gânduri şi logică

În gândire, principala dificultate este confuzia. Încercăm să facem prea multe deodată. Suntem copleşiţi de emoţii, informaţii, logică, speranţă şi creativitate. Este ca şi cum ai încerca să jonglezi cu prea multe mingi.

citat din Edward de Bono
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când podurile crapă

Se prăfuiesc cărările spre îngeri
Şi gândul nostru este colbuit
Când plânge-n inimi crinul prins în sângeri
Iar dorul zace-n temniţi biruit.

Chiar podurile dintre noi se crapă
Pădurile dispar parcă-s stafii
Iar ciutele-n deşerturi se adapă
Căci râurile nu mai sunt zglobii.

Se prăfuiesc cărările speranţei
Pe câmpuri macii înfloresc în jos
Rămânem tributari pe veci chitanţei
Ce o plătim ca să trăim pe dos.

Iar munţii parcă-ncep să se scufunde
Cuprinşi treptat de-atâtea bălării
Când de ruşine timpul se ascunde
În faţa celor fără pălării.

[...] Citeşte tot

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aviograma (în loc de manifest)

Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator
Pulsează anunţ vast TREBUIE dinamic
serviciu maritim
Artistul nu imită artistul creează
Linia cuvântul culoarea pe care n-o găseşti
în dicţionar.
Vibrează diapazon secolul
Hipism ascensor dactilo-cinematograf
INVENTEAZÃ INVENTEAZÃ
Arta surpriza
Gramatica logica sentimentalismul ca
agăţătoare de rufe
Pe frânghii cheamă împărăţia afişelor luminoase
cherry-brandy vin trans-urban căi ferate cea
mai frumoasă poezie: fluctuaţia dolarului
Telegraful a ţesut curcubee de sârmă
Iradiator declanşează stigmat a c d alfabet dentar
Stenografie astrală să vie
sângerarea cuvântului
metalic lepădarea formu-

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ilarie Voronca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblam

prin cotloanele minţii
labirinturi şi unghere întune
coase când am dat
peste o amforă
era prăfuită ca un gând
am vrut să văd dacă nu-i vreun duh
pitit în logica viselor
privirea alunecă pe lumina
din interior
un fum iese alene ca o depresie
îmi croieşte un gând
caut cuvântul împlinit
duhul se uită la mine
aşteaptă să zic ce-ar trebui să spună
un căutător de întâmplări fericite

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La invitaţia mamei lui Mihai, Lucian nu mai putea să se împotrivească. Porni alături de noul său coleg. Doamna Ristea remarcă de îndată că fiul ei era altfel îmbrăcat decât cum fusese când plecase de acasă şi că ambii băieţi aveau cam acelaşi fel de haine albastre, deci, un gând logic o străfulgeră rapid, dar deocamdată nu vru să-i dea crezare. Intră în casă. Băiatul cel chipeş, educat, se aplecă să se descalţe, fără a-i fi cerut nimeni să procedeze astfel.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimia sufletelor

E-o luptă-n care sufletul se zbate,
surprins de forţa ce i se opune,
de gândul care nu i se supune,
şi-i spune, cu tărie: "Nu se poate!"

El n-are logică - el e iubire -
şi nu-nţelege cum de e posibil,
când totul este clar şi e vizibil,
să nu te bucuri de o regăsire

c-un altul, care e menit să-ţi fie
aproape şi acum şi-n nemurire,
gândindu-te că nicio amintire
nu întăreşte simpla alchimie,
enigmă pentru-ntreaga omenire,
pe care el -şi numai el- o ştie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaşte Prezenţa şi rămâi ca Absenţă, asta e tot. Nu verifica logica vorbelor mele, ci verifică/recunoaşte destinaţia la care ele te invită. Dacă încerci să mă prinzi cu logica gândului şi să mă zideşti în capcana înţelegerii limitate a "eu"-lui, nu o să mă poţi găsi niciodată. Adevărul Ultim este incognoscibil, este indescriptibil. Mintea e doar indicatorul, conştiinţa sau "Eu-Sunt" este recunoaşterea, destinaţia. Recunoaşte Prezenţa/"Eu-Sunt" şi rămâi ca Absenţă, asta e tot.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul caloian

Nu ştiu unde mi-e umbrela cuvintelor,
astăzi plouă descătuşat
cerul germinează pământul
fără nici o logică bălţile-s curate.

Starea asta nu m-a murdărit pe tălpi.

Plouă tandru învoit şi calin
gândul liber din creştet până în pori
sub streaşina ropotelor recunoscute
dezmiardă ineluctabile ofrande.

La orizont se întrevăd tot orizonturi.

Franjuri de rouă în cununi de lumină
îşi julesc genunchii de tâmplele mele,
în ape limpezi sufletul caloian
uită restrictivele flori de mucava.

Ploaia e stepena liniştii mele.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi clară şi fără amintiri

Peisaj fără soldaţi,
Fără gândurile oamenilor morţi,
Aşa cum erau ei acum cincizeci de ani,
Tineri – respirând în aerul plin de viaţă,
Tineri – păşind prin ziua însorită,
Aplecându-se,-n uniformele lor bleu, să atingă ceva,
Astăzi mintea nu mai este parte a vremii.

Astăzi aerul este limpezit de orice.
Are cunoştinţe doar despre nimic
Şi curge peste noi fără niciun rost,
Ca şi cum nimeni dintre noi n-a fost vreodată pe aici
Şi nu se află nici acum: în acest spectacol superficial,
În această invizibilă activitate, în această logică.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul iubirii

Ochii se propuneau cu bucurie revederii nesperate.
Într-o lipsă totală de logică a iluziei de ideal,
privirile se hrăneau cu gesturi irepetabile de tandreţe.
Ca o declaraţie de dragoste,
nestăvilinde nădăjduiri scrijelite pe lacrimi
prefaţau integrala iubirii
cu biruinţa dureroasă a iertării.
Pe portativul raiului,
privighetoarea inimii
reitera partitura suprapunerii perfecte.
Cu instigare tainică la sublim,
gânduri adânci polenizau macii dorinţelor
aşteptând învelişul luminii
ca o pasăre în cuibul inimii
din cel mai frumos anotimp.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt musafirul zilei

Sunt musafirul zilei de azi
Sub învelişul unei logici întoarse
Am mentalitatea unei prăzi
Dar nimeni nu mă miroase.
Am fost chiar invitat la masă
La limita dintre viaţă şi moarte
De nişte clipe arţăgoase
Dar mi-am văzut de drum mai departe
Într-un timp ce se înghesuie-n gamele
Pentru a mai fi turnat încă odată
Gânduri oferite sub formă de acadele
Într-o societate atât de abrutizată
Unde tot ce există, de fapt nu există
Un ochi dezvelit de zorii dimineţii
Aşteptând primul fir de lumină suprarealistă
Reflectat în pleoapa greoaie a nopţii.

poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicina cerului

Năvalnic mă cuprinde-un cârd de gâşte
Şi toate poartă-n pene dimineţi,
Iar fiecare-ncearcă să mă muşte
De gânduri, ce se urcă pe pereţi.

O logică precară-mi dă târcoale;
Mă las în voia mea. Nebănuit,
Un pescăruş de vată, foarte moale,
Se-ncumetă spre soare-n răsărit.

Cuvintele se-nfig în scoici şi pietre,
Iar pietrele lucesc sub tălpi de nor,
În valurile negre, parcă bete,
Se pierd doi irişi calzi, care mă dor.

A mai trecut o zi de mântuială,
Dezvăluindu-mi chipul auster,
Ce-mi vindecă lăuntrul de o boală
Şi-mi vindecă şi drumul către cer.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezultatul final

Nu există riscuri până la nivelul fatalului
niciun prag nu poate fi trecut liber,
orice cădere în subsol
ameninţă trecerea printre idealuri.

Axiomele sar din una în alta
se susţin reciproc,
încearcă să se definească prin enunţuri
care fixează punctul geometric
în cercul format de unghiurile potrivnice
la intersecţia cu sfera noastră de interes
a formatului imaginar.

Din vârful fiecărui unghi ascuţit
coboară verticala certitidinii
în centrul fiecărui cuvânt pe care vi-l spun
şi nicio literă
nu sună mai frumos ca o liră.

Nimeni nu se teme de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (31 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţii strofice

Păcat că inspiraţia nu-i ca un act fiziologic,
Un automatism de vag, un neurovegetativ.
E parcă o scrobire a gândului, de peste logic...
Un vis cu ochi deschişi, imaginându-se, în scris, motiv.

E-o mulă de turnat real în alte forme,
Scoţând din tern neobservat, obişnuit, un metaforic...
Un epitet să încânte litera dintre rigide norme
În şir de lacrimi, de extaz, de tragic euforic.

Atât de simplu ar pare vers, dar e şi trudă
Ce curge în pastă, tuş, cerneală, în coloraţii...
Făcând şi vechiul, cunoscut, să pară o crudă,
Un iz de proaspăt, de frumos, de inspiraţii.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunsă în acel sector, îl zări pe colegul ei, Lucian, "amestecat" printre instalaţiile moderne ale navei, calculând ceva, după cum i se păru ei. Observându-l, decise să rămână câtva timp ascunsă, să înţeleagă cu ce se ocupa el acolo, să audă ce spunea, de abia după aceea să-şi dezvăluie prezenţa. Deci, zis şi făcut! Rămase în spate, ferindu-se de privirea lui ageră; nu dorea ca el să descopere că-l urmărea. Însă lui nici prin gând nu-i trecea că ea ar putea fi acolo şi n-ar fi putut-o observa, fiind mult prea implicat în calculele lui. Se observa pe chipul lui plăcut că era obosit, trăsăturile îi trădau neodihna; în plus, părea a fi nervos. Era adâncit în ceea ce în ceea ce făcea, dar nu se concentra în totalitate doar acolo; gândurile lui păreau a fi vraişte, în altă parte, după cum observă ea şi nu se înşela deloc (logic, el se gândea, ca de obicei, la ea). În scurt timp, Lia înţelese că el se "răfuia" cu un computer, dar nu pricepea de ce, deci, decise să rămână în continuare ascunsă, să afle motivul "răfuielii".

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...tot mai aproape-i funia de par

... tot mai aproape-i funia de par
şi tot mai scurţi la naiba telomerii
şi mai adânci sintagmele tăcerii
într-un alzheimer larg şi glaciar

s-a furişat aşa nici nu ştiu când
această bătrâneţe ireală
cu rătăciri de logică formală
de la mişcare înapoi la gând

şi tot mai des mă caut în trecut
şi tot mai trist reliefez prezentul
pe care uit total să pun accentul
deşi o viaţă i-am plătit tribut

în lume se zvoneşte tot mai des
că s-a descoperit o clasa de enzime
şi că degrabă nu mai moare nimeni
din miliardul ăla, de exces

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (12 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah şi mat pe-un repurtat

Iar mi-am uitat coroana-n
regat de nesupuşi
mi-e trena răsfirată
pe-un gând amnistiat
voi sta cu demnitate
la masa lui Brâncuşi
ironizând misterul
vădit pe-un "şah şi mat".

Muşcând uşor din buze
când regele ieşea
corespondând prin viciu
c-o logică defunctă
strategic structurat
bravând reguli sadea
pierdeai partida-n fugă
secundă cu secundă.

Schimbam pioni şi ture
c-un "pat" ţineai remiza

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă şi ideal

N-am recunoscut nimic din ce mi s-a spus,
am trăit prea multe întâmplări regizate,
întotdeauna regizorii nu erau de meserie
şi s-a observat de la distanţă falsul.

De fiecare dată se împăunează cu victorii
care cad imediat în derizoriu
cum cel ce ţinteşte un orizont necunoscut
şi împuşcă din greşală un prieten.

Nu cunosc mobilul mişcării probabile,
nu am sentimentul vinovăţiei strigat,
doresc să cred în ceea ce se poate crede cinstit
şi nu în himere găsite vinovate.

Nu cred în golul care umple gândirea
mai degrabă cred în plinul care naşte deducţia
şi sedimentează logic realitatea
care nu se lasă adormită sau furată.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simţeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am puşca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o şi am dus-o la tâmplă. Şi-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... şi dacă mă înşel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu ştie asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Şi-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemişcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea şi să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la uşă şi... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la uşă, nu ştiam ce să spun, eram jenat şi confuz şi în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Şi mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat şi să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai ştiam ce e cu mine, totul părea atât de violent şi ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simţeam capul greu, trebuia să mă aşez jos, aşa că m-am dus la un cinematograf. Nu ştiam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de linişte ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă raţională. M-am dus sus, la balcon, şi m-am aşezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Şi cum mă uitam la actori, prins în acţiune, mă întrebam cum să te gândeşti să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aştia din film, sunt atât de amuzanţi... ce importanţă mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Şi ce dacă Dumnezeu nu există şi trăim o singură dată şi asta e tot? Şi totuşi, de ce să nu vrei să trăieşti? Doar nu e toată viaţa asta un obstacol. Şi mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viaţa căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată şi să mă bucur de atâta cât e. Şi poate, cine ştie, mai e ceva şi după. Şansele sunt mici, dar... e tot ce ştim.

replică din filmul artistic Hannah şi surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica singurătăţii

mi-e cam frig în camera ta
obscură
plină cu rafturi de tăceri
ar fi mai bine dacă mi-ai sta alături
lângă veioză
şi te-ai uita înăuntrul meu
să-mi spui ce-am mai citit
despre incertitudini
să-mi spui şi mie cine sunt
de ce-mi sunt mie însumi
necunoscut

şi chiar dacă nu-mi spui nimic
măcar înveleşte-mă pe picioare
cu absenţa gândurilor tale
şi inventează
un străin de sine
care stă cu coatele tocite
de evidenţă
pe pervazul lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!