gări şi inimă

Să dau tribut iubirii

Vreau să beau nectarul şi amarul,
Să mă- mbăt în universul necuprins,
Şi din lumina unui spaţiu de neînvins,
Să dau tribut iubirii,
Să iau din pocalul sfinţit cuvântul nedosptit,
Să aştept ca zorii zilei,
Să reverse frumuseţi de negrăit.
Ce-ai vrea să ceri iubitule, când nopţile s-au risipit?
Copacul vieţii care a înfrunzit,
În seva unor anotimpuri ce au revărsat,
Energii necreate prin puterea inimii.
Să alimentezi prin clipe, clipe fără de sfârşit,
Să urci iar trepte după trepte,
Şi dacă ai obosit,
Să iei o pauză, apoi să ne-ntâlnim,
Într-o gară pe un peron părăsit aşteptând ultimul tren,
Unde călătoria niciodată nu se va sfârşi.
O, dragul meu, vreau peticul nostru de cer!
Ce ieri în dar mi l-ai dăruit,
E nepătat căci sufletul e infinit.

poezie de Claudia Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maratonul Marelui Olimp

După treizeci şi trei ani şi ceva timp
Am ieşit din Maratonul Marelui Olimp,
Tu învingătoare cu gura la urechi,
Eu învins de lipsa unei noi perechi.

Megafonul stării creşte în neştire,
În mine sapă-adânc o vastă amintire,
Inima iubirii a devenit povară,
Îşi trage răsuflarea-n necunoscută gară.

După o viaţă frumoasă de vis,
Maratonul Olimpului s-a-nchis,
Tu mergi cu flacăra aprinsă mai departe,
Eu închid vecia într-o nouă carte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă cumpănă

nu am cerut nimic
şi nu mi-ai dat nimic
ai plecat cu tot ce visasem
că voi cuprinde în braţe
măcar de acum înainte
nu sunt niciodată aici
m-ai lăsat prin toate aeroporturile
şi gările şi hotelurile
şi... nimic
sunt trecută pe o listă de aşteptare
îmi arunc inima întâi
palmele tale nu o pot cuprinde

nu ţi-am cerut nimic
pentru că nu puteai să-mi dai nimic
eşti la fel ca mine
gol
tăcut şi împăcat cu viaţa

speram să găseşti o zi liberă în care să-mi spui

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pic mai înţelept

Sunt iritat, îmi arde-o stea în piept,
e steaua de mare veninoasă
aş vrea să fiu c-un pic mai înţelept,
să n-o aduc la mine acasă.

Ca orbul mă tot masez întruna,
aud ritmic, inima se zbate,
ca un înger zboară din cetate
arsura până atinge luna.

E pace şi trece o fanfară,
e una militară-n cadenţă
parcă simt în mine o absenţă.

îmi scoate mândră pieptu-n afară,
un tren rapid fluieră în gară,
mă trezesc alt om din somnolenţă.

sonet de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima-i lăsată să iubească

Te-ascunzi ca raza după nori
Lacrimile în noapte -ţi ascunzi
Numeri clipele până în zori
În deznădejde te afunzi

Treci cu gândul prin tine
Cu ochii căzuţi la pământ
Te ascunzi de tine străine
Ai putea să-mi spui un cuvânt

Când inima îsi cere dreptate
Iubind ea vrea să se jertfească
N-o-ncuia ca într-o cetate
Te duc te-aduc tren pe linii ferate

Nu este tren ca să sosească
Când gara -i rece şi pustie
Inima-i lăsată să iubească
Tic tacul când iubeşte ea îl ştie

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor durut

(te pierzi în năluciri)

Precum o ciocârlie din ora dimineţii
Dă geana de lumină pentru culoarea vieţii
În focul rugăciunii te ţine de-nceput
Când Clipa Infintă cânta de dor durut

am zis: mai jos de tine
vei regăsi un loc
în care zămislirea-i
o moară cu noroc
acolo unde răul
se încurca-n iubire
se puse sămădăul
la grea nelegiuire

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul vindecă. Tăcerea cuprinde lacom glasul dorului agăţat într-un colţ de suflet. Călătorii obosiţi, rătăciţi prin inimi străine îşi golesc buzunarele de vise. Vuietul trenurilor vechi se aude in depărtare, într-un ecou prelung al trecutului, găzduind suflete care fug din calea iubirii. Ar vrea să revină, însă dragostea e oglinda acelui curaj nebun, o faţadă amplă a Universului. Gările rămân goale, prăfuite şi adesea poartă urma vorbelor nerostite. Astfel, într-o alegere bizară unele inimi ies din poveste pentru totdeauna.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In lumea mea mica

în lumea mea mică
sunt numai un fir de nisip ce ridică
castele mărunte sub gânduri viclene
o vreme-am crezut că braţele tale au pene
posibil însă să fi încurcat iarăşi gările
ori trenurile... sau poate toate mările
cu scoicile lor mici şi rapace
cu melcii ieşind indecent din găoace
poate că am încurcat un răstimp şi irisul tău mov cu un flutur
ori cu o pasăre albă... de toate mă scutur
ţi-aş fi strâns ghem cuvintele toate
ţi-aş fi alintat o noapte întreagă tăcerile poate
păcatele şi visele triste
din umeri mi-ar fi crescut spre tine batiste
ca nouri sub stele
s-ar fi ascuns în tine tăcerile mele
ai fi crezut că sunt o mare îngustă
în dar ţi-aş fi lăsat un crin şi-o lăcustă
şi poate-o furnică
ascunsă cu grijă în mâna mea mică

[...] Citeşte tot

poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate în ruină

S-a deschis prăpastie adâncă,
Între vise ce ne-ngemănară,
Stau oprelişti, stâncă lângă stâncă,
Şuieră un tren plecat din gară...

Două umbre triste, rătăcite,
Pe-un peron pustiu ca o cetate,
Azi, cu turnurile năruite,
Sub asalt de arătări ciudate...

Şi pe zid, îngemănaţi cu tunul,
Încă mai trudesc oşteni apatici,
Or să piară, unul, câte unul,
Sub asaltul hoardei de sălbatici...

Pravilile ne-au ucis iubirea,
Ne sunt gândurile, azi, rebele,
Încă ne mai bântuie-amintirea,
Dar, ni-s drumurile paralele...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gavarit Mascva

La noi e frig şi ger în toată ţara
Vă mulţumim tovarăşe Ilici
N-aţi mai venit cu tancul şi ocara
Voi aţi trimis Siberia aici...

N-aţi mai făcut hambarele-răcoare
La voi sunt cheltuieli mai mici
Răsună-n gări cântări la difuzoare
Vă mulţumim tovarăşi bolşevici...

Purtăm mantalele de altădată
Ne încălzim la marii licurici
Tragem în piept cu inima curată
Un aer rece, tăietor şi brici...

Mî gavarim acum pe englezeşte
Nu cum făceau românii (stră)bunici
E frig la noi acum, Doamne fereşte
Ca să uitaţi Siberia pe-aici!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec a trecut prin zidul de piatră

Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur aşteptând toamna
Ca şi cum ar aştepta un vis de ceaţă,
O alta viaţă sau ce-şi dorea. Să nu întârzii -- îţi spune.

Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să ştii,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?

Mereu lumină şi umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua şi ea barca ce-şi caută ţarmul.

Iată vezi copacii ce te-au îmbrăţisat odată cu el,
singuri şi galbeni, nocturni şi sfioşi cum ţi-era zâmbetul,
Vei înţelege mai târziu, poate mult mai târziu...

Închide ochii, deschide palma să-ţi înfloresc nuferii,
La poale-ţi sunt şi vântul şi izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej de pace şi splendoare

Sunete armonioase ce-mi copleşesc inima,
Misterul cuibărit în culorile unei picturi,
O lacrimă ce-şi strigă bucuria sau patima,
Clipe zdrenţuite ce lasă grăbite minuturi.

Chemarea speranţei, valul ce se rostogoleşte,
Pulberea de stele ce fardează cerul de vară,
Picături mărunte de ploaie, căzând mocăneşte,
Sărutări pasionale pierdute într-o gară...

Ascult încântată aceste voci, zbor peste toate,
În mine le-ajung ca pe o smoală strălucitoare
Ce mă-nvăluie scoţându-mă din captivitate,
Ducându-mă într-un vârtej de pace şi splendoare.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţeam că-s plină de păcat
când bangul inimii bătea...
cu fiecare clipă dragostea ardea
spre infinitul ce părea deja jucat.

Memoria îmi joacă feste iară,
nu ştiu dacă iubeam doar ce aveam
cu siguranţă însă, nu jucam
la poker aşteptări de gară...

Şi Doamne, ce stingher iubeam să mor
în tine şi în noi, tăcerea doare acum
sunt amintiri acoperite de magie, scrum
papirusul iubirii este, fără de fior.

Şi-s plină de atâtea urme de iubire
de vânatai şi cearcăne la suflet,
nu-i fericire de-o găseşti la outlet:
- Eşti viu dacă iubeşti, eşti nemurire.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel

Mi-e dor de tine din apus în zori,;
Dar tu, probabil, mă confunzi c-o gară,
Ştii bine, nu trăim de două ori,
Sunt tristă-aproape-n fiecare seară!

Tu revizuieşte-ţi dorul fluctuant,
Dacă iubirea-atârnă-n fir de aţă,
Inima mea nu-ţi dă viză de flotant,
Aşteptarea nu e un mod de viaţă!

Noi suntem jumătăţile pierdute,
Ne căutăm avid, necontenit,
Între patimi avute şi nevrute,
Ne pierdem, ne găsim, la infinit!

Opreşte-te, acceptă ce-i firesc,
Doar tu poţi curma zbuciumul coleric;
Acceptă: mă iubeşti şi te iubesc,
Vino, fă-mi viaţa carusel feeric!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă-i primăvara asta!

O primăvară tristă, fără nume,
Ce nu era trecută-n podul palmei,
Ne viscoleşte amintiri postume
Aceleaşi înfloriri, pe fondul dramei.

Capcane pentru inimă şi faptă
Încorsetând răzleţul gând la tâmplă
Neliniştea păşind din treaptă-n treaptă,
Aşteaptă ca să vadă ce se-ntâmplă.

Şi stând cuminţi, dar fără nicio şansă,
Lăsăm să plece înc-un tren din gară
Şi-un înger trist se-aşază la o masă
Scriind ceva, cu litere de ceară.

Vai, cerşetori orbiţi de neputinţă
La margine de timp şi de speranţe,
Chirciţi în noi, răbdăm din conştiinţă
Tot invocând Supremele Instanţe!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opusul iubirii

Opossum, opusul iubirii nu este ura,
Indiferenţa – genială cură,
Cât mai lucidă, acidă, ucide
Inima oricărui prinţ, Baiazide.
Visul cu trenul pierdut între gări,
Jupoaie-te de întrebări,
Ce călător urcă, dispare?
Opusul iubirii nu-i disperare.
Noapte de noapte dispar călătorii,
Auzi şi tu vocea? Plânsetul morii.
Dar Purgatoriul îl ştii? Auzit-ai?
Mila-i mai rea decât mita şi mita-i.
Nu au putere cei ce se laudă.
La eşafod cine aplaudă?
Câtă orbire, atâta nemilă,
Tu răsfoieşte filă de filă,
Ia dicţionarul khazar, mai învaţă
Ce se mai poate-n această viaţă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

America

să ne plimbăm prin new orleans
cu bluesul în sânge
cu melancolia în oase
cu pietre de granat în suflete
cu ace de fier înfipte în inimi
cu chitara lui b b în mână
ca o spadă de cruciat
deschizându-ne calea către amurg
suntem liberi să plângem
când bem din ginul cu gust de frică
suntem liberi să ne ungem pe feţe
cu maioneza din burgeri
şi să credem că nu vom mai avea
nici riduri nici amintiri
suntem liberi să ne imaginăm că am fost
şi să visăm că vom fi
cumpăraţi-mi un bilet pentru trenul
care nu duce nicăieri
şi lăsaţi-mă să-l aştept în gară
pe valiza mea de carton

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumuri purtaţi

ciudate alianţe digitale
între cer şi pământ...
la întâlnirea marilor fluvii,
fluturii
scotocesc adâncurile-
prin gări,
ogarii adulmecă
speranţele.

fulguiri
cu nerostite cuvinte,
cenuşa
curajoaselor expediţii,
dusă de vânt-
în eşuate corăbii,
punem la încolţit
indiferenţa.

ninsori crude,
ninsori ale absenţei

[...] Citeşte tot

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte-te

Opreşte-te în palma mea
Să te iubesc printre poeme
Când noapte-ai rece-n tâmpla ta
Tu cheamă-mă printre catrene.

Opreşte-te în ochii mei
Ca lacrima să ofilească
Când noaptea-i rece-n ochii tăi
Gândul meu să te iubească.

Opreşte-te pe pielea mea
Să-mi mângâi tinereţea
Când noaptea-i rece-n palma ta
Te voi iubi de mână cu blândeţea.

Opreşte-te în gara mea
Ca trenul vieţii să îl prind la timp
Când noaptea-i rece-n viaţa ta
Cu viaţa mea să pot s-o schimb.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peroane

gara se făcea din ce în ce mai mică
un obiect pus în faţa camerei de filmat depărtându-se

oamenii se mişcau mai încet / acele ceasului se mişcau mai încet

în spate oraşul se transforma într-o iluzie

de acolo de unde veneam eu / de sub cerul ca un arc electric

desprinderile păreau uşoare / dar nu era aşa

ştiam că trebuie să plec undeva

să-mi ascut durerea ca pe o bucată de creion

cu care am scris pe pereţii gării // limpezimea se pierde încetul cu încetul//

paşii pe asfaltul gros

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!