gânduri şi muguri

Îndemn pentru prunci

În gând să-mi pui o floare la mormânt,
Feciorul meu, chiar dacă eşti departe,
Căci mama de te vede lăcrimând,
Te mângâie de dincolo de moarte...

De bate vântu-n mine uneori,
Dacă mi-e frig şi inima-i pustie,
Cu visul tău înmuguresc în zori
Şi-am să renasc un puf de păpădie.

Mi-e gândul frânt în vreascuri de tăceri
Şi ard vulcani... Al lacrimii ocean,
Mă cheamă iar la margine de seri...
Tu ai plecat! De-acum nu te mai am!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel translucid

cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri
ploaia de gânduri pure naşte un curcubeu
vrea să se coloreze soarta celor singuri
dragostea să-şi afle cum am aflat-o eu.

muguri de speranţe au răsărit în crânguri
simt că mă îmbrăţişează bunul Dumnezeu
cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri
idei de lumină străbat cugetul meu.

amintiri înfocate ard ca nişte ruguri
urc pe Golgota din ce în ce mai greu
cu crucea în spate mă feresc de neguri
să nu cad în capcana unui fariseu.

cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri
ploaia de gânduri pure naşte un curcubeu.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec spre lumină

umbrele nopţii gonesc peste câmpuri
în patru anotimpuri
la capăt de mare, o casă...
o casă desenată pe un mugure de lume...
la margine de cer,
printre stele obosite
o apă, un gând şi o plută
în zare cântă cocorii
e timpul să plec spre lumină
păşind către El.

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Printre cei ce vin sau pleacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribeagul

lângă trup de jad
ardea ninsoarea gândului primar
alergam spre tine
pe muguri de brad

migrau tăceri către ieri
mă despart de tine
ultimul pribeag
ce-a bătut odată în prag

trece noaptea iară
către tainic drum
ridurile lumii
mă înfăşoară acum

călător prin viaţă
a tristă întrebare
căutam iubirea
pe drumul apus

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patimă înmugurită

fără iubire nu aş fi fost om
în braţele ei am dobândit putere
înmugurită înflorită ca un pom
am captat lumină din mistere.

muguri de gânduri răsar în mine
rog vântul să nu îi doboare
ce dacă-i toamna zilele sunt senine
simt pe tâmple mângâieri de soare.

fără iubire nu ştiu să trăiesc
emoţiile mele străbat lumea întreagă
versuri în lumină şi ţie-ţi dăruiesc
de tristeţea neagră zilnic se dezleagă.

mă ning serenităţi din cerul amical
cu înălţări febrile pe extaz epocal.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând

nu pot citi mai înţelept decât
în limba mea
faimoşii cuvântului au numit-o
patrie
comoară
duminică
seif în care ţin valorile
cărţi ofrande sufletului

nu pot scrie decât dintr-un
dor
sonor mugur înflorit
pe o creangă de cais

scrie mână
dreaptă
cu folos
minţii şi inimii

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În evantai de fluturi

De vântul primăverii va răscoli în pripă,
Petale de-azalee şi păpădii de gând,
Iar soarele picta-va cu-a razelor risipă,
Surâs de nostalgie cu psalmi de dor, vibrând,

De greieri jucăuşi îţi vor doini în glastre
Şi cu parfum de cer vor ninge peste gene,
Sau stele de smarald din galaxii albastre,
Vor scrie insolite poeme cosânzene,

De îngerii iubirii în straie de ninsoare,
Cernute cu petale din alb de liliac,
Vor ţese-n suflet vise cu-azur mărgăritare
Sau sălcii-nlăcrimate vor aţipi pe lac,

De-or tresării cocorii în rugăciuni suspine,
Redesenând nirvana din zbor de-nchipuire,
Şi-n rătăciri străine, respiri fără de mine,
În ochi îţi voi aprinde din Carul Mic safire!

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

umblu prin lume cu metafore în buzunar
le sădesc cu palma pe la răscruci
să crească falnic platan şi arţar
dar la final să nu ajungă cruci.

romantică în roz melancolică în verde
strivesc sub picioare gândul infernal
să jung la steaua mea să mă dezmierde
să-mi trec toată experienţa în jurnal.

cu ramuri de gânduri extrag seva din cer
şi mă energizez de jos în sus
am fost mereu în viaţă un aventurier
călăuză şi povaţă mi-a fost bunul Iisus.

muguri de speranţe cresc în sufletul meu
simfonii de primăvară mă încarcă mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă înconoară toamna

Miraculoasă înserare
clipa privită între zi şi noapte
luna tăcută răsare,
deschizând poarta încuiată a zării
tu nu eşti aici...
distanţa şi timpul îl trăim despărţiţi
când liniştea coboară-n taină
mă regăsesc în amintiri,
sub muguri de stele
se aşează în gând
insomnii fremătând
petale de crizanteme
îngenuncheate
spre cer înalţ rugăciuni
la marginea luminii
mă înconjoară toamna
cu frunze de jar şi lacrimile ploii,
într-un descântec de ape
revărsându-se-n mare.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenada

dormeau apusuri
galbene portocalii
pe cerul plin de stele gri,
un vuiet slab cu mugurii de vânt
îmi aduceau o noapte, neagră pe pământ
un felinar lucea precum un sfânt
la poarta casei tale
şi câinii îmi lătrau în gând,
precum o simfonie de demult.
ieşi iară tu, frumoasă fată
să îmi deschizi această poartă,
căci frigul ce îl simt în oase
s-a întrupat precum o oaste
între pereţii albi, lăptoşi,
de mucegai şi pete roşi.

poezie de Lucian Preda (6 februarie 2014)
Adăugat de Lucian Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini de muselină

Se scutură în noapte lumini de muselină...
Şi cu blândeţe,-n noapte, petale-n gânduri cad.
E linişte şi pace... pe cer e lună plină...
Pustii alei aleargă sub ochii mei de jad.

Mi-e fiinţa-mbălsămată cu muguri de lumină...
Nu ştiu, e-n mine noapte ori în afara mea?!
Mi-e lacrimă pământul, ori cerul lăcrimează.
Materia, ori duhul e-n vocea ce mă vrea?!

Poate că-i doar tăcerea plângând la uşi ânchise...
La geamuri ferecate, pe lespezi de granit,
Căci mi-am lăsat să plâncă pe veci atâtea vise,
Într-un comlot arhaic, cu gând de suicid.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul primăverii

Izbucneşte primăvara prin toţi porii-ntregii firi –
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele – despre ce vreţi să vă cânt? –
Raiul printre noi coboară – când e verde pe Pământ.

Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi –
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaş talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.

Muguri, vesel, liliacul, să-şi deschidă-i pregătit -
Şi când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezeşte-n mine – şi-n oricine - dulce dor
Şi-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.

În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-şi veghează servii - rege generos, galant.
Veşnic gureşele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vatra focului...

În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.

Inima îmi pune şoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.

Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arşiţa voinţei iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.

Pe cuvânt îţi spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajişti, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,

În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând cald...

Într-o floare mică, albă, cu botina în zăpadă,
Stă ascunsă primăvara, cu arcuşul într-o salbă,
Mă cutremură suspinul frunzelor înfrigurate
Şi în pieptul meu de ceară, inima mea bate, bate..

O vioară se aude chiar de-acolo din adâncuri,
Glasul ei, topind zăpada, se împrăştie în muguri
Şi în jurul meu, minune, cât văd cu privirea toată,
Înfloreşte tot pământul, chiar cu mine, deodată!

Ce privelişte suavă şi ce tainic simţământ,
Îţi laşi gândul să se scurgă, să se prindă în cuvânt,
Iar când soarele răsare răsfăţându-ne pe-afară,
Dintr-un ghiocel ţâşneşte un gând cald de primăvară!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viaţa urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenuşa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieţii stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândeţea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăşi a învins.

Un flutur se hrăneşte din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Ion Horea

Mă chemi, Doamne, şi nu întrebi
dacă mi-am sărutat visul,
dacă am făcut ordine în sertarele
cu hârtii jumătate scrise;
mai aveam câteva gânduri
răsucite după întrebări
şi muguri ce-au uitat să pocnească,
vreo doi paşi care mergeau invers
cu aripa adâncită sub talpă;
îi voiam dimineţi, dar...
ai ales să fiu fericit
cu stâncile pornite
din inima mea

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de trecut, în ziua de astăzi

seninul de sus curge-n ochii mei
primăvara-mi şopteşte-ncet, am venit
păşesc agale printre petece de ploaie
şi cânt cu paşii mei rătăciţi, un mozaic
cu sufletul pe un asfalt, rece, încremenit

sus, plâng norii printre copaci cu crengi
de gânduri, prin muguri rătăciţi
şi florile-şi scutură-n vânt nebun petale
de ieri gândurile le-am făcut inele, pentru
trei de mâine şi astăzi, visările le-am adunat
de la fereastra trecutului tău şi-al meu, în mine
apoi le-am dat păsărilor care zboară-n, înălţimi
de suferinţă, să le poarte în depărtări, de tine

am rămas cu o rană-n soare, care mă doare
pun lacrimi în ţărână, pansând tristeţi
întorcerea lor îmi va fi balsam în gânduri
să sădesc în pământul vieţii şi-n arături de timp
iubiri în primăveri care renasc şi nu în veri

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiriduş

De la fereastra luminată cum galbenul de ou lucios,
Plecat din buzele în freamăt de frăgeziri de roşii maci,
Se înalţă cald fuior de vis în ruga gândului sfios
Cu timp uşor, de zbor... copila, doar ochi-i desfrunzind copaci.

Ar vrea, cu mâinile întinse din vârf de muguri, să atingă
Şi ea din bolta toată stele, să-şi simtă astrul fără nume
Acum, când încă n-o cunoaşte, dar ştie că de-ar fi să stingă,
Copila-i va fi o scânteie, o zi, sau noapte... lăsând lume.

Nu ştie că-i aşa firavă, numai speranţe, de va fi
O rază să-şi îndrume licăr în umbra astrului pribeag
Şi ar vrea în palmele-i să-l ţină, în răsăriri de zi cu zi...
Să şi-l culeagă din sclipiri pe-o aţă în colier, şirag.

Întreabă licărul, copila, cine o aşteaptă în prag femeie
Şi cum va fi păşitul roşu de drag, din sânge de fecioară,
Iar dacă dor este etern, sau spulberări veşnicu' încheie
Şi, lacrimile-s de extaz, ori stoarcere... de-ar fi să doară?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poet e fiecare-n gând,
Cu versuri clasice sau albe,
Gândite liber, la un rând,
Cu asonanţe prinse-n salbe.

Poet e fiecare ins
Ce desenează-n gând, grădină,
Când iarna-i grea şi plaiul nins
De milostenia divină.

Poet e fiece copil
Ce călăreşte-o nuieluşă
Şi, fără de figuri de stil,
Culege basme din cenuşă.

Poet e doar acel ce vrea
Să pună-n glas privighetori
Şi muguri calzi pe-o rămurea
Ce s-a trezit mai tristă-n zori.

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim!

Ascuns în gândul nopţii şi-n privire,
Ca pe un psalm te recitesc oftând,
Ne plouă cu orgolii pe iubire
Şi astăzi ne vorbim mai mult tăcând.

Iar între noi, nescris, firu'-ntâmplării,
Abandonat în piept respiră greu,
Acoperiţi cu mugurii visării...
Tu în fotoliul tău, eu într-al meu!

Ne trece viaţa-n "dolce far niente"
Şi cu penelu'-nchipuirii ridicăm,
Singurătăţii noastre, monumente,
Noi nu ştim să iubim, doar declarăm!

Cuvinte scorojite şi confuze
Încremenesc în lemnul unui scrin,
Când tu eşti ploaia ce îmi stă pe buze
Alerg să mă ascund sub fulgarin!

poezie de Mihaela Alina din Vol. de versuri "O fi târziu?" (2022)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!