Citate despre gânduri și puls, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și puls, dar cu o relevanță mică.
Ratină de gând
ramură-nflorită-n gând
eu tot tac și tac și ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-și rod divin
vântul volnic și vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
mă ridică mă coboară
pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoțesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund
persuade-n tâmple albe
ninși mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeșteptat de îngeri
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez... de zi
... s-a sleit de vlagă până și ceasul, într-o lume bulimică ce-așteaptă să mănânce timpul rămas
spre întoarcerea la sursa de gene și-n vârful speranței stă aprinsă în cerc lustra imensă,
orbitoare, într-un halou ce-a absorbit orice umbră de pe solul radiind
de-un abur inexistent, doar o distorsionare de imagine vălurită...
și e mult, mult agale și arar; până și păsări inert stau pe gânduri picotind pe-un picior neretras
iar pe băncile strâmbe din squar se discută cu sieși sau neant, cu tiparul, o presă
ce demult nu mai spune ceva, cât de cât important, doar citind
orișicum... și-i doar spuma de bere ce mai sparge din liniștea-n tot neoprită
sau irisul ce lipește pe jambe arămii, filiforme ce unduiesc înfierbântate priviri...
și simțuri tresar la ritm cunoscut precum pulsul...
... Inima ce-mi stătuse, o simt, iarăși bate, a iubiri!...
Mă trezesc toropit, o zi caldă-n amiez, gând... din toropit mi-e smulsul.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vreau
Când vreau să tacă zgomotele
Îmi scot amplificatorul de sunete
Și mă asigur că nu mai pot auzi
Nici lacrima, nici durerea sfredelind sufletul.
Canalul auditiv este ca un hublou
Ce se deschide spre nicăieri,
Căci acolo este uitarea de lumea din jur.
Ciocanul, scărița și nicovala,
Timpanul și nervul auditiv
Sunt singurele jucării pe care le recompun
Cu puterea gândului.
Și atunci pot auz în mine
Dincolo de disperare și voci...
Atunci îmi pot auzi sufletul
Și bătăile inimii
Singura certitudine că exist.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decantare
Între vremea când spărgeam în luceferi privirea stelară
și timpul scufundării în starea de a fi,
m-au încercuit răspunsurile legănate de lună,
nevoia de a fi iubită, de a iubi.
Traversând solstiții, pe brațe cu gândurile
care atârnă cât singurătatea tranșării zilei de bezmetica beznă,
timpul, pe scara morilor, cu diferite nuanțe, sună.
Îmi simt pulsul tronând la încheietură,
ca țărmul atins de mare.
Sufletul își deschide aripile gata de alipirile
ce răstoarnă în cântece privirile scânteietoare.(6.05.2022-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (6 mai 2021)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ieri și mâine
O trântire importantă a ușii
accelerează sufocarea și rănește tăcerea,
grăbește pulsul înfățișând o arenă cu lupte romane.
Ferestrele se întunecă alungate înăuntru,
cuvintele devin vii și simt gustul sângelui.
Pe harta închipuită
un zbor urcă la o înălțime de orizont inconștient,
la originea firului de praf alergat prin cosmos.
E o alungare de pe pământ
cu o zi evaporată din calendar
pe care nu o mai poți duce la ochi.
Rămân aromele și gustul care intră în celule
printre gândurile date la o parte.
Între ieri și mâine se mai șterge o zi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntorc la liniște
Vreau să devin bătaia inimii mele
Și țipătul sufletului să nu-l mai aud
Să-mi duc singurătatea în vacanța mare
Și visele de-acum să mi le urc în pod.
Boabe de minute sau o mulțime de ani
Momente suspendate în orele toate
Te privesc între fărămituri de timp sideral
Mă întorc spre gândurile mele uitate.
Mă-ntorc la liniștea silabelor nescrise
M-adun în jurul meu lipită de lumină
Cuvinte sap în râul care mă inundă
Descopăr curcubeul din mine ce înclină
Mă-ntorc la liniștea dintâi și sper în tine
Lăsând doar timpu'-n urma lui, ce nu-i de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia picăturilor noastre
Ai intrat abrupt în poveste, simți taina
și pulsul ei care te dezarmează,
legi visele tale la inima mea,
le țeși prin ea și-i binecuvântezi pacea.
O piatră arunci în liniștea apei, sunetul ei
te poate conduce undeva sau altundeva,
departe și prea aproape, niciodată aici sau acolo,
pretutindeni și nicăieri. Un ambitus de nepătruns!
Fugi și rămâi, un cerc tonic al cvintelor,
mergi și străbați amplitudinile lumilor,
mereu așezat între ele, în permanentă mișcare,
te-arunci printre astre,
- o fugă cu totul tulburătoare -
adierile cerului plutesc între noi, pierduți în
dezmierdări de cuvinte,
pășim amețiți de furtuna dorințelor.
Secera lui Ceres ți-a tăiat
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Născut pentru cer...
Născut pentru cer dar trădat ignoranței,
Cu firea încriptată în zarea speranței
Și ochii predați benevol discrepanței
Urzite-n războiul dintre bine și rău;
Cu visul pe Stâncă și capul în hău,
Prin beznă-și sădește tot meritul său,
Sedus de-orizontul incert și neclar
Ce-așteaptă un imbold la nivel celular;
Un "susur" ardent emis din Calvar,
Dreptar în rărunchi, să-i răsune mai clar
Când urechea se-astupă cu noaptea ce vine
În duhul mâhnit și umbrit de suspine,
Când inima bate mai tare, în pulsul amar,
Un ritm pentru rău și-un ritm pentru bine...
Când torțele minții în mâini de cleștar
Se aprind să-și reverse amarul în sine,
Când sufletu-apucă al vieții pahar
Ce înalță stindardul chemării divine
Plecându-și genunchii și ochii-n Dreptar
Să-și capete odihna primită prin Har,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om viu
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viață.
Mă cutremură diferența dintre mine
și firul ierbii,
dintre mine și lei,
dintre mine și insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine și numere,
bunăoară între mine și 2, între mine și 3.
Am și-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ianuarie
freamăt...
spațiul, tot, devine
leagănul pământului,
gânduri zăvorâte de nori,
puls zbătut,
puls roditor în ramuri.
alunec din zarea privirii,
din orizont cusut cu fire de sânge,
în pânza cerului
natură și eu,
trup și inimă,
muguri și ochi,
flori crescute ca palme
nuntă de zări cu floare
clipă frântă de secundă,
soartă lovită de tâmpla vremii
ușor zefir purtat pe clape de pian.
colb de soare,
ramuri golașe,
zi uitată
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Particulă
Sunt pulsul zilnic; de pârâu ce pleacă din izvor
Prin capilare fine, cu-nceput în picuri de celule
Dintr-un imens întreg, divers, compus din molecule...
Aflat pe un traseu codificat, cursiv-lănțuitor.
Gânduri mi-adun din filamente-n vârf de ac
-Răspunzător pe unde trec, nedeversând de maluri-
Sunt un torent nestăvilit, printre pulsații-n valuri;
Caverne de alveole și circumvoluții, am vieții leac.
Talaz mi-e diafragma, pompez sânge peste țărmuri,
Pășesc, tentacule, le-ntind la cer, să cer, s-ajung sfârșit
-Am Hubble lupe-n terminale dintr-un hard nemărginit-
Sunt Universul din mojarul infinit, un mix de cărnuri.
Sunt nano diferența d-existentul de-o secundă
-Știut mi-adun sudori, din tomuri pluviale, în oceane-
Sunt gândul exploziv ce se prăvale piroclastic din vulcane;
Infimul eu, încerc să scap de la dezastru, bula albastră, o muribundă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taci
absorb cuvintelor trupurile
printre ninsori
pecetea rostirilor adâncește tăcerea.
un pas, doi,
spre ieșirea din cercul umbrelor.
calc adânc în gropile rămase,
după o trecere densă a ta prin mine.
explodez la fiecare atingere de sensuri.
artificii de gândire mă-nconjură tandru.
plesnește speranța în strălucirea-i fadă.
aud somnul minții răscolind rațiunea.
crește pulsul în gheața furiilor nestinse.
lava așteptărilor topește statuile
din marmura unor cuvinte fără ecou.
sunt sătulă de nimic.
îmi ascund foamea de cuvinte
printre penelurile frânte.
mai nasc o noapte și-o zi, sunete.
taci. vorbesc cu mine.
tu nu ești.
poezie de Anne Marie Bejliu (19 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te înghesui
Te înghesui în fiecare seară
prin colțuri diferite de minte,
mi-am zis că dacă te rătăcesc dispari
ca și cum nu ai fi fost vreodată.
O avertizare mi-a scrijelit inima
ridicându-i pulsul,
bucățele de gând îndrăgostit le-am risipit atunci
în sensuri diferite,
unele cioburi s-au înfipt aproape de prag.
A doua oară și a treia oară am schimbat
fața de pernă inundată de urme verzi
ce-mi micșora somnul
mișcând respirația aerului și urmărind fuga orelor
fără odihnă.
Zbaterea de cuvinte
se întindea de la ușă pân' la pat.
Au rămas litere disponibile
care încă pot scrie cuvinte trimise-n albastru
făcându-și sălaș pe drumul din zare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești doar făptură
tu ești un astru ce visu-mi stăpânești
iar eu o amazoană în nopțile pustii
tu ești același înger ce-mi spui că mă dorești
dar nu te-aud, nici nu te văd când vii.
tu ești misterul din rugăciuni ascunse
ce-am scris pe colț de lună cu argint
tu-mi ești sărutul ce-l simt mereu pe buze
și teama mi-o alungi când rătăcesc în gând.
tu ești făptura ce-am încropit din nouri
și chipul unui zeu ai îmbrăcat
îmi lași mereu veșmântul presărat cu doruri
să-l port când tot înaltul îl străbat.
te-ascunzi în șoapta ce tâmpla îmi sărută
și-ți simt zvâcnirea mâinii peste sân
îmi las bătaia inimii în tine țintuita
și prizonieră în iubire îți rămân.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esti doar făptura
tu ești un astru ce visu-mi stăpânești
iar eu o amazoană în nopțile pustii
tu ești același înger ce-mi spui că mă dorești
dar nu te-aud, nici nu te văd când vii.
tu ești misterul din rugăciuni ascunse
ce-am scris pe colț de lună cu argint
tu-mi ești sărutul ce-l simt mereu pe buze
și teama mi-o alungi când rătăcesc în gând.
tu ești făptura ce-am încropit din nouri
și chipul unui zeu ai îmbrăcat
îmi lași mereu veșmântul presărat cu doruri
să-l port când tot înaltul îl străbat.
te-ascunzi în șoapta ce tâmpla îmi sărută
și-ți simt zvâcnirea mâinii peste sân
îmi las bătaia inimii în tine țintuita
și prizonieră în iubire îți rămân.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu gândi, oprește un moment al minții puls
Nu gândi, oprește un moment al minții puls;
Liberă de gânduri, încearcă să te convingi
Că-i gata munca, iar drumul zilei e parcurs,
Că frumusețea, de-ai bani, pui mana și-o atingi.
Dacă-n lumina lunii prin frunze de salcâm
Îți strigă privighetoarea numele duios
Și clar, să nu crezi că sunteți aceluiași tărâm
Sortiți și-ți va ciuguli din palmă-n curte, jos.
Frumusețea, dincolo de cântec și de flirt,
E liberă tu n-o vei putea păstra vreodată,
Nici să-i acoperi ochii, și nici sub flori de mirt
S-o faci să te iubească; plătită, alintată,
Nu-ți aparține; ea, chiar dac-o tratezi ca pe-o turturică,
Nici nu va ști de dragoste n-a auzit, la o adică.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din grădina copilăriei
Gălăgie de gânduri
și o liniște nesecată
de profunzimea cursului vieții.
Din toate izvoarele,
lăcrimează o tăcere
cu ecou infinit.
În solitudinea
confiscată de durată,
lungit ca o umbră în amurg,
cu ochi hipnotici,
veghez la căpătâiul nopților
cu bătăile inimii.
Trezesc amintiri
pe care nu le pot adormi.
La locul ei,
neclintită,
steaua Mamei.
Nu există nor
să-i oprească strălucirea tăcerii;
și nici obstacol
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai nevoie de timp și de tine
În strălucirea primelor raze de lumină,
mergi pe marginea abisului
în calatoria hipnotică întinsă la infinit.
Nu există nicio cale, calea o parcurgi pas cu pas.
Aproape imperceptibilă, prin fiecare mișcare,
viața respiră într-un puls continuu,
însoțită de sunete îndepărtate.
Asaltat de flacără, de dorințe confuze, de iubire,
răspunzi la provocări,
asculți până la incandescență glasul imuabil
al tăcerii prăvălite în curgeri vulcanice,
sămânța fecundă străbate sideful
claviaturii de culori estompate.
Prin tonuri grave, uneori opace,
departe de imagini, refugiu și sanctuar,
strânsoarea speranței sălbatice străpunge cuvintele,
dincolo de sârma ghimpată, pentru a deveni
pură uitare, orbire sau iluminare.
Halucinant cer din care cad
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scot pălăria în fața iubirii
Sar pietrele rostuite în cale,
Scot pălăria în fața iubirii,
Sânii toamnei torn vin în pocale,
Sărutul crud e pacea amintirii.
Am fost ostatic florilor din vis,
Răsar rubine în lacrimă de rouă,
Grădinile de vânturi s-au desprins
Și s-au ascuns în cerul care plouă.
Aroma amintirii mută pașii-n cer,
Fluxul timpului ne macină-n măsele,
Pe rana sângerândă pudră de piper
S-adaugă la sarea stelelor rebele.
Unde este pulsului miezului din noi?
Răspund pietrele ieșite în asfalt,
Scot pălăria fluturilor moi
Pe crucea fulgerului nostru desenat.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomni(i) fără i
Visez. Am agonia depărtărilor.
Răstălmăcesc prezentul,
Îl cocoloșesc și-l arunc
Cât mai aproape de nimicul
Ce mă leagă de tine.
Un gând suprapus
Îmi spune să nu mai privesc
Spre nimic din ce pulsează.
Vreau să-mi simt sângele vibrând.
Nu mai pot așa,
Am să-l încălzesc la soarele
De primăvară chicotind.
Când privești în jur și chemi
Ceva modulat, mult prea des
Până la deformarea totală,
Nu uita: întotdeauna
Poți arunca ce este inutil.
Am o realitate.
Specială, doar pentru mine,
Într-o mișcare continuă,
[...] Citește tot
poezie de Doina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și puls, adresa este: