Citate despre gânduri și reverie, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și reverie, dar cu o relevanță mică.
Departe, departe...
mă cheamă tăcerea clipelor ce mor
de drag, de dor
pe triste versuri plânge o melodie
doar o melodie
adie pe corzi rupte
cheamă depărtările
ce lungi, pustii, sunt zările
privesc înainte pășind peste ape
mi-e sufletul oglindă în valuri înspumate
pe o stâncă golașă, pitică
o rândunică plăpândă și mică
clipește din aripi
să zboare pe mare, în dulce visare
ce reverie
barca alunecă pe ape
în cale, în zare
sirenele cântă, mă cheamă
ce suavă chemare
vâslesc între ape
cu mâna cufundată în gânduri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie echinocțială
Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-n apus dispare după deal,
iar umbrele, venite de afară,
pictează sub fereastră măști de carnaval!
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se mai zbat,
nici nu mai știu de ce au fost plecate,
ce-aveau în spațiul sideral de căutat...
Dar mă cuprinde, parcă, dintr-odată,
un dor nebun, fără să știu precis ce-aș vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinerețea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
mă-ndrept spre sobă-ndată, focul să-l aprind,
dar tinerețea-n gânduri adunată
din haosul uitării-mi cere s-o desprind!
Cu amintiri rămase peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statică reverie
Nu mai am niciun gând, nu știu ce-aș face, spune,
Golit de țel, de tot, mă irosesc în lene,
Nici inima-mi nu-mi bate, în artere... numai vene
Îmi recoltează simțuri, ce și ele ar apune.
Sunt parcă un inert, cuprins de-un scurs de vlagă,
Epuizat de-a face, rămas doar așteptare
Să se petreacă orice... oricum orice încercare
E-un gând, mereu rămas doar vrutul ce se roagă.
Aștept ca bila neagră -rămasă nemișcată,
Ce stă pe plușul verde să nu se încheie joc,
Sub abajur aprins, pâclit de fum- noroc,
Să cearnă etern, să fiu... și eu așa, odată...
La masa cea de taină, taina mea... a mea roată.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De loc... resurse
Nu locurile-s sfinte, îs precum file
Dintr-un album, golit de poze, chipuri,
Ce c-un tapet de timp îi lipești zile,
De-un calendar căzut, ca tolele din nituri.
Alergi spre revederi de reverii trecute
Și răsar zâmbete pe siturile fundal,
Twistând nostalgic simțuri dispărute
Într-o țărână, colb... pasajul imoral.
Zvâcnește tâmpla cu înfirări albite
De dorul de culori, ce nu mai sunt imagini
Mișcânde, susurări șoptind ispite...
Ce tot s-au ros, până la praf de pagini.
E ca o pacoste gând plastilinic,
Ce-l torc, ca un copil, mânjindu-mi palme
Ce-ar vrea să apuce iar fior idilic...
Rămas doar picur, peste pic, de-a valma, valme, valme...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie autumnală
Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-nroșit dispare după deal,
iar umbrele venite de afară
așază sub fereastră măști de carnaval!
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se mai zbat,
nici nu mai știu de ce au fost plecate,
ce-aveau în spațiul sideral de căutat.
Și mă cuprinde, parcă, dintr-odată,
un dor nebun..., fără să știu ce-aș vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinerețea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
mă-ndrept spre sobă focul să-l aprind,
dar tinerețea-n gânduri adunată
din haosul uitării-mi cere s-o desprind.
Cu amintiri venite peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
[...] Citește tot
poezie din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rost
În reverii am ancorat arpegii
Și am sorbit a stelelor beții,
Picând venin în cupa-n care regii
Își rostuiau visate veșnicii.
Etern, în vis, eu mi-am plecat genunchiul
Umil precum o zi din calendar
În fața vremii-n care doar cuvântul
Mă aștepta ca piatră de hotar.
Tăcută și divinului sortită,
Arcuș ascuns în gândul străveziu,
Îmi căutam, de nicaieri venită,
Vioara insolitului târziu.
Vioara prinsă-n umbre de lumină,
Când transcendentul revărsat în mine
Mă întrunea-n vibrația divină
Și îmi găsea o nouă rostuire.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă...
Mai lasă-mă puțin să privesc focul,
Să văd prin șemineu, scânteile cum sar,
Pe-un jilț să îmi găsesc, în fine, locul,
S-ascult la horn cum suflă vântu-n jar.
Mai toarnă-mi ceai în ceașca argintie,
Și-n ea să-mi pui un cub de zahăr brun,
Vreau să privesc prin astă reverie,
Cum sar scântei din lemnul de gorun.
Deschide o carte și citește-n gând,
Și lasă-mă să hoinăresc printre amintiri,
Tihnit, vreau să privesc focul dansând,
Fierbinți tangouri cu albastre pâlpâiri.
Ia-ți cartea și te ghemuiește lângă mine,
Citește-n gând și lasă-mă în astă noapte,
Să privesc focul și să-mi amintesc de tine,
Ascultând viscolul și ale flăcărilor șoapte.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito...
Iubito... lasă-mi clipele să doarmă
Prinse-n iubirea mea din toamnă
Nu le trezi din depărtări
Lasă-le să ardă-n vis sub sărutări...
Iubito... lasă-mi zâmbetul pe buze
Să uit căutările confuze
Nu mă trezi din reveria mea
Lasă-mă să cred că ești o stea...
Iubito... lasă-mi parfumul tău cel crud
Să îl respir când crunt asud
Simțindu-te în nopți tot lângă mine
Fantasmă-n gând cerând iubire...
Iubito... lasă-mă să fiu al tău
Nu vreau să fiu în viața ta ecou
Hai vino, trezește-mă cu drag
În brațe să te trec al casei prag...
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omologul tău
Mimând veacurile la rând
Voi căuta omolog pe înțeles
Departe pe creasta infinitului
Schimbarea de sens din mers
La răscruce de contemplații
Ar impune vocația zămislirii
Lacrima intimității va naște
Un stol de clipe reversibile
În transparența nemărginirii
Deșteptând lumina sângerândă
Mașinăria timpului prolific
Reapare în aură libertină
Pare că-i o adiere onirică
Printre aspirații platonice
Trecere fugitivă în revistă
Convocând parada miturilor
În ritmuri răscolite de uimire
Visul poate fi omologul tău
Reveria ar fi omologul nostru
Idealuri implementate la capete
[...] Citește tot
poezie de David Boia (17 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răvaș de toamnă
S-a-mbrăcat în frac pădurea cu frunziș de chihlimbar,
Fluturi rătăciți prin ramuri o gătesc cu papioane,
Iar pe creste munții poartă un joben de porumbar,
Licurici ghiduși fardează grânele cu lampioane.
Greieri tandri ne răsfață cu refrene desuete,
Nucii aplecați de umeri încărcați de rod bogat
Ne alintă-n reverențe jertfind frunzele cochete,
Așternând covor de vise peste câmpul brun roșcat.
Rândunele ne descântă cu penaj de acuarelă
Desenând pe tâmple gânduri cu trifoi de patru foi,
În aromă de gutuie sub a timpului umbrelă
Te sărut cu toată vara strânsă-n vise de-amândoi.
În a sufletului vatră nicio umbră nu adie,
Autografe-ți las sub gene cu absint de păpădii,
Ți-am trimis postașii toamnei cu răvaș de bucurie,
Bem din cupe ceai de stele în calești de reverii!
poezie de Ines Vanda Popa (13 septembrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverii de toamnă
Mor toți copacii,
Câinii umblă triști,
Boschetarii părăsesc parcurile,
Gândurile mele se ascund
Prin cotloanele creierului,
precum cârtițele,
ce va scoate la iveală primăvara?
Ne așteaptă o iarnă
Tulburător de albă,
De disperare, un mort
Va întinde o mână,
Eu știu să strâng
Mâna unui mort.
Am o mare înțelegere.
Numai cu dragostea
Nu-l pot salva din adâncuri.
Pe reverul hainei se așază toamna,
Ciudată îmbinare de omidă cu o scamă,
Xilofon tăcut,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de legendă
Aduceți mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.
Atunci voi înțelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a ști precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.
Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
Și-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de așteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de legendă
Aduceți mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.
Atunci voi înțelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a ști precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.
Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
Și-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de așteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie înainte de Crăciun
Privesc oglinda nemiloasă și văd un chip îmbătrânit
De timpul prea ușor plecat, de anii care l-au albit,
Ce-ar vrea în urmă să privească printre baloane de săpun,
Cu nostalgie să trăiască emoții de apus Crăciun,
Când era un odor cuminte iar gerul tricota povești,
Cleștar de gânduri împletite ce spionau pe la ferești,
Când pur omăt, în straturi groase, peste pământ se așternea,
Când răsunau străvechi colinde în valsul fulgilor de nea...
,,-Oare pe unde rătăcesc vacanțele siberiene
Care înveseleau copiii când înotau printre troiene,
Unde-s castelele de bulgări care tronau până la cer,
Unde e omul de zăpadă, al iernii veșnic grănicer?''
Se-ntreabă chipul din oglindă care s-a-ntors o clipă-n timp
Și-a revăzut o altă iarnă dintr-un feeric anotimp...
De ar mai fi copil o clipă, i-ar spune Moșului:,, Măcar,
Dacă n-aduci acum zăpada, mută Crăciunu-n Făurar!''
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce pot să-ți spun
Ce pot să-ți spun?
adie pădurea cu mirosul tău
în păr se joacă fluturi albi și bleu
iar pe călcâie ai urme de rouă
rămase de pe țărmuri mângâiate-n ape verzi
uitate în palma unui zeu
De undeva se aude mierla
cu dimineața zâmbind pe trupu-mi somnoros
ca ramura îți apleci brațul
și mă învelești cu privirea ta
cum frunza de tei își caută culcuș umbros
Din al tău sărut se naște ziua
când mă culegi ca să reînviu
căci tu mă știi
că încă eu
mă joc cu vise la margine de curcubeu
Ce pot să-ți spun?
[...] Citește tot
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Mă regăsesc pe-aceeași bancă
La iazul nostŽ de nuferi plin
Din stațiunea seculară
Și-ți ating iar obrazul fin,
Revăd în ochii tăi iubirea
Nestăvilită-n luna mai
Și te sărut cu pasiune
Simțind în piept un colț din rai.
Tremurător, îți mângâi sânii
Fierbinți și grei, cuprins de dor...
Ah cât de mult vreau înc-o dată
Cu tine-o noapte de amor!
Izvorul susură nostalgic
Perpetuu gonind la vale,
Recunoscând îndrăgostiții
Ce poposesc pe-a lui cărare.
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reveria
De zgomot departe, în vesela vale,
A cării verdeață ades am călcat,
În liniștea nopței, privirile tale
Se-nalț, se ațintă pe cer luminat.
De unde oar' vine a ta reverie?
Ce visuri plăcute în preajmă-ți se joc?
Admiri tu natura, a ei armonie?
Citești viitorul în literi de foc?
Sau cauți departe o stea favorită,
Ce crezi că asupră-ți privește zâmbind?
Dar nu, e instinctul d-o viață dorită,
Ce n-o află omul aicea trăind.
Căci sufletul nostru, ca raza de soare,
Ce-și are-nceputul mai sus de pământ,
Deși luminează a sa închisoare,
Își află în ceruri izvorul cel sfânt.
[...] Citește tot
poezie de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satire si fabule" de Grigore Alexandrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Strigăt către Eminescu
Din teiul eminescian am frânt un ram...
Ce sfânt balsam! Firească reverie!
Pământul tot... și eu, eram un psalm
Și era lumea imn de fericire.
O lebădă pe lacul de argint
Plutea - un vis - deplină încântare!
Și cerul pentru îngeri s-a deschis...
Concert... și eminesciana mea chemare.
Ca niște zâne sălcii își plecau
Chipul de îngerească strălucire...
Adolescente,-n visuri le chemau
Să-mpărtășască tainele divine.
Nuferi, pe cer, în fulg de păpădii,
Își risipeau eterna puritate,
Iar Eminescu ne putea privi
Din lumea sa de dincolo de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ore târzii
Nu mi-am pierdut melancolia
Mereu îmi amintesc de tine,
Și-mi vine-n minte reveria
Clipelor trăite și sublime.
În ritmul unor melodii
Îmi port gândurile departe,
Acum în orele târzii
Te însoțesc în noapte.
La ora asta nu cred că te-ai culcat
Chiar dacă dormi, în vis mă vezi,
Cum te mângâi foarte delicat
Și foarte tandru, poți să crezi.
Nici nu știu care melodie
Inima mi-a rupt sau m-a mișcat,
Dar știu că numai ție
Din suflet ți-am cântat.
poezie de Mihai Leonte (aprilie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A timpului glossă
Trecem peste timp și timpul ca o pasăre de ceară,
Peste cerul de rugină, liniștit și trist coboară.
Au înmugurit cocorii la o margine de lume...
Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune.
Sângerie, mătăsoasă și sfielnică chemare
Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri și neliniști...
Trec tractoarele să are, ca albinele, pe miriști.
Trecem peste timp și timpul, ca o pasăre de ceară,
Grânele înmiresmează... Seva-n noi, de mirt, coboară.
Riduri negre strâng sub streașini de tăceri, lumina lunii...
În beteală argintie trec călări pajii furtunii.
Totu-i teamă și tăcere, negura în noi se-ascunde
Și în noapte (ori îmi pare?!), tunetul prelung se-aude.
Cad dantelele de valuri - dansuri ca un plâns de prunc...
Paparude de lumină rod bogat din cer aduc.
Peste cerul de lumină liniștit și trist coboară,
Ca un cânt, o voce lină, din corabia de ceară.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și reverie, adresa este: