mi-l știi,
Doamne, cum aș mai cânta
Mândra de m-ar auzi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
cântec, versuri de Camelia Oprița din Ulițe și oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi roșii
Zburând mereu prin viață
Frunza verde s-a uscat
Timpul a lăsat urme pe față
Fără sevă sufletu-i secat
Chiar de-ar fi să se fărâme
Frunze alte-or înverzi
Sufletele sunt legate cu parâme
Îngerii din ceruri le-or trezi
Inimi roșii două grăgărițe
Poposind pe aceeași frunză
Suflete curate și micuțe
Cu hăinuțe din aceeași pânză
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIMAVARA...
Când iese frunza la răchită,
Cu verdele atât de crud
Și e câmpia iarăși înverzită,
Frumoasă ca un tânăr nud.
Îmi pun câmpul așternut,
Căpătâi snop de strujeni
Și mă văd la început,
Mic copil la Rădășeni.
Îmi vreau cenușa risipită,
Prin glodul satului natal,
Prin pâraie pline de răchită,
Pe unde cânta cândva LICAN.
Aprilie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porniră câteșitrei spre Zâna Crăiasă, făcură popas într-o pădure de unde se vedea palaturile cele strălucite ale zânei. Se învoiră ca Făt-Frumos și cu credinciosul său să aștepte la tulpina unui copac bătrân, până s-o întoarce lupul. Și mândre palaturi mai avea zâna, măre. Însuși lupul se miră de frumusețea și de rânduiala cea bună ce era p-acolo. Cum ajunse, făcu ce făcu și se furișă în grădină. Ce să vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le căzuse frunza, și crăcile, și rămurelele, de erau ca despuiați. Pe jos, frunzele căzute erau făcute scrum de uscăciune. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit și plin de boboci, unii în floare și alții deschiși. Ca să ajungă până la dânsul, lupul trebui să meargă în vârful degetelor ca să nu fâșie frunzetul cel uscat, și se ascunse în acel crânguleț înflorit. Stând el acolo și pândind, iată că iese Zâna Crăiasă din palaturi, însoțită de douăzeci și patru de roabe, ca să se plimbe prin grădină.
Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, copacule
Ah, copacule, frunza ta îmi cade pe umăr,
soarele-și rotește ochiul, căzând la orizont,
umbra ta e lungă și subțire
pe câmpul acesta pustiu, de piatra
Am rămas așa, ținând în mână
șaua și hamurile cu miros de cal
Mi-ar părea foarte rău să mor...
Poate și pentru că nu mi-e sete,
pentru că aș vrea să plec, rămânând
de dragul unui cal care putrezește
și-al unui copac cu frunze căzând.
Până unde - nici eu nu știu
și nici ce întâmplări vor fi în sufletul meu.
Ah, copacule, stelele sar dintr-o margine de pământ
și e dulce căldura și e un timp și e o liniște
ca o flacără verzuie, arzând!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potrivirea
Atins de secure
Trunchiul verde nu mai fu în stare să
Țină seva
Rouă pe mere
Cutremur
Cojile sar, frunzele mor
Dar nu acum
Decade pot număra degete de copil
Mlădiță era când l-am plantat...
Nu știam că se potrivește atât de bine
Brațelor tale întinse.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Din frunză rost
Sunt frunze care cresc cu dor
Din verde își pictează-naltul
Și se înalță în albastrul
La rând și cer și roș covor,
Sunt frunze care cresc tăcând
Șoptind iubirea-n adiere
Când luna trece în tăcere
Și răsăritu-i este gând,
Sunt frunze verzi când greu omătul
Stă să adoarmă foșnetul,
Semeț îndură frunza vântul
Căci rostul ei e verde-n Domnul.
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camera cenușie
Deși locuiești într-o cameră cenușie,
Cu excepția feței de masă
Argintii,
Și brodezi
La rochia ta galbenă
Sau ridici o perlă verde
De la colier,
Care tocmai a căzut,
Sau îți privești evantaiul verde
Pe care sunt pictate ramuri de sălcie roșie,
Sau, cu un deget,
Miști o frunză în bol
Frunza căzută din copacul de magnolia
De lângă fereastra ta...
Ce importanță au toate acestea?
Eu știu cât de furios îți bate inima.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Valuri de aur, mărgăritare,
Purpură, roze și diamant
Din carul zilei de amarant
Revarsă Febus fără-ncetare.
Soarele dulce și luminos
Întotdauna o să-ncălzească,
Și câmpul verde o să-nflorească,
Și o să fie cerul frumos.
Iar eu ca frunza ce-ngălbenește,
Din zi într-alta fruntea înclin,
Și al meu suflet rece, străin,
Vai! nu mai simte, nu mai iubește!
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora de iarnă
Frunză verde baraboi
Dăm o oră înapoi.
Că, după cum merge treaba
Înainte-am dat degeaba.
epigramă de Dan Ion Apetrei (30 octombrie 2021)
Adăugat de Dan Ion Apetrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Valuri de aur, mărgăritare,
Purpură, roze și diamant
Din carul zilei de amarant
Revarsă Febus fără-ncetare.
Soarele dulce și luminos
Întotdauna o să-ncălzească,
Și câmpul verde o să-nflorească,
Și o să fie cerul frumos.
Iar eu ca frunza ce-ngălbenește,
Din zi într-alta fruntea înclin,
Și al meu suflet rece, străin,
Vai! nu mai simte, nu mai iubește.
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frunze și verde, adresa este: