Citate despre gări și visare, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la gări și visare, dar cu o relevanță mică.
Sufletul pereche, a omului jumătate reprezintă unicul tren care așteaptă călătorul pentru destinații mult visate și minunate; dacă cineva a pierdut un tren înseamnă că nu a fost de fapt și de drept al său, așa că trebuie să rămână pe peron zicând: "The show must go on!".
citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note din tren
Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.
Un șuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citește-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.
Și osiile cantă... Și-n aur tot se șterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparțiri prin stații, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viața noastră merge.
De se topesc, brumate, priveliști fumurii,
prin stațiile vieții frânam, a câta oară?
Și cine știe cine ne-așteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
mă întorc azi acasă
cu sufletul brăzdat de idei
tu stăteai la fereastră, într-o gară de doi
citeai o carte, despre noi, amândoi
eram bătrânul sau gara dintre noi
curgeau sentimente și vise
fugeai pe alei
ochii curgeau în neștire
când plecai, amândoi
plecam, părăseam prieteni, munți
în căutarea de doi
tu treceai, eu plecam
mă chemai, eu treceam
acasă nu'i nimeni acum
doar gânduri se frâng pe un geam
uitat deschis între noi
pășesc spre un nou început
pe picioare de lut
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecare
Amour de terre lointaine,
Par vous j'ai le coeur dolent...
(Jofroi Rudel)
Mă duc, plec, îmi iau zborul,
Sufletul meu nu știe ce e valea, ce e priporul.
Pe șine de drumuri-de-fier, lungi și grele,
Mă duc cu flacăra inimei mele,
Să luminez, ca faruri de automobil, cărările...
Aș vrea să străbat parcă văzduhurile, mările,
Să-mi regăsesc avântul și speranța...
În depărtări îmi surâde Franța, Franța...
Spre ea îmi îndrept brațele larg deschise,
Trecutul îmi zâmbește trist, ca niște vise...
Îl voi uita? Nu vreau să știu. Azi îmi împlânt
Toată ființa rănită, în luminoase zări:
Nu voi mai vedea, un timp, popușoiul legănându-se-n vânt,
Și nici soldați murdari bând prin gări.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Renunțările luminoase (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te așteptam
Te așteptam în mica gară,
speram să vii dintr-un trecut
lăsat de mine întâia oară
captiv în primul tren pierdut.
Era un tren venit spre seară
dintr-un ținut necunoscut,
nici nu oprea, de fapt, în gară,
dar l-aștetam, că n-am știut.
Rămas până târziu afară,
băteam peronul abătut,
cânta departe o fanfară
și dintr-odată am văzut
că umbra ta trecea prin gară
dar într-o clipă-a dispărut.
Cânta departe o fanfară,
băteam peronul abătut,
bemolii alergau prin gară,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu (9 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem aspiranți la... iubire?!
Ca o școlăriță cuminte,
am citit printre ridurile
de pe fruntea-ți îngândurată...
Am aflat culorile din visurile tale
de când erai un adolescent
care scria poezii rimate ieftin...
De dragul tău,
am mângâiat macii cu miros de levănțică
deși eu iubesc pe împărații Roșu și Verde...
De câte ori am atins mătasea lor,
mi-au sângerat albastru-n buricele degetelor...
De dorul tău,
am ascultat muzică de jale
și-am început să-ți iubesc mâinile cele calde
care-mi scriu caligrafic în fiecare noapte,
pe trupul meu, în vis...
Ce-am mai făcut de dragul tău...?
Am citit mii de poezii,
am scris alambicat decriptări
unor fețe palide care nu înțelegeau nimic...
[...] Citește tot
poezie de Georgiana Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
Am învățat să aștept
asemeni gărilor
estompând visul
în viiturile anotimpului.
Grăbite, în noi s-au înălțat
ziduri intangibile.
Cu ochi de stea,
ne-a pândit iasomia
în diminețile calme
diezmierdându-ne.
Te-am așteptat
cu zăpezile
printre sunete plutitoare
spre cer
tot mai sus, ridicându-mă.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
S-a închis geamul trenului vieții, ca o pleoapă
s-acopere visuri, rămase-n peron
de-o gară, efemer bântuită de multe plecări
pe linia dublă, ce înșiruie apă
căzând printre văi, sau schiind prin jalon,
se-oprind câteodată prin halte, sau mări.
Rămâne un clip, sau un film dintr-o dramă,
în camera obscură a retinei din minte,
plecată și ea undeva, fără adresă
și totul derulă periplu' înspre vamă...
nimic nu oprește din goană, zadarnic mai zboară cuvinte
în eterul ce nu mai cunoște înțeles, nici scris pe bilet... ori anunțul din presă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi amintesc
îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
când te aveam statornic adăpost
și pavăza furtunilor de-afară.
îmi amintesc de tine cum veneai
în visul cel tihnit de-odinioară,
c-o vorbă spuza zilei mi-o-nviai
și-mi luminai odaia de cu seară.
îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
până să-ți fiu bagajul fără rost
uitat pe un peron de gară.
tăcerea ta e-al morții avanpost,
pe care nici speranța nu-l doboară.
îmi amintesc de tine cu mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina o ultimă scăpare
nu mi-au rămas prea multe din primăvara mea
amintiri prăfuite visele și poezia
o cale directă precisă spre o stea
scânteia care ține aprinsă fantezia
calea-mi pare îngustă prin fumul de țigară
cafeaua îndulcită cu lapte și miere
mă ține trează stingheră într-o gară
în care vine-un tren dar cu întârziere
luna mă privește cu mila ei divină
îmi așează pe creștet un vis luminos
toamna mă înconjoară n-are nici o vină
că viața se sfârșește treptat până la os
mai cer de la stele reflecții în lumină
să nu aștern în versuri abisul cavernos
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși...
Parcă aș fi în ultima gară,
cu un ultim bagaj
și fluturând mâna cu un ultim
rămas bun,
după ce am trecut desculță
un ultim vis
cu cel care vâna
ultimele păsări,
ce îmi cărau anii
sub aripile lor.
Și totuși,
chiar și cu o ultimă zbatere,
o ultimă picătură de sânge
râde în pieptul unui poem,
triumfătoare...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
mă stecor stingher printre nopți rebele
mă cheamă, mă dor amintirile
pășesc pe un peron de gară, de viață
gara e goală, viața absentă
nu am timp, timpul e gol
am ascuns în pământ pașii tăi, pașii mei
pașii noștrii i-am uitat într-un parc
unde am strâns la piept femeia, întâia oară
caut în ploaie chipul iubit
nu, nu pleca acasă
rămâi lângă mine o zi
mai scriu un poem pe sânul tău gol
te mai scriu într-o noapte de amor
te vreau și te chem pe drumul spre iad
să ardem, să ardem iubito în sărutul final
curg flăcări de iubire în noi
pe umeri gânduri
mi-e cald lângă tine și clipa e vie
foșnește în cameră o rochie purpurie
e vis, e trăire
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradigma....
te invit dacă vrei. Poți veni Te aștept
am rămas doar prieteni, prieteni deși
s-a schimbat paradigma și-n noul concept
nu mai știi cine ești, nu mai ai ce cerși
dar nici timp, tu doar vezi, ca o apă s-a scurs
sentimentele mele devin mai firești
deși sar uneori să-ți mai țin vre-un discurs
că din somn, că din cer, că din alte povești...
dar oricum te aștept. Să-nnotâm amândoi
și să râdem când trecem de coame de val
să-nfruntăm orizonturi albastre și moi
tolăniți în nisipul abruptului mal
mai apoi să pornim undeva prin câmpii
și prin codri să trecem și dealuri și văi
și la hanul din mijlocul pieței târzii
să sorbim un ulcior de Cotnar și văpăi
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tren
Se scurge gând pe șine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte.
Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărțiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.
E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se știu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!
Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchet de iubire
Ai șoptit în tăcere despre minciuna dragostei mele
Am mâzgălit cu sufletul coala durerii,
Am înțepat cu penelul ochiul sufletului în care te-ai ascuns.
Îngerând cuvinte, am sorbit sărutul
singurul hemostatic ce făcea parte din vis.
M-am oprit speriată de întuneric...
Unde-i lumina? Când s-a risipit oare? Scrâșnet de roți.
Trenul visului se oprește la punctul zero al uitării.
Sunt un amnezic rătăcit într-o gară,
Aud răsăritul, dar am rătăcit la margine de apus.
Dantela rochiei de mireasă strălucește
La terasa singurului tren al iubirii, iar călătorul ești tu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hibernală
Se-așază pe case zăpezile reci,
iar vântul se-aude prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui c-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar dorul de mine te ține pe loc,
îti sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează-n tavan o hartă șocantă.
Văd râuri albastre prin văi de oțel
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate prin noi cu miraje pierdute.
Ajunge din gară un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine
ne lasă în urmă un vis hibernal
cu sfântă lumină curgând prin destine.
Rămâne doar gândul în trenul bizar,
te simt lângă mine acum împăcată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 17.02.2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se descompune universu-n soare
Oh, ce zăpadă și ce iarnă
Și Moș Crăciun e un copil
Prin uliță se vede o gară
În care trenuri trec și vin
În mersul lor lucește iarna
În multe zări adiacente
Zăpada-i lapte și iertare, murind în iarnă
Te ridici spre trandafiri din visare
Atunci, acum și aici
Se descompune universu-n soare
Ne strecurăm adânc spre infinit.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuiri
Chiar dacă este amiază
sunt oameni întunecați
ce visează. Fără umbre
plimbați de la o oglindă la alta
certați
cu chipurile altora
ce-și închipuiesc
gări cu gene și difuzoare ochioase
pajiști de cai cu potcoave păscând
case cu ferestrele curioase
ascultând
oamenii întunecați ce nu își vorbesc
nu trăiesc
și nici unul pe altul nu se privesc.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento
Se dedică indestructibilului clan "Titi Frățilă"
(adică Titi Flencea și Titi Rusu-De fer Titi)
La "Câinele Roșu" se bea crunt
Ce-i viața, de nu hinghereală?
Pe tencuiala de vise spoială
Cu sârg grandoarea tocată mărunt
Ne dregem din nou cu Esenin
Oricât am mai bea, ni-i mai sete,
Încă un rând de otravă, băiete,
Să amețim și starea de spleen
Fraternitate din târziu de seară
Gros îmbibată cu nori de țigări
O, cârciumi, peroane de gări
În care turmentați doar coboară
Ultim tramvai... Gașca e spartă
Melancolia-și schimbă locul
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eram în 79
troleul care m-aduce de la gară
cind și-s lipit bucile
de umărul meu
și mi-am pus capul pe ele
ca să adorm
am visat
o juma de speranță
cum se zbătea pe asfalt
și-am luat-o de singura-i aripă
ciufulită și aia
am pus-o-n buzunar
continuîndu-mi plimbarea
"biletele la control"
și a fost seară
și a fost dimineață
și a fost ziua a opta
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gări și visare, adresa este: