Citate despre fum și suflet, pagina 3
Suflet uitat
Oh, tu, omule muritor
Bate vântul în al tău suflet
Te-ai născut într-un ogor
Trupesc, în propriul portret
Te visezi pe pășuni îndepărtate
Căci amețitor e valul care vine
Cu pașii tăi, urmele devin realitate
Dar uiți, ce lași în spate...
Sincer, chiar nu-ți este dor?
Să devii copilul de odinioară
Ca prin sunete de cor..
Inocența ta, nu o lasă să moară...
Te munceșți, imperial necesar
Aspiri la un trai mai bun
[...] Citește tot
poezie de Vlad Milon (19 august 2020)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Vrui, cititorule, să-ți fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mică, o carticică.
Din slove am ales micile
Și din înțelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă: am ales o lăcustă,
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu
Și nu mai știu...
Farmece aș fi voit să fac
Și printr-o ureche de ac
Să strecor pe-un fir de ață
Micșorata, subțiata și nepipăita viață
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-adevăr, scăpă de foc, însă de acum înainte nu mai avea de ce să umble țanțoș și mândru. Penele sale, odinioară albe și strălucitoare, erau acum îmbâcsite de fum și negre ca noaptea, la fel ca sufletul său necurat.
finalul de la De ce are corbul penele negre de Florence Holbrook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru dezlegare de farmece
Înviază Dumnezeu, gândul vrăjmaș
risipească-se ca fumul ucigaș,
în calea vântului, ca fumul ucigaș.
Risipește, Doamne, reaua pătimire
și dă vieții mele însănătoșire,
sufletului robit însănătoșire.
Risipește al vicleanului farmec viu,
ce sufletul mi-l pierde pasăre-n pustiu,
dă-i un strop de apă păsării-n pustiu.
Risipește vraja care se răzbună,
sufletu mi-e zdrobită pasăre-n țărână,
albă si zdrobită pasăre-n țărână.
Dă-mi stihul cel dulce din Sfânta Psaltire
să biruiască vicleana nălucire,
cuvânt din Psaltire peste nălucire.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesupusă sau temătoare?
Priveam în profunzime și ascultam departe
Cum pâlpâia lumina pe foia mea de carte,
O oază de sclipire se naște pe-al meu cer
Mă garnisește teama uitând cum e să sper.
Destinele sortite cutreierară drumul
Descoperit odată, dar risipit ca fumul,
Din ignoranță seacă și negări nervoase
Ele rătăcit-au și urma nu-și salvase.
Vexat era un suflet ce îmi vorbea prin somn
Își căuta coroana prin care era domn...
Dar teama împietrește spirite arzând, și
Cele două suflete au câștigat pierzând.
Altundeva tot eu, acolo și aici,
Jucam un joc uriaș cu mize tot mai mici,
Explozie închisă în resemnare împărțită
A simțurilor atrase magnetic spre ursită.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ultim cuvânt
De-aceea, hai să plecăm: noaptea-a ajuns aici de-acum;
Ziua-i demult epuizată, păsările au zburat,
Iar noi am cules tot ceea ce zeii au semănat;
Disperare și moarte; beznă peste pământ și fum;
Specie de huhurezi, ne-am pierdut de-înțelesul bun
Al lacrimii și-al surâsului, noi nu am cultivat
Decât flamura propriei oglinzi, orgoliul nemăsurat
Ne conduce sufletul pervers spre-un viitor deja postum.
De-aceea, hai să plecăm: spre-o mai stranie și rece zi,
Spre Sterpele Ținuturi unde cei drepți și cei nedrepți
Nu vor mai munci, unde bătrânii se vor putea odihni,
Liberi de spaime, de iubiri, dorinți pe deplin înțelepți.
Să ne-împletim țepii mâinilor rugând pământul orb
Să ne înghită inimile seci și să le transforme-n colb.
poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extazul
Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susține
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine
Eram întins. Unite-ntr-un balsam
Curgând din ele, mâinile în pace
Și ochii, împreună, ni-i lăsam
Pe-un fir unic pe care fusu-l toarce,
Acest altoi de mâini era, acum,
Singurul mod al nostru de-a fi una,
Iar chipurile-n ochi, născând ca-n fum,
Unicul mod de a procrea într-una.
Cum Soarta, între două mari oștiri,
Întârzie nesigura izbândă,
(Ieșind din trupuri, pentru convorbiri)
Stăteau a noastre suflete la pândă.
Și-n timp ce ele discutau, noi doi
Zăceam ca niște statui pe morminte;
O zi am stat așa, iar între noi
N-au fluturat, cât a fost zi, cuvinte.
[...] Citește tot
poezie celebră de John Donne din Sunete fundamentale, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori
curg lacrimi de piatră
geme durerea și plânge tăcerea
pe picioarele lumii arzând
se frânge ultima clipă în candela vieții
fumul urcă stingher spre lacrima cerului
înveșmântat în rănile sufletului
caut lumina răstignită pe o cruce
adie letargic apusele zări
în psalmul unui suflet chinuit
mă sprijin de spini
căutând noi rădăcini
să înflorească în zorii cei noi
un trandafir în palmă din cuvinte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea îndepărtată
În Carul Mare e o stea
Pe care noaptea o privesc,
Acolo-mi este dragostea
Pe care atâta mi-o doresc.
Ca orice stea din depărtare
Ea rămâne mereu rece,
Am obosit în căutare
De la mine vrea să plece.
De ce steluța mea iubită
Te-ascunzi în nori de fum?
Mi-e inima atât de obosită
Căci nu avem același drum.
Fără tine mi-este greu
Nu știu cât o să rezist?
Te port în suflet mereu
Care este tot mai trist.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (august 1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace
Galbene văpăi de soare
Peste deal acum se scurg,
Și-n noptateca răcoare
Peste sat se nalță fumul,
Codrii-alene cântă-n drumul
Vântului de-amurg.
În curând o să s-aline
Truda chinului de azi.
Vei privi prin zări senine
Stelele, sclipind mărunte,
Cum încet de peste munte,
Ies de printre brazi.
Ca și ieri rotundă luna
O să ias-acum-acum,
Steag de aur pe cununa
Dealului, privind în luncă
Plopii doinitori ce-aruncă
Umbre peste drum.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada călătorului
O, e-atât de bine când pe drumuri ninse
Întâlnești o casă cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridică fum,
Când te prinde noaptea călător la drum!
Sania coboară clinul de pădure.
Fug în urma noastră luminișuri sure
Și-n singurătatea care ne petrece,
Peste vârf de arbori, asfințitul rece
Străbătând podoaba crengilor subțiri
Luminează-n aer bolți de trandafiri.
Dar amurgul palid a-nceput să scadă.
Noaptea, ca un abur, crește din zăpadă.
Se ivesc departe măguri de hotar,
Într-un loc se face drum pustiu de car,
Și-o fântână strâmbă pe lumina zării
Pare că sporește liniștea-nserării...
Drum de vis! E clipa mutei agonii
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alerg acum spre tine, libertate
Dintre iluzii veșnic ponosite,
De-a valma puse în năluci de fum,
Aleg un madrigal și trei ispite
A mă-nsoți pe nu știu care drum.
Tot amânat-am clipelor prea-plinul,
Charisma închizând-o în tăceri
Și-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete... poveri.
Alerg acum... spre tine... libertate,
Deși abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucișate
Păcatelor... din care te culeg.
Pașii rebeli... au început să doară,
Smerite dimineți mă definesc...
Când liniștea în așternut coboară
Și-n brațe, iată, mi-te regăsesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai dus...
Te-ai dus... dar sufletul meu știe:
Nu-i despărțire pentru noi.
Știu, umbra mea o să se-ație
Pe orice drum vom fi noi doi.
Eu casă-ți sunt, îți sunt și cale,
Duci chipul meu pe unde treci.
Pătrund în gândurile tale
Și alta n-are loc în veci.
Orice privire de femeie
Ar întâlni privirea ta,
Tot ochii mei or să scânteie
Și-n față pururi îți vor sta.
Oricâte voci să te-mpresoare,
Tot vocea mea vei auzi,
Voi fi în crengi dezmierdătoare
Și-n ochii nopților târzii.
Cândva, acasă, într-o seară,
Ai să te-ntorci, să-ți amintești;
Voi fi și fumul de țigară
Și raza stelei din ferești.
[...] Citește tot
poezie celebră de Silva Kaputikian, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Despărțirea de păcat
Am lăsat la voi pe masă
o hârtie-n care scrie,
Că din viața tumultoasă
mă retrag în veșnicie.
Ajuns la capăt de drum
nu mai am rost pe pământ.
Trăirea e doar un fum
spulberat iute de vânt.
Dumnezeu la El mă cheamă
păcatul să-mi ispășesc.
Pe pământ viața-i o dramă,
sus este raiul ceresc.
Despărțirea de păcat
veșnicia o așterne.
Sufletul e mai curat
în raiul vieții eterne.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sara pe deal
Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine.
Luna pe cer trece-ața sfântă și clară,
Ochii tăi mari cată-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină.
Nourii curg, raze-a lor șiruri despică,
Streșine vechi casele-n lună ridică,
Scârțiie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.
Și osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaudeamus
Când o fi să mă duceți la criptă...
Nu pe mine, ci vasul rămas:
Deocamdată în vasu-i înfiptă
O făclie sclipind din cel vas
O senină
lumină
pe-un ceas;
Când o fi să-mi rostiți la cuvinte
De iubire, dulceagul volum
Ce se-ndrugă la toți pe morminte
Ba la unii popasuri de drum:
Să rămâie
tămâie
cu fum;
Aș dori să văd fețe voioase
Și s-aud împrejuru-mi cântând:
"A scăpat o simțire din oase
Și din carne scăpat-a un gând,
[...] Citește tot
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liturghie...
O cruce-n cimitir vei fi,
Săpânța sufletului tău
uita-va ce-a fost greu
Iar lut vei deveni, tu știi.
Ce a contat cu-adevărat
e fum acum, ai cheltuit
din viață teatru-ai construit
și n-ai iubit cât ai fi vrut, păcat.
Amar destinul vătuit
înneacă patima din tine,
îți fierbe sângele din vine
gândind la timpul irosit.
N-ai învățat că-n astă lume
ce scumpă-i clipa efemeră,
oftat de jale ai la butonieră
ce-a fost, pare balet de glume.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofertă
Sunt copilul de flori de mai
Și-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găsești la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...
De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul să-mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor să stingi, să mi-l iei?...
Tu, fecioara din colț de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îți număr pașii plecării, venirii,
Îți sunt rezerva iubirii!...
Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriș pe alei, să revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în șiroaie...
Fă-ți-l leacul la seceta dragostei... ploaie!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la fum și suflet, dar cu o relevanță mică.
Poemul VI
Mi te amintesc așa cum erai astă toamnă.
Erai pălăria cenușie și inima liniștită.
În ochii tăi flăcările apusului purtau o luptă.
Și frunzele cădeau în bălțile din sufletul tău.
Întinzându-mi brațele ca o plantă cățărătoare,
frunzele îți împânzeau vocea, calmă și împăcată.
Artificii de venerație în care setea-mi ardea.
Zambilă dulce și albastră răsucită pe sufletul meu.
Îți simt privirea călătorind, și toamna se îndepărtează:
pălărie cenușie, cântec de pasăre, inimă-cămin
către care dorurile-mi adânci au migrat
și săruturile mele s-au răsturnat, fericite ca jarul.
Cer dintr-o corabie. Lot din întinsuri:
amintirea ta se-ncheagă în lumină, în fum, în ape liniștite!
Dincolo de ochii tăi, în depărtare, serile ardeau.
Frunze uscate de toamnă se învârteau în sufletul tău.
poezie clasică de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Colind
În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colț cu pașii mici
Aduc în casă lemne
Și e o liniște de rai
În gestul lor de-o viață
În care dau nutreț la cai
Și oile-și răsfață
Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică
Și uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioșat un pic
Coboară din icoană
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fum și suflet, adresa este: