gânduri şi obstacole

Simt cum vine toamna

Nu mă căuta în altă parte,
o să mă găseşti dincolo de gânduri
acolo unde inima se pierde-n iubiri neîmplinite
şi nu mi-e teamă de drumuri,
am crescut împreună cu ele.

Zilele mele trec după bunul plac al vieţii,
rămân mirate de mersul soarelui
cu razele binevoitoare şi calde.

Voi continua să ascult greierii şi păsările
şi-mi voi arde trecutul pe marginile timpului,
apoi voi desţeleni prezentul de piedici
şi voi călători până la capăt.

Simt cum vine toamna ruginită şi palidă de ploi,
îmi pare rău că ne aşteptă şi nu ne grăbim,
mi se pare că te bucuri
şi-mi oferi câte un surâs atât de nostalgic
fără cuvinte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scăldătoarea cu miresme

În scăldătoarea cu miresme
ursitoarele mi-au pus bani şi flori,
m-au lăsat să respir aburul apei calde,
viitorul să capete-n trup, un nume
la fel cu cel de la botez.

Am crescut cu fiecare clipă fără să respect niciun canon,
am devenit o fiinţă cu judecată liberă
lăsată-n drum cu Dumnezeul propriu,
l-am străbătut alături de oameni prefăcuţi,
plini de nepăsare.
Nici eu nu m-am bucurat de ei
mai mult m-am ascuns sub piele
de unde am ieşit târziu
îmbărbătat de voinţă
cu gânduri de mărire.

Din parcursul trecut
îmi extrag izvorul fântânii din suflet,
trec peste fiecare obstacol

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simţeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am puşca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o şi am dus-o la tâmplă. Şi-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... şi dacă mă înşel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu ştie asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Şi-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemişcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea şi să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la uşă şi... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la uşă, nu ştiam ce să spun, eram jenat şi confuz şi în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Şi mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat şi să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai ştiam ce e cu mine, totul părea atât de violent şi ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simţeam capul greu, trebuia să mă aşez jos, aşa că m-am dus la un cinematograf. Nu ştiam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de linişte ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă raţională. M-am dus sus, la balcon, şi m-am aşezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Şi cum mă uitam la actori, prins în acţiune, mă întrebam cum să te gândeşti să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aştia din film, sunt atât de amuzanţi... ce importanţă mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Şi ce dacă Dumnezeu nu există şi trăim o singură dată şi asta e tot? Şi totuşi, de ce să nu vrei să trăieşti? Doar nu e toată viaţa asta un obstacol. Şi mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viaţa căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată şi să mă bucur de atâta cât e. Şi poate, cine ştie, mai e ceva şi după. Şansele sunt mici, dar... e tot ce ştim.

replică din filmul artistic Hannah şi surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul din grădina copilăriei

Gălăgie de gânduri
şi o linişte nesecată
de profunzimea cursului vieţii.
Din toate izvoarele,
lăcrimează o tăcere
cu ecou infinit.
În solitudinea
confiscată de durată,
lungit ca o umbră în amurg,
cu ochi hipnotici,
veghez la căpătâiul nopţilor
cu bătăile inimii.
Trezesc amintiri
pe care nu le pot adormi.
La locul ei,
neclintită,
steaua Mamei.
Nu există nor
să-i oprească strălucirea tăcerii;
şi nici obstacol

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La graniţa începuturilor

există o linie de sosire
a răsăritului dintre gândurile tale.

doresc să-ţi fiu rază.

să smulg din coasta orizontului
roşu aprins aşezat pe buze
atunci când rosteşti cuvinte
dezvelite într-o înţelepciune aparte.

zâmbetul scârţâie în colţul gurii
intrigat de această cursă
aparent fără obstacole,
trasată în curbe,
ca pentru noi,
inocenţi,
la graniţa începuturilor
cu dinţi de lapte
gravată ostentativ pe zidul dinspre
armonia care ne poate face fericiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica Mars: Până acum ne-am lovit de tot felul de obstacole, dar am vorbit ieri cu amicul meu, Earl, de la depozitul de maşini confiscate.
Troy: Ce-mi place mai mult? Că tu ai un amic pe care îl cheamă Earl sau că lucrează la un depozit de maşini confiscate?
Veronica Mars: Cred că ambele. Încă nu a fost găsită motocicleta ta. Însă îţi poate găsi o fostă dubiţă hippie la un preţ foarte bun.
Troy: Am să-l rog pe tata să se ocupe de asta când se întoarce. Poate asta îi va lua gândul de la a-şi încărca arma.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară prin suflete

E seara în sufletul meu,
Bucăţi de suflet stau să plece spre viaţă.
Privesc dar, nu văd nimic!
Gândul meu e înaintea sufletului şi-l opreşte să trăiască.

În pustiul din noi, mă amestec şi eu şi las inima să viseze!
Un fior cunoscut îmi străpunge simţirea,
Petale de gânduri se amestecă cu bucăţi de suflet şi...
Alungă îndoiala acoperind pereţii goi ai inimii cu întelepciune.

Nu mai există obstacole,
Nu mai există lacrimă,
Viaţa absoarbe plânsul din mine şi prin ceaţă,
Ajung la ţărm fără să mai fie nevoie să naufragiez!

Răsare luna, se aprind stelele,
E seară pe cerul sufletului meu,
Se aprinde torţa din mine şi simt cum,
Flacăra arde iar eu... aştern iubire în calea ta!

poezie de Liliana Andrei
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dihorii atei

Le-au secătuit, vai, fântânile firii
Şi şi-au pierdut frânele timpului,
Nu-i mai salvează nici zeii Olimpului
Şi, pe-nserate, mor toţi trandafirii...

Nicio piedică în calea rostogolirii –
Aşa îşi macină, sonor, substanţa vieţii,
Iar fărădelegile lor – esenţă a ceţii –
Le-azvârle azurul în zborul muririi.

Lipsa lor de umanitate-i eternă,
Au rămas singuri, fără Dumnezeu,
Şi-au pierdut lăuntrul - rămaşi fără Eu,
Li-i lumea străină şi pururea ternă.

Studiind geografia gândului lor,
Fulgerat vei rămâne, sfărmat în frânturi,
Fiece verb spus de ei, printre fluierături,
Se va stinge centrifugal într-un nor!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt singur spectator

Sunt singur spectator pe primul rând,
Privindu-mi viaţa ca pe-un simplu rol,
Cu ochi stăini, cu suflet trist şi gol
Şi-mi pare că se duce ca un gând.

Nici nu am terminat ce-aveam de spus.
Joc în acelaşi monoton decor.
De osteneală oasele mă dor,
Iar la final, aplauzele nu-s.

N-am pauză, dar glasuri din foaier,
Îmi judecă prestaţia glumind.
L-ascult vexat, noi critici încropind,
Pe-un terchea-berchea fără caracter.

Eu ştiu că rolul mi-este greu şi trist.
El, nonşalant, mă ia în zeflemea,
Ne-nţelegând că asta-i viaţa mea-
Şi spectator şi singurul artist.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor şi doare

Neştiutoare sunt, nu ştiu ce e iubirea
Atâta dor ascund, şi să te am aş vrea,
Să îţi sărut buzele, şi să te alint
Cât dor ascund în mine, şi cât te vreau de mult.

Şi te chem în şoaptă, îţi mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec să o ascult,
Mă cheamă de-auzi ale mele şoapte
Am să-ţi hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.

Cât dor ascund în mine, şi cât îţi vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poţi tu ce este fericirea
Să ştiu dacă din cer un înger a coborât

Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Şi ce este iubire la soartă aşteptăm,
Cuvintele sunt puţine, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi

Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi,
Pe când prin beznă rătăceşti şi cazi.
Din sânu-i stele curg torenţial,
Până în zori, vestind transcendental,
Că-n noua zi în care te trezeşti
Cu gândul nerostit c-ai să răzbeşti,
Strunindu-ţi caii prin virginii munţi,
Trecând cu teamă şubredele punţi,
Doar cerul îţi arată cum s-apuci
Pe drumul bun, nepresărat cu cruci.
Cât chipul stele-şi oglindesc în lac,
Sorţii încerci şi azi să-i vii de hac.
Luna, pe-acelaşi drum neabătut,
Ţi-a pus pe creştet un timid sărut.
Stele, ce printre lacrimi le-ai zărit,
Prin întuneric te-au călăuzit.
Lapte de nori şi pulbere de cer,
Schiţează-n noapte ultimul reper.
Neţinând cont de piedici, ori de frici,
Ţi-e frig, ţi-e greu, alegi să te ridici!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu mă laşi fără vise

Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumuseţea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existenţă palpabilă.

Tu nu mă laşi fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.

Rabd cu dăruire şi voinţă neclintită timpul de pază
lângă focul care-mi arde inima
cu flăcările iubirii albastre.

Prin lume circulă tot felul de zvonuri
şi chiar ameninţări apropiate,
este o luptă surdă între competitori mari
care nu ne face să uităm de teamă
dar plecăm din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.

Sunt atât de constant în vederi,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânditorul

Îmi caut veşnic alte definiţii
Aşa cum n-au fost spuse înainte,
Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiţii
Şi plictisit sunt, doar să fiu... cuminte.

Tot metaforic vreau şi-n epitete,
Mă străduiesc ca-ntr-o pictură să pun nuanţă,
Căci sunt sătul de-atât de multe etichete
Şi de prostia etalată-n soi de importanţă!...

Tot reflectez la timpul cum era-n înainte;
Cum oare se-nghega dorinţa, gândul,
Când încă nu erau nici gestul, nici cuvinte?...
Cum se iubea şi cum cerea, mânca... flămândul?

Sau e un moft, când lumea-i foarte simplă
Aşa cum şi natura pare sau o fi? Nu ştiu
Şi nu-i nevoie-n van de zvâcnete de tâmplă
Când totu-i mai uşor, fără obstacol ca-n deşert... pustiu!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa perimată

dimineaţă perimată intră între pereţii calzi,
forme de incertitudine atârnă de tălpi,
din rochie ies ifose ce nu încap în şifonier,
realitatea se arată dincolo de prag colorată de toamnă.
resimt reculul ceasului pornit pe neoprire,
limanul promis pare un crater cu o străbatere prin mâl.
ascult harfele crengilor într-o margine de geometrie curbată
de pe care culeg poeme cu scânteieri de irişi verzi.
uneltele vremii clădesc o cale despicând dezordinea luminii
fără piedica stelelor circumspecte, aflate-n paradisul păcatului.
târziul zilei topeşte zăbovirea gândului
pe imaginea plămădită cu visuri ieşite din anchiloza prafului
aşezat cuminte peste tot.
mereu o fluturare zvârle inima în secunda solemnă
când tu apari intrând în febra ochiului meu rotund.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă...

Chiar dacă îţi apune "soarele " bucuriei,
să ştii că există " luna " înţelepciuni.
Chiar dacă două mâini te lovesc,
ai şi tu tot două cu care să te aperi.
Chiar dacă îţi pierzi o speranţă,
sădeşte alta în locul ei,
nu se ştie când se va adăuga
buchetului de împliniri şi te vei bucura mult.
Chiar dacă alţii te îndrumă spre drumuri greşite
care să te ducă la răscruci de rătăcire,
tu mergi mână în mână cu încrederea în tine
şi cu înţelepciunea având mult curaj.
Chiar dacă tu ţi-ai greşit drumul,
să nu crezi asta,
trebuie să înţelegi lecţia lui de viaţă.
Chiar dacă pierzi,
să ştii că pierzi mai mult
dacă te opreşti la această pierdere tot regretând,
nu ai timp să pierzi şi timpul continuă,
ca să câştigi altă rundă.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Bogdana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Ce este viaţa? Un fir lung
Cu noduri dese, scămoşat,
Ţesut din doruri ce ajung
Pe drumul greu, în lung şi lat.

Viata e darul pe pământ,
Cât inima ne bate-n piept,
Divinu-a dat-o-n legământ,
Urmează-i drumul, cât e drept!

Viaţa-i pământ şi cer întins,
Scăldat în râu cuprins de soare,
Dar, mai apare cu cer nins,
Cu nori, furtuni, val de răcoare.

Viaţa îţi dă, dar, îţi şi ia,
Şi, piedici dese-ţi poate pune,
N-o poţi, nicicum, înapoia,
Domnul, de viaţa-ţi, va dispune.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistem radar natural

"Dar înţelepciunea unde se găseşte?
Unde este locuinţa priceperii?"
Iov 28:12

Să îţi fac acum pe plac?
Tu te tragi din liliac
Mamiferă care zboară
Cu minciuţa ei uşoară
Mamifere ca să zboare
Care sunt acestea oare?
Două sunt atâta tot
A doua omu-l socot
Leonardo cu planul său
Vedeţi nu făcut-a rău
Mamifera liliac
Peşteri, scorburi, are plac
Insecte le prinde-n zbor
Asta e mâncarea lor
Are ochi parcă nu are
Ştiţi a ei orientare?

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea V

Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii...
Tinere, ce plin de visuri urmăreşti vre o femeie,
Pe când luna, scut de aur, străluceşte prin alee
Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeţi de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară —
O să-ţi spuie de panglice, de volane şi de mode,
Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode...
Când cochetă de-al tău umăr ţi se razimă copila,
Dac-ai inimă şi minte, te gândeşte la Dalila.

E frumoasă, se-nţelege... Ca copiii are haz,
Şi când râde face încă şi gropiţe în obraz
Şi gropiţe face-n unghiul ucigaşei sale guri
Şi la degetele mânii şi la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dar...
Traian: Să mergem; aşa am zis! Sus! Curaj, Luci! Nu dispera! În final, va fi bine. N-am să te abandonez. Nu ştiu cum, dar nu voi permite să păţeşti nimic! Anularea misiunii, destituirea ta din funcţie, eliminarea din echipaj? Cei ce au asemenea gânduri, îşi pot lua adio de la ele! Hai! Curaj, domnule comandant! Nu da înapoi la prima piedică ivită în cale! Luptă! Demonstrează că eşti tare, capabil! Că meriţi, că ţi se cuvine ceea ce ai primit!
Lucian: Am să încerc, domnule!
Traian: Luci, ce-i cu tine? Nu-mi place să te văd aşa. Adună-te, te rog! rostea blând directorul. Curaj, băiete! Fruntea sus, comandante! Se va rezolva cu bine totul, vei vedea! Vei reuşi! Hai, să mergem! Ţi-am spus, te duc eu acasă.
Lucian: Dar, dom' director, sunteţi obosit şi foarte ocupat, protesta tâ-nărul, abia şoptit. În plus, e târziu...
Traian: Ce oboseală?! Luci, ţi-am mai spus de nu ştiu câte ori: Pentru mine, tu eşti mult mai important decât orice altă ocupaţie! Haide...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprinşi de lumea efemeră

Total desprinşi de lumea efemeră
Cu-avânt călătorim spre-o altă emisferă
Dăm la o parte piedici plantate pe cărare
De slujitori ce vin din densa-ntunecare.

Călăuziţi de Raza cea sfântă a-nvierii
Ştim că ajungem în Ţara Primăverii
Alături de drumeţii ce poartă-n suflet dorul
Să mai asculte-odată ce spune Ziditorul.

Talazurile-s mari şi vin ca să distrugă
Un gând înmiresmat şi-ndemnul pentru rugă
Dar melodia dragă printre dureri compusă
Calmează frământarea peste fiinţă pusă.

În zilele toride văpăile sunt stinse
De ploile curate din Paradis desprinse
Durerea survenită în luptele acerbe
E transferată-n spaţiul minunilor superbe,

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!